2,376 matches
-
Cuza (DOMNITORULU ROMANIEI), iar medalia fuzionării armatelor la Socola sugerează implicit calitatea acestuia de comandant al oștirii române. Grija domnitorului pentru înzestrarea armatei cu tehnică de luptă este probată, cum spuneam mai sus, de medalia Arsenalului armatei (51 mm, aramă, aurite, argintate, aluminiu). Medalia are gravată pe revers clădirea acestei întreprinderi de tehnică militară, sub care este plasată stema statului român, iar deasupra, pe trei rânduri (primul rând semicircular) inscripția MANUFACTURA/ DE / ARME (fig. 71rv). Aversul prezintă o inscripție pe nouă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
românesc - și nu numai - și au fost păstrate cu pietate. Inițiativele ridicării unor monumente ale lui Cuza - atât la Iași, cât și la București - au prilejuit și ele baterea unor medalioane cu toartă (în 1903, și respectiv, 1914) din bronz aurit, cu diametrul de 20 mm. Medaliile, destinate celor ce susțineau aceste inițiative, prezintă pe avers bustul domnitorului orientat spre stânga, iar pe revers legenda (circular): ONOREA SPRIJINITORILOR RIDICAREI MONUMENTULUI (în mijloc) MARELUI / DOMN / ALEXANDRU ION I / CUZA / 1903, la cea
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Școala de Arte și Meserii din Iași (care după cum se știe nu și-a semnat nici o operă medalistică). Este neîndoielnic faptul că de realizarea ambelor medalii (fiecare în variante de 40 și 60 mm din bronz, bronz argintat și bronz aurit) s-a îngrijit familia de comercianți Elias Șaraga din Iași, la o firmă din străinătate cu care era în relații de afaceri (fig. 82av și 82rv redau în desen proiectul inițial al medaliei). În 1912, cu ocazia dezvelirii statuii domnitorului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
franceză, ci și de istorie și politică rusă, atras în mod special de originile și manifestările totalitarismului ca plagă înscrisă parcă în genele noastre umane. Și același Hervé Bel îți revelează, cu o măiestrie psihologică aproape înspăimîntătoare, un spațiu concentraționar aurit, dezvăluind cinismul unei lumi pe care o cunoaște bine, deși nu i-a trăit monstruozitatea pe propria-i piele (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb în societatea japoneză descrisă în Stupeurs et tremblements). Abilitatea autorului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
chiar de la început. Cunoșteam clădirea teatrului.pe dinafară!! Dar niciodată nu mă întrebasem ce ascunde monumentala clădire. Am fost de-a dreptul șocată: parcă eram într-un palat minunat cu scări largi din marmură și pereți cu decorațiuni sculptate și aurite. Am aflat că acest loc se numea foaier și, așteptând să înceapă piesa am primit și câteva informații despre istoria teatrului. La începutul secolului XIX, feciorii de boieri ce învățau în Franța, Germania și Italia făcuseră cunoștință cu teatrul cult
Sfera by Briciu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93592]
-
hainele la garderobă am intrat în sală să ne ocupăm locurile. Aici uimirea mi-a fost și mai mare. Nu credeam că poate exista așa ceva: un monument de arhitectură interioară; catifeaua roșie a scaunelor pune în evidență picturile și sculpturile aurite. Cu siguranță e nevoie de o zi întreagă să admiri și să înțelegi: plafonul este pictat în culori pastelate și ilustrează nimfe și îngeri. În mijloc se află un candelabru din cristal de Veneția cu 109 becuri, ce luminează feeric
Sfera by Briciu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93592]
-
din febrilitatea versurilor: În peștera Carpaților Aci se fac misterele O oară și mai bine De babe blestemate Vezi templul pacinaților Ce scot la morți arterele Ce cade în ruine. Și hîrcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. Iar liliecii nopților Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care zăpezile o apasă cu albele lor blănuri, se dedă kiefului său hibernal la gura sobei (succedaneu de soare) și creează astfel la noi poezia intimității: Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângâios, Și cadrele aurite ce de păreți sunt prinse Sub palida lumină apar misterios. Afară plouă, ninge; afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit... Așa-n singurătate, pe când afară ninge, Gândirea mea se primblă pe mândri curcubei Pîn' ce se stinge focul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ia pana lui docilă și... Iată-l inspirat poetul. EMANOIL BUCUȚA Adevăratul intimist în înțelesul propriu al cuvântului este Emanoil Bucuța, care-și cântă micul univers casnic, femeia dormind pe jumătate dezgolită pe divan, odaia Cu mari pereți de sticlă aurită, Cu flori de piane, jețuri de mătase... scuturatul cu operația deparazitării icoanelor, frânghia cu rufele copilului. În această poezie a micului sentiment poetul pune pasiuni de anticar, cultivând manufactura metalică, cu ceva din tehnica lui Heredia. Intimismul lui Bucuța s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va muta, peste un secol și jumătate, la Iași. Tot în 2001, s-au împlinit 360 de ani de la aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, din Constantinopol, la Iași, în anul 1641. Cu ocazia aniversarilor respective s-a realizat o medalie (bronz aurit, 75 mm) care prezintă pe avers (fig. 24av) imaginea reliefata a Catedralei Mitropolitane văzută din sud, din partea de jos a scărilor, având deasupra legendă MITROPOLIA / MOLDOVEI, divizată de emblemă Sfanțului Gheorghe. De o parte și de alta a imaginii, legenda
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
prezenta pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistica actuala a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustram cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași, în 1642, este inițiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și are pe avers (fig. 25av) imaginea în relief înalt din perspectiva nordvestică a edificiului, flancat de anii
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Cuza (DOMNITORULU ROMÂNIEI), iar medalia fuzionării armatelor la Socola sugerează implicit calitatea acestuia de comandant al oștirii române. Grijă domnitorului pentru înzestrarea armatei cu tehnică de luptă este probata, cum spuneam mai sus, de medalia Arsenalului armatei (51 mm, arama, aurite, argintate, aluminiu). Medalia are gravata pe revers clădirea acestei întreprinderi de tehnica militară, sub care este plasată stema statului român, iar deasupra, pe trei rânduri (primul rând semicircular) inscripția MANUFACTURA/ DE / ARME (fig. 71rv). Aversul prezintă o inscripție pe noua
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
românesc - și nu numai - și au fost păstrate cu pietate. Inițiativele ridicării unor monumente ale lui Cuza - atât la Iași, cât și la București - au prilejuit și ele baterea unor medalioane cu toarta (în 1903, si respectiv, 1914) din bronz aurit, cu diametrul de 20 mm. Medaliile, destinate celor ce susțineau aceste inițiative, prezintă pe avers bustul domnitorului orientat spre stânga, iar pe revers legendă (circular): ONOREA SPRIJINITORILOR RIDICAREI MONUMENTULUI (în mijloc) MARELUI / DOMN / ALEXANDRU ION I / CUZA / 1903, la cea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Școala de Arte și Meserii din Iași (care după cum se știe nu și-a semnat nici o operă medalistica). Este neîndoielnic faptul că de realizarea ambelor medalii (fiecare în variante de 40 și 60 mm din bronz, bronz argintat și bronz aurit) s-a îngrijit familia de comercianți Elias Saraga din Iași, la o firmă din străinătate cu care era în relații de afaceri (fig. 82av și 82rv redau în desen proiectul inițial al medaliei). În 1912, cu ocazia dezvelirii statuii domnitorului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
un element euforizant. Înspumată sau lină, ea Îmbată simțurile, provoacă imaginația. Nașterea lumii din apele Bosforului este primită cu o vie senzație de beție albă, o copleșire dulce a ochiului: „Din azurul mării luna naște plină, Ochiul vede dulce discul aurit Și prin albe valuri pare și dispare Ca surîs ferice p-un chip suferind; Ochiul se Îmbată: vă uitați pe mare, Valul alb de spumă trece clocotind... Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
p-al cării sîn curat E liberă gîndirea ca valul tău spumat. De cîte ori suspinul și lacrimele mele S-au mestecat cu vîntul și valurile tele! De cîte ori pe sînu-ți sau dupe-un nalt granit, Privind cu voluptate coprinsu-ți aurit, Sorbind prefumu-ți dulce și legănîndu-mi dorul, N-am revărsat eu lacrimi ce-mi inspirase-amorul.” Bolintineanu amestecă, aici și pretutindeni, discursurile, amestecînd temele: erosul, politicul, morala și sensibilitatea la elementele transparente, purificate, aiurate. Tema azurului este, dealtfel, cea mai răspîndită În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse, Sub palida lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul Înnegrit; Iar eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atelierul. O metaforă indirectă a creației, nu a mobilurilor ei. Alecsandri sugerează doar starea ce premerge apariției poeziei. Ca toți romanticii, autorul comentai aici crede că originile ci sînt sacre: „aștept din cer să vie / o zînă drăgălașă, cu glasul aurit”... Însă sacralitatea este, aici și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de foc”). Succedaneu al soarelui, focul mai are o funcție stimulatorie: provoacă meditația și eliberează imaginația... El face ca singurătatea să fie agreabilă, retragerea să fie productivă. „Tovarăș mîngîios”, vesel, focul intră În categoria obiectivelor securizante. Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat, și un stimulent al scrisului. Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la India Brahmină. RÎurile Asiei, valea Cașmirului, mîndra insulă a Ceylonului, lacul Ciad
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bună dispoziție dimineața, În „faptul zilei” ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură, În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind rouă dimineții de pe cîmpul Înverzit.” (Dimineața) „Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
compus versurile de mai sus. Și apoi poeții știu nu numai să vadă primăvara ci să-i descopere și temeiurile. Pentru Petru Vintilă ea este o adevărată primăvară a vieții deoarece În cuprinsul ei « Nu mai sună În palat pantoful aurit - ca viorile să tacă atunci când Vodă trece», deoarece În locul părăsit de Întunecatele umbre regale «sunt mii de salopete aici pentru plămâni». Adevărata culoare a anotimpului o dau Republica și izbânzile muncitorimii. Iar pentru țăranii satului de munte descris de Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tamisa. Există, apoi, balenele precursoare, ale bătrînului pictor scoțian Sibbali și balena lui Iona, din gravurile vechilor Biblii și din pozele vechilor abecedare. Ce s-ar putea spune despre ele? Cît despre balena gravată de legătorii de cărți pe scoarțele aurite și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]