2,509 matches
-
Faptul că n-ați orbit n-a fost și nici n-ar putea să fie o crimă, deși, dacă tot mă obligați s-o spun, dumneavoastră ați comis o crimă tocmai datorită faptului că nu erați oarbă, O crimă, Un asasinat. Femeia se uită la soțul ei, ca și cum i-ar fi cerut un sfat, apoi se întoarse rapid spre comisar și spuse, Da, e adevărat, am omorât un om. Nu continuă, rămase cu privirea fixă, așteptând. Comisarul simulă că lua notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu privirea fixă, așteptând. Comisarul simulă că lua notițe în carnet, dar de fapt nu-și dorea decât să câștige puțin timp, să se gândească la mutarea următoare. Dacă reacția femeii îl deconcertase, nu fusese atât prin faptul că mărturisise asasinatul, ci pentru că rămăsese tăcută imediat după aceea, ca și cum despre un asemenea subiect n-ar mai fi fost nimic de spus. Și, de fapt, gândi el, nu crima mă interesează. Presupun că îmi puteți da o bună justificare, se aventură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uită la soția medicului, deschise gura ca să vorbească, dar ea i-o luă înainte, Dumneavoastră sunteți comisar de poliție, ați venit, v-ați legitimat ca atare și ne-ați pus tot felul de întrebări, dar, lăsând la o parte chestiunea asasinatului premeditat pe care l-am comis și pe care l-am mărturisit, dar pentru care nu există martori, unii pentru că au murit, toți pentru că erau orbi, fără să mai punem la socoteală faptul că pe nimeni nu mai interesează azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aflam acolo în vizită, atunci i-am spus că fusesem însărcinat să investighez ce s-a întâmplat acum patru ani în ospiciu, dar aici m-am gândit că poate cel mai bine era să nu ating, pe moment, chestiunea orbului asasinat, de aceea am hotărât să deviez discuția spre împrejurările în care se produsese incendiul, ea s-a mirat că după patru ani ne întorceam la acele timpuri pe care toată lumea dorise să le uite, iar eu am spus că ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
seama imediat că pe acest drum nu ajungeam nicăieri, atunci am hotărât să trec la atacul frontal, am vorbit despre o scrisoare primită la poliție în care se descriu anumite delicte comise în ospiciu înainte de incendiu, ca, de exemplu, un asasinat, și i-am întrebat dacă știau ceva în legătură cu această chestiune, atunci ea mi-a spus că da, că știa, că nimeni chiar n-ar putea să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina, Și a spus care a fost arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a luat cuvântul el, și spuse că nu credea că motivul vizitei mele, aceasta a fost expresia pe care a folosit-o, ar consta în cercetarea cauzelor unui incendiu din care nu mai rămăsese nimic sau stabilirea circumstanțelor din jurul unui asasinat care nu putea fi dovedit și că, dacă nu mai aveam de adăugat nimic care să merite, mă rugau să mă retrag, Și dumneavoastră, Am invocat autoritatea mea de polițist, care se dusese acolo cu o misiune și care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărul și spuneți-mi, simplu, dacă sunteți în măsură să afirmați, fără alte ocolișuri și fără alt înconjur, că acea soție a medicului, a cărei fotografie o am aici în fața mea, e vinovată, A mărturisit că e vinovată de un asasinat, albatros, Știți perfect de bine că, din multe motive, inclusiv lipsa corpului delict, nu asta este ceea ce ne interesează, Da, albatros, Atunci treceți direct la subiect și răspundeți-mi dacă puteți afirma că soția medicului are vreo responsabilitate în mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de bun augur, însă acestei senzații plăcute de speranță îi urmă imediat un șoc violent, titlurile din primele ziare din șir erau sinistre, neliniștitoare și toate în roșu intens, Asasina, Femeia Aceasta A Ucis, Altă Crimă A Femeii Suspecte, Un asasinat De Acum Patru Ani. În cealaltă extremă, ziarul unde fusese comisarul ieri întreba, Ce Mai Avem De Aflat. Titlul era ambiguu, putea să însemne și una și alta și, în egală măsură, opusele lor, dar comisarul preferă să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din cauza Daciilor care traversau fără încetare filmul. Era altceva, mult mai profund, care se petrecea în ambele filme. La un prim nivel, ceea ce părea să le apropie era modul în care personajele se confruntă cu moartea. Una reală, a unui asasinat, respectiv una posibilă, a unor accidente grave de muncă. Cadavrul pe care anchetatorii turci sfîrșesc prin a-l găsi îngropat pe o margine de drum este înghesuit cu greu în portbagajul unui Mercedes hîrbuit, în care unul dintre polițiști strecoară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta lui începuse deja să formeze în el marea inerție a tuturor vinovățiilor proprii și să îl izoleze de tot ceea ce era real, încât, cam la două luni de zile de la cumplitul asasinat, avu prima lui criză de nebunie. „Ce să fie oare?, își zise el la puțin timp după asta, când își mai reveni. Îmi pierd cumva mințile? Asta chiar ar fi ceva nostim! Așa de ușor își poate pierde un om
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre sinucigași își zburaseră creierii ca să trebuiască să-l mai suporte. Acum, așezat pe culmea celei mai înalte dune ce domina oaza spre est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În tribunal. Puterea poziției sale consta În faptul că ei nu știau că vine. Trebuia să-și anunțe la Belgrad prezența și scopul venirii Înainte ca ei să știe că-i acolo, pentru că atunci nu avea cum să se petreacă asasinatul fulgerător al unui străin neidentificat. Nu vor putea face altceva decât să redeschidă procesul. Își deschise geamantanul și scoase ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cap, pesimist: — Păi, chiar că am făcut o afacere bună! comentă el cu glas tare. Jivina asta se hrănește cât opt... Nu voiau să-l creadă: — Ați înnebunit, domnule locotenent? Vă dați seama că-i acuzați pe americani de asasinat în masă, de genocid? — Da. Îmi dau seama... Este o acuzație prea gravă. Poate au fost vietnamezii. — Erau armele noastre. — Vietnamezii au arme de-ale noastre. Le fură des. — Nu erau vietnamezi prin apropiere. Doar compania „Charlie“. — Bine. Vom întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zi, i s-a acordat o permisie de o lună în Japonia. Binecuvântată permisie care i-a dat ocazia să scape din infern! Și acum, era aici, privind pe coperta unei reviste vechi fotografia enormă a unui ofițeraș spân. „Un asasinat la My-Lai.“ Bine. Măcar de s-ar face dreptate. Deși cam târziu, poate că ofițerașul o să plătească cu viața. Dar o fi de-ajuns? Era drept o sută de vieți pentru una, în cazul în care vor ajunge să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e deja prea târziu... — Nu pentru dumneavoastră. V-ar fi primit la orice oră. Suntem împreună în povestea asta, nu uita. În orice moment - sorbi din cafea. Pe metisul ăla ar trebui să-l bage la pușcărie pentru tentativă de asasinat. E inadmisibil! Nu protestați, părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-o explicați amănunțit? — Mai târziu, Tomás. Mai târziu, interveni preotul. Acum sunt alte lucruri pe care trebuie să le aflu. Erai de față când i-au asasinat pe garimpeiros? — Nu. După câte au spus ei, n-a fost un asasinat. I-au primit pe yubani cu focuri de armă. — Cel care s-a salvat, un anume Cristo García, a dat asigurări că li s-a întins o ambuscadă. — Nu este adevărat. Urmau să-i oblige să plece din Teritoriu. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
salvat, un anume Cristo García, a dat asigurări că li s-a întins o ambuscadă. — Nu este adevărat. Urmau să-i oblige să plece din Teritoriu. Ei au început să tragă primii... Oricum ar fi fost, Yubani-i sunt acuzați de asasinat, iar tu, de distrugerea proprietăților societății „Southern“... — Cei de la „Southern“ nu au martori, nici dovezi împotriva mea, și i-aș putea chiar acționa în judecată pentru calomnie. Cât despre yubani... Conform Tratatului, aveau tot dreptul... — Acel Tratat nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sunt singuri; problema începe să fie pusă din punctul de vedere al Camerelor, și un grup de senatori dorește să prezinte problema în dezbatere... Nu este cel mai bun moment pentru ca „Southern“ să se vadă amestecată într-un caz de asasinat multiplu în selvele amazoniene. — Și care e pretenția lor? — Să ajungă la un anumit tip de acord. — Cum? Deja s-au publicat fotografiile masacrului. S-a vorbit deja de avionetă. De unde vor să spună că a apărut? Cine a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
piloții face ca lucrurile să fie mai ușoare. Ramón Cáceres poate profita de asta. — Ce legătură are Cáceres cu povestea asta? întrebă Inti Ávila. — Destul de mare... Ieri, în ediția de seară, ziarul lui a atacat compania „Southern“, acuzând-o de asasinat și amenințând-o că o va aduce în fața tribunalelor, alături și de Guvern, din pricină că acesta a rupt Tratatul. Îi acuza că sunt marionete și că s-au lăsat vânduți companiei, pe ministrul Transporturilor, pe candidatul oficial, Carrión, și pe însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu dezinvoltura unui crainic experimentat, începu: — Vă vorbesc azi din colțul cel mai îndepărtat al Amazoniei noastre, unde am dorit să ajung pentru a-i face cunoscut poporului yubani interesul meu pentru problemele lui și dezgustul meu pentru persecuțiile și asasinatele al căror obiect este în prezent. De asemenea, denunț de aici acest șantier inițiat de capitalismul imperialist, fără nici o altă rațiune, nici alt obiect decât acela de a se îmbogăți pe seama resurselor noastre naturale, chiar dacă va trebui să distrugă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintr-un bidonville situat pe un versant, minorii, micii piranha. Cer bani de la turiști. Dacă li se dau banii îi omoară, dacă nu tot îi omoară. Cîte 30-40 de cuțite ciopîrțesc nefericitul turist sau trecător. Sînt minori, cu sute de asasinate la activ. Eu mă întreb, minorii sînt animale sau oameni în devenire? Minorul ucigaș trebuie tratat ca un animal care ucide? Chiar și unele animale ucigașe de oameni sînt urmărite și împușcate. Deși acestea aveau cel puțin o motivație, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze „la locul crimei“, dar Rowe se Îndoia că rezultatele anchetei erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care se auzeau claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice om e socotit nevinovat, pînă la proba contrarie. SÎnt gata să vă spun tot ce-mi amintesc În legătură cu asasinatul acela, dar să știți că nu sînt un asasin. Omulețul zîmbi și, după ce-și scoase degetele de sub coapse, prinse să le examineze. Apoi le vîrÎ la loc și spuse: — E foarte interesant ce ne spui dumneata, domnule Rowe... Vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]