3,212 matches
-
ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am fost invitat să merg pentru prima oară la „La Mama“, să văd un spectacol de music-hall neobișnuit. „O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții Într-un oraș bine Îngrijit, bine stropit, unde mirosul tare de asfalt al caldarâmului scoate În evidență mireasma sevei copacilor ce Îl umbresc; dar pentru mine partea optică a chestiunii părea foarte nouă, ca un mod ciudat de a pune masa, pentru că nu văzusem niciodată acea stradă În zori, deși, pe de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vegetală, maroniu-roșcată, având „la bază” un cerculeț imperfect de culoare cafeniu-alburie. Ce mister ascunde acest fruct ciudat și simpatic în care s-a concentrat, s-a solidificat o parte din trecutul meu? Am s-o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă gândesc nu numai înapoi, ci și înainte: din bagajul pe care mi-l pregătesc, această „mostră” de copilărie clujeană nu poate să lipsească. Un pumn de castane trebuie să ajungă, neapărat, cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simplă care mă emoționează profund: o fetiță de vreo șapte-opt ani duce în cârcă un băiețel, frățiorul ei probabil, care a obosit, pe care nu îl mai țin piciorușele, fragile, neînvățate cu distanțele. Merge pe lângă zid, pe banda îngustă de asfalt, trece chiar pe sub fereastra mea și se îndepărtează încet. Ținându-l mereu, pe băiețel, în spate. În curtea-coridor dintre cele două blocuri nu e nimeni; nimeni, probabil, la zecile de ferestre ce dau spre ea: cine are timp să stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-l învăț să poarte potcoave, mândru, adevărate potcoave Poate pentru viața asta, îi spuse ea Și râse. Tot orașul e transfigurat de lumina căzând altfel aici, în Stockholm, decât în alte orașe în care am călătorit. Umbra mea pe asfalt a devenit și mai misterioasă, în ea se ascunde ceea ce îmi e total necunoscut mie, adevărata mea personalitate, ascunsă de tot ce sunt eu în timp. Trecând prin piață, Hötorget, m-am umplut de caleidoscopul culorilor, toate ieșite din negrul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe străzile Parisului, unde se arată lumea bolnavă a drogaților, drama exilaților din fostele colonii franceze, disperare și speranță strangulată de imposibilitatea de a se adapta unei culturi profund străine. Ziua plecării, zi cu o ploaie deasă, lăsând urme pe asfalt și pe haine. Orașul poluat, pe care ploaia și vântul încearcă în zadar să-l purifice. Am luat un taxi, șoferul, Sebastian, un tânăr din Nigeria, mi-a făcut o conversație plină de căldură, cu vorbe care ar fi făcut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
m-am născut se numește astăzi Dobrinești și face parte din comuna Nicorești, loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după. Greșesc. Cineva a aruncat o curea de asfalt de la gara din Cosmești până în pădurea Buciumenilor, desigur nu pentru cei care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după. Greșesc. Cineva a aruncat o curea de asfalt de la gara din Cosmești până în pădurea Buciumenilor, desigur nu pentru cei care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
niciodată la sat. Dar cum cele ce vom face în viață nu depind numai de voința noastră, iată că m-am trezit deodată îndreptându-mă spre o destinație necunoscută pentru a mă întâlni cu propriul destin. După câțiva kilometri de asfalt, am intrat pe o șosea cu piatră și cu multe denivelări. În urma mașinii se ridica un nor gros de praf. Mașina era nouă și bine etanșată. Nici un fir de praf nu intra de afară. În față stăteau șoferul și secretara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mapă procesul verbal de amendă necompletat. Omul avea dreptate. Drumul trebuia mutat în altă parte a satului unde pământul nu se surpa în râpă. Asta era treaba primăriei. DESCURCĂREAȚA Satul Ghiduleasa era împrăștiat de-a lungul șoselei care străbătea comuna. Asfaltul se termina la intrarea în sat, lângă secția de mecanizare. Casele romilor erau mici, fără garduri, vopsite în culori țipătoare. Laolaltă porci, păsări și copiii desculți și murdari stăteau pe marginea șanțului. Erau și câteva case mai noi, dar neterminate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scheletul pereților. </gap> La Hlipiceni, ca și în majoritata comunelor, s a reușit să se amelioreze șoselele județene prin a începe asfaltarea lor, iar la Todireni, pe malul drept al râului Sitna s-a făcut o stație de preparare a asfaltului, care asigura asfaltarea șoslelor din acea parte a județului Botoșani. Povestea drumurilor la noi dăinuie încă din antichitate. Să ne amintim de comercianții greci, cei romani, ca și trecerea popoarelor migratoare care toți aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Ce-au pierdut? Odată cu desființarea S.M.T.-ului din Albești, tractoarele care au fost mai bune au fost cumpărate de tractoriștii din stațiune ori brigăzi, prin lucrarea individuală a scăzut producția agricolă și implicit venitul. Prin desființarea stației de preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tractoriștii din stațiune ori brigăzi, prin lucrarea individuală a scăzut producția agricolă și implicit venitul. Prin desființarea stației de preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-a desființat și centrul de vinificații. Prin retrocedarea imobilului în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
scheletul pereților. </gap> La Hlipiceni, ca și în majoritata comunelor, s a reușit să se amelioreze șoselele județene prin a începe asfaltarea lor, iar la Todireni, pe malul drept al râului Sitna s-a făcut o stație de preparare a asfaltului, care asigura asfaltarea șoslelor din acea parte a județului Botoșani. Povestea drumurilor la noi dăinuie încă din antichitate. Să ne amintim de comercianții greci, cei romani, ca și trecerea popoarelor migratoare care toți aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Ce-au pierdut? Odată cu desființarea S.M.T.-ului din Albești, tractoarele care au fost mai bune au fost cumpărate de tractoriștii din stațiune ori brigăzi, prin lucrarea individuală a scăzut producția agricolă și implicit venitul. Prin desființarea stației de preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tractoriștii din stațiune ori brigăzi, prin lucrarea individuală a scăzut producția agricolă și implicit venitul. Prin desființarea stației de preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-a desființat și centrul de vinificații. Prin retrocedarea imobilului în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
trecutul este viu, Ștefan cel Mare și Dragoș Vodă sunt pe aproape de parcă vin la masă la el de sărbători și Dumnezeu este și El pe undeva, peste tot, foarte viu (o fi prin livadă...); printre mașini, motoare și pe asfalt, altfel se manifestă Dumnezeu decât printre brazi și mioare. După încercarea de întoarcere a iernii zăpada s-a topit, într-o noapte. Munții s-au dezbrăcat de haine, zăpada s-a topit chiar în timpul nopții. Mai văd încă sus, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din alte vremi, pictat de un meșter de mult decedat. Îmi era nu știu cum să o desprind de geamul puțin aburit. Era o mică bijuterie. Așteptam să se desprindă singură și îi pândeam grațioasa plutire care urma în drumul ei spre asfalt. Dar am atras atenția unor vecini. Nu era nici locul, nici momentul potrivit pentru reverii matinale, așadar, atenția trecătorilor s-a fixat spre mine. Un domn, foarte binevoitor de felul lui, cu o sacoșă de zarzavat, a fost primul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un metru pătrat de tarabă sau pe o vacă. O privire duioasă mângâie creștetul oamenilor simpli: lasă-i în amarul lor. O privire poporanistă mângâie noile șosele reparate din banul public: situația este sub control. Da, e drept că avem asfalt nou, occidental, dar n-am pierdut nimic din specificul național și integrarea în ecosistem: baligile au revenit la locurile lor, pe mijlocul șoselei. Natura ca cireadă triumfă asupra civilizației ca asfalt și automobile. O altă față a elitismului o reprezintă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
situația este sub control. Da, e drept că avem asfalt nou, occidental, dar n-am pierdut nimic din specificul național și integrarea în ecosistem: baligile au revenit la locurile lor, pe mijlocul șoselei. Natura ca cireadă triumfă asupra civilizației ca asfalt și automobile. O altă față a elitismului o reprezintă felul în care intelighenția românească își înțelege rolul social. Mai precis, felul în care ei îi pasă prea puțin de legitimarea prin utilitate socială. Cercetătorii din institutele de cercetare socotesc că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți, aparate de țânțari, răzătoare de legume, precupețe care vând dovlecei pe ziar așezat pe asfalt. Le explici că, deși liftul are doar o jumătate de ușă și butoanele sunt arse de mult, circulă totuși. Le spui că, vigilenți fiind, noi facem revizii vara la apă caldă și ne spălăm spartan cu apă rece. Ei bine
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți se opresc în gât. Îți iei oaspeții și îi duci repede spre Poiana Brașov. Dar nu prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la Goești nu are nimic spectaculos, satul, ascuns între dealuri golașe ca atâtea altele în ținutul Ieșilor, fiind tăiat de o vale de pârâu. Cursul de apă nu are alt nume afară de cel generic, de Pârâu. Așezarea e departe de asfalt. Ajungi acolo după ce, de la halta Sârca, mai străbați pe jos vreo șapte kilometri. Bogat în vechi mărturii de viață, podișul se întinde de o parte și alta a drumului ce leagă Goeștii de Lungani. Chiar de la intrarea în sat, pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]