6,399 matches
-
se strâmta atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze frunzele cu mâna. în locurile cele mai înalte, foioasele lăsau locul zadei, ce împungea cerul cu vârfuri ascuțite, și maiestuoșilor brazi, în mijlocul cărora acel straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De altfel, probabil că ți-ai dat seama deja, aici nimeni nu trăiește în puf. Eliberată de armură, îi apărea acum, în ciuda tăieturii scurte a părului și a hainelor bărbătești, mai aproape de imaginea pe care o păstrase despre ea. Sânii ascuțiți împungeau pieptarul de in, iar genele, zbătându-se câteodată mai repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fața intrării palatului, împreună cu Divicone, pe celălalt tovarăș de călătorie, pe care încă nu-l cunoștea. Ofițerul acela, al cărui nume era Elvius Metronius, îi făcu imediat o impresie foarte bună: o înfățișare cinstită, umeri largi ochii cenușii cu privirea ascuțită și inteligentă, strângere de mână hotărâtă și viguroasă. Era un comandant de turma din cavaleria de elită, originar din Treveris și doar cu câțiva ani mai tânăr decât el; nu-i lipsea, cu siguranță, nici experiența militară, căci luptase, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă, în zilele următoare, apucând-o pe drumeaguri bătătorite, ce duceau când în sus, când în jos, printr-un peisaj presărat cu creste ascuțite și dantelate de granit, întrerupte de hăuri adânci și de multe conuri de origine vulcanică, îmbrăcate aici în iarbă, colo într-o vegetație deasă: punctele cele mai îndepărtate ale Arverniei, regiune puțin populată, pe care barbarii abia o atinseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numere, numai în partea de curte unde privirea sa putea să vadă din acea poziție, pe puțin cincisprezece oameni înarmați și cu înfățișare sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se să tragă cu ochiul, întunecat, în jurul său. Placidia se apropie din nou de ea și o apucă de un braț: — Dar Flavia unde e? N-o văd aici. — Flavia e moartă. Cineva primi acel anunț cu un mic strigăt ascuțit și Hippolita, găsi cu ușurință printre cei prezenți, chipul rotund al Matidiei. Văduva strângea la gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de casă. Trăsăturile sale păreau ascuțite, înconjurate de o barbă blondie, lungă și ondulată, ceva mai închisă la culoare decât părul albit aproape de tot, încă destul de des și lung, ce i se odihnea pe umeri. Pe moment, lui Sebastianus îi păru mai bătrân decât se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la pas și aproape imediat la trap, în urma comandantului său și al stindardului ce flutura în vânt ținut de Mandzuk. Balamber, care, pentru a câștiga timp, își luase peste cămașa de in doar platoșa cu plăci metalice, umerarele și coiful ascuțit, se afla în fața lui Mandzuk la două lungimi de cal și scruta atent înaintea sa, în căutarea dușmanului. Refăcând drumul pe care-l străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări, dar acea impresie de moliciune pe care o lăsa oricui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de un scut, indiferent din ce material ar fi fost - iar aceștia nu erau mai mult de trei sau patru sute -, și să-i doteze pe toți cu sulițe lungi și robuste, ce nu erau în multe situații altceva decât prăjini ascuțite rudimentar, dar care se puteau dovedi foarte utile pentru a ține la distanță cavaleria, precum și pentru a frâna atacurile distrugătoare ale infanteriei barbare. Capacitatea de manevră a acelei trupe sumar înjghebate era aproape inexistentă, întrucât, în realitate, oamenii săi cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu lovituri furioase, mai mult pentru a-și deschide drum spre ea, decât pentru a o ucide pe Frediana. Aceasta, în schimb, atentă și promptă, pară, făcu o eschivă și îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i dădu răgaz și, după un duel scurt, printr-o altă lovitură directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fi crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel de organizații imobile, ajunsese șeful unei secții a departamentului de arhivă, un șef de paie, cu limba ascuțită și cusurgiu. Osificarea creierului se instalase la vârsta de treizeci și unu de ani, și corpul, tânăr ca vârstă, începu să se ofilească. La treizeci și cinci de ani, era un pitic cu ochelari, cu ochii suspicioși, de un albastru rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a materiei vii, este miracolul suprem înfăptuit de natură după miliarde de dibuiri și încercări neizbutite, este termenul ultim al evoluției cosmice. 9. Feminitatea agita molem 1. Ființa neutră, improblematică, inofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori ascuțite, cu două bețe în loc de picioare, dizgrațioasă la figură, devine adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din formele rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul "da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din atitudini pasive
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
elocvente, care spuneau lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte repede... Fericirea ei cea mare însă era s-o ridic "în pod", fericire exprimată întîi cu râsete gâlgâitoare de hulubiță mică, pe urmă cu țipete ascuțite, la punctul culminant al ascensiunii. Uneori mă "ridica" și ea, strîngîndu-mi tare genunchii în brațele ei mici și țipând ascuțit: "Tîta ma'e!" Prietenia noastră era atât de mare, încît Adela, când avea nevoie de a înțelege universul, deocamdată parțial
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asupra mea. Dacă divorțul nu i-ar fi dezorientat și poate revoltat sufletul, desigur că sportul sentimental nu ar fi avut loc. 1 Adorator (fr.). În mine e plăcerea de a aspira feminitatea, candidă încă, a sufletului ei și curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie pe sufletul ei și mai cu seamă pe al meu. Dar jocul acesta Dumnezeu știe unde poate duce. (Fii sincer! Știi unde "poate" duce!) Adela are sânul mic și predilecție pentru haine cenușii, albas- tre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plimbă și eu stau jos. Orice om care umblă are ascendent asupra celui care stă și care se simte pasiv, dar mersul femeii iubite e copleșitor, pentru că dă tot relieful și maximum de viață plasticii și feminității ei. La senzația ascuțită contribuia și nervozitatea ei, și aerul ei distrat, care punea distanță. Cum stam cu pălăria pe genunchi, voind să mă scap de ea, a venit să mi-o ia din mână. În clipa când politețea și greutatea de a accepta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întreagă pe albastrul cerului, zborul se încetinea, dar când trecea prin dreptul meu, repejunea devenea, simbolic, vertiginoasă. La un moment dat, aducîndu-și aminte de mine, cum se cobora de sub crengi, mi-a arătat copilăros-ștrengărește, într-o clipă de fulger, vârful ascuțit și trandafiriu al limbii. Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă în voie.Pendularea s-a micșorat. Fustele s-au liniștit. În sfârșit, ne-am regăsit, întîlniți, alăturea. Era înaltă, rumenită în obraz, cu ochii scânteietori, cu buzele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu poate provoca emulație între amatorii de flituri, dar prin temperamentul ei cred că poate dezlănțui pasiuni arzătoare. Feminitatea agitat molem 1. Ființa neutră, improblematică, in 1 Tulbură nepăsarea (lat.) ofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori ascuțite, cu două bețe în loc de picioare, dizgrațioasă la figură, poate deveni adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din forme-le rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul "da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru promptitudinea și dibăcia cu care arunca săgeți în dreapta și-n stânga, mă privi ascuțit și mă întrebă cu glasul ei bărbătesc dacă nu sunt cumva... Îi luai cuvântul din gură și-mi declinai numele. "Ei, bată-te să te bată, tot tânăr și frumos!". Am felicitat-o și eu în același sens - slabă răzbunare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeia de alături mai prețioasă decât dacă aș fi mers cu brațul după talia iubitei. Dacă ea mi-ar fi spus acum cuvântul unic, mi-ar fi dat să sorb tot văzduhul albastru, dar aș fi regretat poate că farmecul ascuțit se rupe. Adela se conformase inconștient momentului. Atârnată de brațul meu, tot mai greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul se lărgi deodată, într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
latent și un schizofrenic? Toți ochii - s-ar fi zis că toate reflectoarele - ochii doamnei de onoare, cei ai doamnei Silsburn, chiar și cei ai locotenentului s-au ațintit asupră-mi. — Cum? a întrebat doamna de onoare pe un ton ascuțit, vag ostil. Și din nou am avut senzația trecătoare, dar intensă că știa că sunt fratele lui Seymour. — Ce o face pe doamna Fedder să creadă că Seymour e un homosexual latent și un schizofrenic? Doamna de onoare s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cincizeci de ani la rând Billy Black în emisiunea „Iată un copil deștept“. Doamna Silsburn a luat brusc o parte mai activă la conversație. — Emisiunea de la radio? a întrebat și am simțit că mă privea cu un interes nou, mai ascuțit. Doamna de onoare nu i-a răspuns. — Dumneata care erai? a continuat ea să mi se adreseze. Georgie Black? Amestecul de bădărănie și de curiozitate din glasul ei era interesant, dacă nu chiar dezarmant. — Georgie Black era fratele meu Walt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
supraexplicită, nepoetică. Am contrazis-o și, ca să fiu sincer, sunt gata să te contrazic și pe tine, cititorule, dacă e nevoie. În mintea mea sunt convins că Seymour a considerat vital să sugereze că pisica albă și-a înfipt dinții ascuțiți ca niște ace în mâna stângă a tânărului văduv, adică în mâna mai puțin folosită, lăsând astfel mâna dreaptă liberă ca să se bată cu ea în piept sau în frunte - o analiză care s-ar putea să li se pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]