54,825 matches
-
mai bine urechile, îndrăznesc să deschid ochii, pentru că simt apropierea unui triumf: Nineta va îndrăzni să tragă concluziile fără ca altcineva să riște formularea vreunei opinii... Tăcerea este ruptă de o tuse competentă. E clar: tusea Ninetei.... Mda, să avem curajul asumării adevărului. Stă scris în carte dar nu mai e nevoie s-o deschid, pentru că totul este clar ca lumina zilei că 13 este numărul ghinionului. Știu și copiii asta. Mesajul poate fi înțeles prin cugetare biblică profundă, dacă mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
O lume de sisifi. Și de acest tablou m-am îndrăgostit. Când ia vacanță cenzura din mine, chiar îl laud. Este o viziune simplă, dar bolnavă rău de pesimism, cred unii. Alții, dimpotrivă, înclină să spună că tabloul este o asumare a realului. Nimic mai simplu decât această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrei să fii logodnica mea? Cecilia, surprinsă de frumusețea inelului, de cererea lui Matei, a rămas fără cuvinte. Matei, ținându-i mâna, aștepta cu nerăbdare, dar și cu oarecare teamă, răspunsul. După câteva minute de cugetare adâncă privind importanța momentului, asumarea unei responsabilități majore, cel mai bun răspuns pe care trebuia să-l dea, după un oftat profund, Cecilia i-a spus: — Dacă destinul ne-a pregătit întâlnirea imprevizibilă din parc, întâlnirea imprevizibilă de la tribunal, întâlnirea imprevizibilă din avion, probabil că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de bani". După cum se poate observa cu ușurință, homo ethicus nu are decât trei soluții astăzi: să facă, laolaltă cu americanii și cu britanicii, apologia "războiului drept" ca mijloc "eficient" de prevenire a terorismului, să adopte principiul neutralității (fie cu asumarea trecutului, precum germanii, fie fără această asumare, ca japonezii) sau să încerce, pe cont propriu, sfărâmarea celui mai pernicios dintre falșii idoli: eticul vidat de apelul la sacru, care, deși apără și chiar garantează dreptul la viață al fiecărui individ
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ușurință, homo ethicus nu are decât trei soluții astăzi: să facă, laolaltă cu americanii și cu britanicii, apologia "războiului drept" ca mijloc "eficient" de prevenire a terorismului, să adopte principiul neutralității (fie cu asumarea trecutului, precum germanii, fie fără această asumare, ca japonezii) sau să încerce, pe cont propriu, sfărâmarea celui mai pernicios dintre falșii idoli: eticul vidat de apelul la sacru, care, deși apără și chiar garantează dreptul la viață al fiecărui individ în plan teoretic, îl condamnă pe acesta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de grija sufletelor are un rol autonom specific în cadrul unui team terapeutic. Persoanele care desfășoară această funcție în interiorul unei structuri sanitare ar trebui obligatoriu să posede, pe lângă o formare teologică, solidă și o formare clinică, deși sarcina lor nu este asumarea rolului de psihiatri sau psihoterapeuți. Nu sunt ei cei care trebuie să prescrie medicamente, nici să consulte pacienții, dar trebuie să-i susțină și să-i sfătuiască astfel încât să redea un sens religios existenței lor și să-și regăsească drumul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în religia dharmei eterne. De ce? Deoarece ordinea sa are un fundament cosmic. Așadar se situează dincolo de limitele spațio- temporale și este extrem de stabilă prin riturile sale vechi de secole. În același timp, această ordine eternă se arată destul de flexibilă în asumarea și acceptarea celor mai diverse forme și figuri religioase, chiar și opuse, dar și în indicarea celor mai diferite căi de mântuire: calea acțiunii (karma marga); calea cunoașterii (jñana marga); calea devoțiunii (bhakti marga). Toate sunt căi de purificare: morală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în interiorul stadiilor ciclului de viață familial, provocările specifice familiei adoptive (vezi tabelul 3.2). Ciclul vieții de familie debutează cu consolidarea relației de cuplu, renegocierea relațiilor cu membrii familiei de origine, diferențierea și consolidarea rolurilor de cuplu și pregătire pentru asumarea rolului de părinte. Până aici nimic deosebit pentru majoritatea familiilor adoptatoare, doar că, ceea ce părea normal, natural și anume reproducerea, se dovedește în cazul lor irealizabilă. Prin urmare prima încercare pentru familia adoptivă este confruntarea cu infertilitatea. Începând de aici
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de a face față incertitudinii și anxietății relaționate cu procesul de plasament efortul de a face față stigmei sociale asociate cu adopția dezvoltarea unui sistem familial și social de suport pentru decizia de a adopta Stadiu familiei cu copii nou-născuți asumarea rolului de părinte adoptiv identificarea unor modele de rol potrivite și dezvoltarea unor expectanțe realiste în ceea ce privește adopția integrarea copilului în familie și dezvoltarea unui atașament securizant explorarea gândurilor și a sentimentelor legate de familia biologică a copilului Stadiul cu copii
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fiind: problemele medicale și psihologice ale copiilor adoptați (trei cazuri din zece), lipsa legăturilor de sânge (două cazuri), riscul de a fi părăsiți (două cazuri). În esență mecanismele de coping adoptate au fost cele de acceptare a riscurilor și de asumare a lor. Principalele resurse sunt cele individuale și ale cuplului și rezultă din motivația de a avea un copil. Resursele sociale, în special suportul din partea apropiaților (în special familie extinsă și prieteni) au fost importante pentru șase familii. Pentru două
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
opțiuni 3. Or, având în vedere doar simplul fapt că Șerboianu a rămas până astăzi unic cleric ortodox cremaționist, cu siguranță această latură a preocupărilor sale merită restituită. Chestiunea devine cu atât mai importantă cu cât, după cum vom vedea, prin asumarea acestei laturi, Șerboianu s-a pus de-a curmezișul unei critici vehemente din partea mediul ortodox al vremii, caracterizat printr-o retorică și acțiune vehement anticremaționistă. Mai mult, dacă considerăm impunerea cremațiunii, ca modalitate de dispunere asupra cadavrului, drept o confruntare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
formată din soț, soție și copiii lor minori. Căsătoria nu mai reprezintă modalitatea de constituire legală a familiei, ci doar un prim element dintr-un conglomerat cauzal: căsătoria urmată de divorț, separare sau deces. Familia monoparentală poate rezulta și din asumarea copiilor în afara căsătoriei. Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi definită ca un grup social constituit pe baza relațiilor de rudenie între unul dintre părinți (părintele singur) și copilul sau copiii săi, grup caracterizat prin stări afective, aspirații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la ajutor din afară. Rolul parental este mai bine articulat dacă tatăl s-a aflat împreună cu copilul său în permanență, iar interacțiunea cu copilul a fost timpurie. Un alt factor, care contribuie mult la optimizarea relațiilor părinte-copil, se referă la asumarea voită a paternității, spre deosebire de cea stabilită prin intermediul hotărârilor judecătorești. Tații se declară satisfăcuți de viața lor, devin mai puțin autoritari, mai grijulii și mai protectori; copiii îi resimt calzi și afectuoși, comparativ cu modul în care își percep tații copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sociali din program - a presupus implicarea în viața de fiecare zi a comunității. Acest fapt a fost precedat de declararea intențiilor globale de cercetare. Participarea la viața comunității a fost relativ moderată, fără o integrare efectivă în grup și o asumare de roluri corespunzătoare. Analiza de documente a vizat studierea fișelor de identificare, a evaluărilor inițiale și finale, a declarațiilor, referatelor sociale, jurnalelor și, nu în ultimul rând, a legislației aferente. Interviurile de adâncime (conversația cu scop), în formele conversației informale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și a măsurilor privind familia, sunt invocate mai multe tipuri de argumente: preocupări demografice și socioeconomice (vizând raportul resurse-populație); considerente de sănătate (a mamei și a copilului), măsuri de planning familial; aspecte privind drepturile omului (luarea liberă a deciziilor și asumarea responsabilă a îndatoririlor de familie, creșterea și educarea copiilor) și motive de dreptate și echitate privind anumite beneficii sociale, recunoașterea drepturilor părinților naturali (I. Mihăilescu, 2000, p. 194). O abordare frecventă a problematicii familiei este realizată din perspectivă medicală. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se realizează prin intermediul asistentului maternal profesionist 34. Aceasta este simultan și o formă de instituire a unor relații de tip parental și un mijloc pentru anumite persoane de a deveni părinți în altă formă decât cea naturală. Modalitatea care permite asumarea statutului de părinte este una legală, reglementată în consecință. Conform art. 1, Hotărârea de Guvern nr. 217/1998: Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condițiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
englez și american) este cunoscută așa-numita „îngrijire de tip matern”: foster care39. Familia instituită prin relația dintre asistentul maternal și copil/copii poate fi considerată ca un tip special de familie monoparentală (prin prezența unui singur părinte și a asumării de către acesta a obligațiilor privind creșterea și educarea copiilor). Asistentul maternal primește sprijin pentru a fi un cât mai bun părinte: pregătire teoretică, consiliere, serviciile sale sunt remunerate, beneficiază de asigurări sociale, inclusiv de pensie. Situația în care se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
adultului părinte singur au fost constant neglijate. 5. Accente în politicile publicetc "5. Accente în politicile publice" Pentru România, se poate face observația că elaborarea unor politici publice 72 este un demers de inițiere, transpunerea acestora în fapte concrete presupunând asumarea unei alte game de probleme. În acest sens, poate fi invocată, spre exemplificare, modalitatea mai mult decât modestă în care se regăsesc respectate în practica angajatorilor prevederile legale privind discriminările de vârstă sau de sex. Ipoteza de la care plec este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
scandinave, mai mult de jumătate dintre copii sunt născuți în afara căsătoriei (Fr. Fukuyama, 2002, p. 55). Subordonarea relațiilor de rudenie parentale față de cele maritale ține, mai cu seamă, de configurația familiei de tip tradițional. În societatea contemporană, este semnificativ că asumarea parentității se face într-o diversitate de situații (în singurătate asumată voit, în concubinaj, în singurătatea rezultată după dezmembrarea cuplurilor prin divorț/separare sau deces, în familii reconstituite prin recăsătorire). Funcțiile familiei s-au schimbat în sensul unei reduceri vizibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-l forța să-și îndeplinească această obligație. Cum să facă însă societatea o astfel de presiune, când legătura dintre copil și părinte nu este reglementată printr-un act juridic (obligatoriu de onorat), cu rol de contract pentru discuția de față? Asumarea îndatoririlor părinților față de copiii lor rămâne o problemă de libertate morală. Mill (1994, p. 137) observa că opinia publică este ostilă amestecului societății în a obliga un tată să-și onoreze obligațiile parentale. Deși este recunoscută datoria tatălui de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi orientați, din punct de vedere moral, mai ales spre o etică a drepturilor (centrată pe principii cu o aplicabilitate universală, bazată pe dreptate și corectitudine), iar femeile spre o etică a grijii (bazată pe recunoașterea importanței contextelor particulare și asumarea relațiilor)20. De aici, se poate considera că bărbații tind să-și impună autoritatea prin apelul la legi și norme, făcându-se cumva exponenții acestora, iar femeile ar realiza mai mult o condiționare de factură afectivă, purtând de grijă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și față de ceilalți. Într-o familie monoparentală de tip partenerial, părintele singur se află în situația de a conferi suport pentru dezvoltarea copiilor și îi educă în ideea de a-l sprijini la rândul lor. Pe măsură ce dezvoltarea psihofiziologică permite copilului asumarea de responsabilități în familie, acesta exercită roluri din ce în ce mai complexe, până la a fi un adevărat partener de viață al părintelui său. Raportarea la diferitele modele de familie (M. Minow, M.L. Shanley, 2001) ar avea, din punctul de vedere al politicilor publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rudenie: „glasul sângelui”. Această stare este însă rezultatul unei contextualizări negative a familiei cu un singur părinte și chiar de tratarea victimizatoare, diminuantă a capacităților de supraviețuire a părintelui singur și a copilului său. O a doua ipostază se datorează asumării drept presupoziție explicită a „vinovăției” părintelui singur, care este principalul răspunzător de dificultățile întâmpinate. Își merită pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta este cazul în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cazuri în care femeile părinți singuri se reintegrează în familia de origine, căutând împreună cu copiii săi protecția tatălui-bunic. O ultimă variantă pe care o iau în discuție privește pur și simplu depășirea comportamentului etichetat drept dependent. Înfruntarea problemelor de viață, asumarea responsabilităților pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit pe modelul „supra-femeii”, având
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
zi de muncă 75: femeile, în general (și mai cu seamă cele care își cresc singure copiii), au puține opțiuni privind distribuirea energiei spre activități care să le permită ascensiunea în carieră sau împlinirea personală (care să le favorizeze în asumarea ipostazei de „creatoare de cultură”); - lipsa de timp76: în condițiile de suprasolicitare (munca în spațiul public și cea în spațiul privat fiind nesfârșite), de inexistență a timpului liber, a timpului pentru sine, persoanele din familiile monoparentale își petrec cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]