2,386 matches
-
Meissner, 2010). Recursul lui Manning la temele populiste nu a fost un simplu exercițiu de manipulare. Sentimentul său privind deficitul democratic al Canadei, prezent nu numai la nivel național, dar și în relația provinciilor cu guvernul federal, a căpătat o articulare specifică. La fel de adevărat este că recursul lui Manning la "tradițiile popular-democratice" (Laclau, 1977), specifice vestului Canadei, să fi fost o mișcare strategică pentru a atrage un segment electoral și pentru a asigura un debușeu pentru un nou partid de dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
VIII și F IX în sânge = diagnosticul de certitudine - măsurarea activității factorului de coagulare deficitar permite aprecierea severității. Evoluție, prognostic Afecțiunea are prognostic bun în formele blânde și moderate. Evoluția este grevată de riscul infecțiilor transfuzionale (foarte scăzut astăzi), sechelelor articulare după hemoragii repetate, apariției Ac circulanți anti factor de coagulare deficitar. Principii de tratament Din momentul diagnosticului este obligatorie dispensarizarea pacientului și evaluarea completă biologică și clinică. Există servicii spitalicești specializate în tratamentul hemofiliei, colegii medico-școlare și o asociație a
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
națională ce are loc la nivelul disciplinelor științifice socioumane, geografice și istorice din România interbelică. Un al doilea motiv ar consta în faptul că, prin intermediul analizei formării acestui nou (sub)domeniu științific, am avea un acces privilegiat la procesul de articulare istorică a unui „limbaj politic”, în sensul dat acestei sintagme de Pocock (Pocock 1989; Pocock 1987). Ne vom concentra în special asupra perioadei interbelice, întrucât credem că atunci are loc o schimbare de paradigmă sau că, oricum, se întâmplă o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de dezvoltare și, câteodată, sumele trimise de muncitorii migranți ating valori impresionante în economia țărilor de origine 3. În acest context de dezbateri, teoria transnaționalismului a evoluat în linii mari în trei etape: formularea inițială de către N.Glick-Schiller et al., articularea teoretică de către Alejandro Portes și, în fine, introducerea și dezvoltarea conceptului de spații transnaționale de către Thomas Faist 4. În formularea inițială, prin transnaționalism se înțelege procesul prin care imigranții susțin simultan relații multiple între societățile de origine și cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
activează în ambele contexte 5. În acest sens, el consideră emergența comunităților transnaționale ca fiind un fenomen nou, legat de schimbările produse de procesul de globalizare și de răspunsul pe care migranții îl formulează la acesta. În fine, o altă articulare teoretică utilă demersului meu este realizată de Thomas Faist. Acesta nu consideră transnaționalismul un fenomen neapărat nou, ci un fenomen care a căpătat în ultimii ani o dinamică deosebită (Kivisto, 2001). El accentuează rolul rețelelor în emergența transnaționalismului și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a documentelor oficiale: rapoarte la congrese, expuneri, cuvântări. Textele oficiale, citite de Ceaușescu, au dat tonul, au trasat direcția, linia, au „orientat” acțiunile miilor de propagandiști oficiali și neoficiali. Totul a fost elaborat și organizat în jurul persoanei sale, „nimic din articularea semantică nu e accidental și adjectivele își au rolul lor precis” (Ion Stanomir, „Un om între oameni”). Proiectul epocii megalomanice se înfiripă la Congresul al XI-lea, când se rescrie teoria marxistă din perspectiva unei filosofii sui-generis, articulată la nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
favorabile ale copiilor În cauză. Pentru corectarea tulburărilor de limbaj am folosit jocul didactic, jocurile de creație, care prin specificul lor oferă fiecărui copil posibilitatea de a exersa actul vorbirii respectând sarcina și regulile propuse pentru: educarea auzului formatic pentru articularea corectă a cuvintelor, pronunțarea sunetelor În silabe și cuvinte, integrarea cuvintelor În propoziții. De asemenea, am folosit jocuri didactice ca modalitate de dezvoltare a capacității de exprimare orală: jocuri pentru actualizarea, Îmbogățirea și diversificarea vocabularului; jocuri pentru Însușirea structurii gramaticale
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ioana MIRCEA, Dica DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2149]
-
primatului pertinenței conceptuale ca sursă de influență în organizație. Planul intervenției manageriale: − asimilarea și extinderea practicilor manageriale de generație avansată, inclusiv a celor specifice managementului cunoașterii; − adoptarea, de către factorii de conducere, a stilului de intervenție non-directiv, orientat către facilitarea și articularea acțiunii profesioniștilor. Planul metodelor de lucru și instrumentelor: − susținerea producerii de cunoaștere în organizații, prin: angajarea unui efort propriu de cercetare-dezvoltare; acordarea de timp de reflecție individuală; reuniuni de creativitate, grupuri și ateliere de lucru; rețele intranet; camere electronice de
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de exemplu, Asociația Internațională a Bibliotecilor - ASLIB, Federația Internațională de Documentare - FID etc.) este de natură să favorizeze evoluțiile preconizate. Dezvoltarea organizațiilor, în sensul întemeierii pe cunoaștere, poate fi prefigurată sub forma unor scenarii diferențiate prin formulele de declanșare și articulare a factorilor de influență, după cum urmează: Scenariul dezvoltării emergente este unul în care orientarea organizațiilor către cunoaștere se produce doar în virtutea propriei ei inevitabilități esențiale. Ierarhia își generează premisele limitării, uneori până la blocare, a propriei funcționalități; organizațiile tradiționale își activează
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
expresie și comprehensiune este astfel pretutindeni procedeul științific prin care umanitatea este prezentă pentru noi ca obiect al științelor spiritului. ș...ț O știință aparține numai atunci științelor spiritului când obiectul ei ne este accesibil printr-o atitudine întemeiată în articularea vieții, expresiei și comprehensiunii”1. Clarificarea acestei distincții are consecințe metodologice. Logica practicii științelor spiritului cuprinde autoreflexia și privilegiază comprehensiunea în fața explicației. Lumea spiritului este accesibilă ca o „conexiune interacțională sau ca o conexiune conținută în produsele ei de durată
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de metafizică. Și el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe un anumit număr de presupuneri, printre care și aceea că decursul istoriei umane este orientat
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a raporturilor mondiale. Această preferință e în egală măsură o problemă de principii etice și de practici politice. Se pot înscrie în această idee apărarea drepturilor omului, respectul pentru diversitatea culturală și refuzul acțiunilor unilaterale, în scopul găsirii unui consens. Articularea acestor trei dimensiuni nu este nici ușor de enunțat, nici ușor de organizat. Ea nu provine mai puțin dintr-o cultură a soft power care a fost în chiar inima construcției europene. "În materie de diversitate culturală, Europa are multe
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
primesc în contextul succesiunilor sonore. Sensurile armoniei sunt determinate și de funcțiile acordurilor. Expresivitatea melodiei depinde de materialul sonor și de modul în care este armonizat. Înlănțuirea diferitelor acorduri care conturează anumite relații funcționale, influențează desfășurarea muzicală, deoarece ajută la articularea formei și frazare. Alternanța disonanță - consonanță subliniază și mai mult ritmica. Monodia acompaniată ca și armoniile formate întâmplător în muzica polifonică a Renașterii au influențat modificarea gândirii muzicale, impunând o nouă viziune, cea verticală (omofonă), începând cu secolul al XVII
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
le deschide evoluția tehnologiei informaționale moderne” (p. 62) - se regăsesc adesea În această medicație aplicată disciplinei istoriei. O idee inedită este „diviziunea sistematică a muncii Între specialiști În descifrarea izvoarelor («sursologi» - sic!) și istorici care Își asumă analiza, interpretarea și articularea În context a informațiilor din izvoare («interpretatori»)” și eventual „popularizatori” (p. 59). Din aceste direcții de Îmbunătățire a situației cititorul poate completa diagnosticul, și așa grav, pus de Bogdan Murgescu prin cîteva alte elemente. Istoricii au o foarte mică dorință
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
social-politică a falselor identificări. Literatura modernă și ideologiile social-politice se întemeiază tot pe un raport individualizat, personalizat între cele două tipuri de reprezentări. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, diferența în limbaj, dincolo de orice conținut istoric, dincolo de concret, printr-o articulare a gândirii pe reprezentări originale, a devenit un regim pentru producerea cunoașterii și transformarea realității. Abstracționismul intelectual își are fundamentul în percepții concrete asupra realului care, ulteriror, sunt transpuse în concepte și în idei ce nu pot fi reprezentate sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
loc după câteva zile, chiar săptămâni de la decesul propriu-zis. Riturile de trecere combină manifestările care se consumă În spațiul familiei și al neamului cu manifestări complexe, care mobilizează Întreaga comunitate. Ele permit astfel, prin marcarea simbolică a unor transformări biologice, articularea dintre individual și social, dintre evenimentul obișnuit și cel marcat religios, dintre natural și cultural, dintre uman și cosmic. Dacă ansamblurile ceremoniale care consacră nașterea și moartea sunt relativ omogene din perspectiva sexelor, riturile de inițiere și căsătorie sunt marcate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
templele de la Bodh Gaya și Sarnath (din India), Lumbini și Bodnath (Nepal), către muntele Wu-t-ai (China) sau către cele 88 de temple de la Shikoku (Japonia). Dintre acestea, pelerinajul la Mecca se individualizează prin complexitatea sa religioasă și ceremonială, care permite articularea pelerinajului prin mai multe familii de acte rituale: Niyya - intenția. Ca toate celelalate prescripții rituale, Îndeplinirea pelerinajului comunitar nu este considerată valabilă decât cu condiția de a fi fost precedată de intenție, niyya. Ea nu are nevoie de altă condiție
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
națiunea, temporalitatea (momentul fondator, viziunea Întemeietoare proiectată În viitor, confirmarea ei În prezentul glorios) și valorile comune (teritoriul național, cultura, prosperitatea etc.). Într-o lucrare frecvent citată, P. Connerton (1995, p. 65) consideră că reconstituirea comemorativă se Întemeiază pe o articulare calendaristică, pe una verbală și pe una gestuală. Din punctul meu de vedere, comemorarea poate fi definită prin spațiul de referință (instituirea locului consacrat al ceremoniei comemorative), decupajul asupra timpului (crearea memoriei comemorative), actorii și acțiunile lor. Dimensiunea spațială Comemorările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puțin fățișă de sub tutela acestuia. În consecință, în primele capitole sunt căutate astfel de reminiscențe printre manifestările literare specifice comicului, mai întâi în firidele departajate după criteriul "sensului"1 (satiră, ironie, parodie, grotesc, umoristic) și apoi în cele delimitate în funcție de "articularea tematică"2 (comicul de caracter, de situații și de moravuri) și "formală"3 (comicul creat de limbaj). Pentru certificarea observațiilor sunt respectate necesarele popasuri de natură teoretică, a căror ariditate este contracarată de concretizări și exemplificări prin mostre specifice praxisului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Considerăm că un tablou sinoptic mai amplu și edificator în privința locului fiecărui aspect al comicului discutat până acum se poate întocmi prin combinarea mai multor criterii. Pornind de la sugestiile lui Jean-Marc Defays, putem include compartimente distincte ale comicului în funcție de "mijloace, articulare, sens"47. Înțelegem convențional prin "mijloace" suporturile fenomenului comic, sistemele semiotice utilizate. Pentru a cuprinde toate sferele de manifestare ale comicului se iau în calcul în afara suportului lingvistic, la rândul lui de tip oral sau scris, sistemul plastic și scenic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sistemul plastic și scenic. Departajăm așadar vorba bună, snoava etc. de romanul umoristic, schița, anecdota etc. elaborate pe suport lingvistic, de caricatura, banda desenată specifice artelor plastice și de comedia, filmul comic, spectacolul de clown, de mim etc. manifestate scenic. Articularea se referă la natura elementului pe care se bazează mecanismul comic. Trăsătura pertinentă care provoacă râsul poate fi de natură formală și este în acest caz responsabilă de așa-numitul comic de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl creează limbajul" (fantezia verbală), dar și de comicul stârnit de alte procedee, cum ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de caracter, de situație și de moravuri, așadar variantele comicului "exprimat de limbaj". În sfârșit, sensul comicului, adică raporturile cu contextul cultural, cu lumea, caracterul său general, câmpul său de activitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să facă un inventar cât mai amănunțit a ceea ce se vede, în nădejdea că, de pe un promontoriu al depozitului, din înălțimea unui turn al cetății scufundate, va putea privi într-o zi fericită întregul și fiecare detaliu, obținând în sfârșit articularea universală, un înțeles final al rostului, și, oh, Doamne, liniile desăvârșite, nezdruncinate ale Frumosului etern. Setea aceasta de inventar ne împinge spre confesiune și de aceea romanul nu moare. Romanul reface mereu inventarul, nimeni nu-i reproșează că repetă o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Așadar, am putea spune că reflecția în jurul persoanei apare ca un cod care, în mod gradual, se descoperă prin intermediul situațiilor și provocărilor, la care persoana răspunde prin dorința sa de autenticitate. „Codul este o funcție lingvistică și noțională care permite articularea în înțelegere și să orienteze în practica operativă o pluralitate de factori și de structuri. Acesta permite să unim ființa și devenirea unui subiect, statutul său și efectivitatea sa, natura sa proprie și distinctă și necesitatea sa de a fi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul, omul și persoana. În cadrul personalismului creștin de inspirație tomistă, persoana și sacralitatea vieții ocupă un loc esențial în articularea statutului metafizic al ființei. Conform acestei antropologii, persoana, așa cum vom vedea, este o unitate psiho-fizică de trup și suflet care, în orice alegere, se angajează în toată realitatea sa. Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, în scrisoarea enciclică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]