2,756 matches
-
inclusiv la profesorul Brandea, evocați ulterior de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
XX s-a impus titlul mai intuitiv și mai exact de Autobiografie. Noi adoptăm însă, după edițiile moderne care se inspiră din versiunea franceză, titlul de Istorisirea Pelerinului. Care sunt rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin important ni se pare - ca de altfel și în cazul Jurnalului mișcărilor lăuntrice - caracterul fragmentar al acesteia. Într-adevăr, textul se mărginește să relateze viața Sfântului începând cu episodul tragic petrecut la Pamplona în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a Istorisirii îndreptățește importanța acordată acestui document atât pentru cunoașterea vieții lui Ignațiu, cât și pentru cunoașterea originilor ordinului întemeiat de el. Ignațiu însuși, cu toate că face distincție între istoria sa personală și cea a Societății lui Isus - nu întâmplător fragmentul autobiografic se oprește în 1538, așa cum am menționat deja -, ajunge să înțeleagă că viața lui de după convertire are o relevanță pentru ordinul care abia se născuse. Aceste aspecte permit precizarea intenției lui Ignațiu. Istorisirea are evident în centru persoana lui, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
convertirea lui în acceptarea activă a unui destin: seria tentativelor de a se îmbarca spre Ierusalim îi va conduce în cele din urmă pe Ignațiu și însoțitorii săi la Roma, locul de naștere al Societății lui Isus. Acesta fiind itinerarul autobiografic al pelerinului Ignațiu, să vedem în continuare relevanța lui testamentară pentru cei care aveau să-l urmeze. Istorisirea ca testament spiritual Scurta trecere în revistă a conținutului Istorisirii ne arată că avem de-a face cu o scriere în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
hotărârea. Avem aici descrisă experiența originară, care, reluată zi după zi, a constituit - după spusele lui Ignațiu însuși - matricea Exercițiilor spirituale. Cum a înțeles Societatea lui Isus să-și însușească această moștenire se poate vedea căutând corespondențele dintre acest text autobiografic și textul legislativ al Constituțiilor ignațiene acolo unde este vorba despre formarea iezuiților. Într-adevăr, formarea umană și spirituală a lui Ignațiu și a primilor lui însoțitori a constituit prototipul formării generațiilor de după ei. Ea începe printr-un timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
principală) duc o luptă acerbă pentru accederea pe scara socială de valori, unii reușesc să urce în pisc, alții rămân pe ultimele trepte, dar decența este la loc de cinste. De la primele rânduri ale romanului se observă caracterul biografic și autobiografic al autorului. Oamenii și locurile tinereții, orașele în care locuiește și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
inspirat de o emisiune reală de televiziune văzută (sau auzită) de regizor prin provincie (Porumboiu însuși este din Vaslui, unde a filmat și filmul). Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii are la bază nenumărate povești, nu doar adevărate, ci chiar autobiografice, ca și Hârtia va fi albastră, de altfel. Iar 4, 3, 2 se bazează, la rândul său, pe o documentare amănunțită, combinând istoriile orale ale unor femei care au recurs la avort pe vremea lui Ceaușescu (în anii 80). Toate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
imagologia etnică sau au psihanalizat inconștientul colectiv : „Caracteristicile atribuite evreului În folclorul antisemit - observă savantul american Alan Dundes - nu au nimic de-a face cu evreul real, ci cu creștinii, care au făcut inițial aceste atribuiri. Dacă folclorul este «etnografie autobiografică», atunci folclorul antisemit ne spune foarte multe despre creștini și aproape nimic despre evrei” <endnote id="(83, p. 114)"/>. Pentru profesorul german Klaus Heitmann - care a studiat imaginea românului În spațiul cultural german -, „la fel ca toate imaginile despre națiuni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
paralizează nervii motori ai firii românești și oprește pornirile la luptă fățișă [...] ale acestei nații” <endnote id="(740, p. 155)"/>. Prozatoarea britanică Olivia Manning a luat corect pulsul societății românești pe la 1939-1940 când, stând la București, și-a scris romanul autobiografic Trilogia balcanică : „Deci În Ungaria - spune un personaj - Îi Împușcă pe evrei ! Deștepți ! Aici nu-i Împușcă. Așa suntem noi, românii - prea slabi !” <endnote id="(789, p. 234)"/>. „Combaterea străinului” - observă pe bună dreptate Leon Volovici - devine pentru mulți intelectuali
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
carte a lui Lion Feuchtwanger Die Jüdin von Toledo (Evreica din Toledo) a fost tradusă În românește sub titlul neutru Balada spaniolă <endnote id=" (509)"/>. Pe de altă parte, semnatara prefeței la cartea lui Elias Canetti Die gerettete Zunge - roman autobiografic care descrie copilăria autorului În cadrul comunității evreiești din Rusciuc - reușește dificila performanță de a nu pomeni nici măcar o dată etnonimul (horrible dictu !) „evreu”, iar când nu-l poate evita Îl Înlocuiește cu cel de „sefard” : „alături de bulgari trăiau [În oraș] atâtea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
156)"/>. Ten- siunea antisemită era, În Moldova acelor zile, extrem de ridicată. În preajma acestor tulburări, la Începutul aceleiași luni (aprilie 1859), la Galați avusese loc un pogrom sângeros, declanșat de o Învinuire de infanticid ritual (vezi capitolul „Infanticid ritual”). În romanul autobiografic al lui Ion Călugăru Copilăria unui netrebnic (1936), În timpul răscoalei țărănești din 1907, un personaj din mahalaua evreiască a Dorohoiului spune speriat : „Poate că iară (se) poruncește să tundă bărbile bătrânilor [evrei], cu foarfecele de tuns oile” <endnote id=" (197
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca și mizeria neagră a numeroși mici negustori” <endnote id="(612, I, p. 233)"/>. Este și lumea „uliței evreiești” dintr-un stetl nord-moldovenesc (Dorohoi) de la Început de secol XX, așa cum a fost ea descrisă de Ion Călugăru În romanul său autobiografic Copilăria unui netrebnic ; o lume populată de „croitori, ciubotari sau ciurari, sacagii, cotigari sau chiar cațapi” <endnote id=" (197, p. 21)"/>. Același tip de oameni (croitori, cizmari, stoleri, fierari, tinichigii, harabagii, hamali, lăutari etc.) locuiesc Într-un sărman târg din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
descrie, În continuare, mizeria În care trăiau „milionarii” calici din mahalalele evreiești din Iași, Pașcani și Târgu Frumos <endnote id="(398)"/>. Tot În anii ’30, Mihail Sebastian folosește, la rândul lui, cam același tip de retorică În romanul cu accente autobiografice De două mii de ani (1934). Protagonistul romanului - un alter ego al romancierului - opune numărului mic de bancheri evrei (Învinuiți că i-ar manipula, prin banii lor, pe politicienii români) o numeroasă armată de meseriași evrei care supraviețuiesc În mizerie : „Aș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un evreu din târgul Bozieni (județul Neamț, Moldova), „crezând că În sticlă e rachiu, a băut puțin vitriol, din care cauză a rămas fără grai” <endnote id="(467)"/>. O intoxicare cu „esență de oțet” descrie Ion Călugăru Într-un roman autobiografic despre copilăria sa, petrecută În cartierul evreiesc al Dorohoiului, la Începutul secolului XX : „Băiețelul a băut [esență de oțet] ca prostu și o dată s-a Întins ca mortu [...] ; l-au apucat dureri mari și a leșinat. A căzut năpasta pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Theodor Herzl. Cei care au rămas pe loc au Înființat și organizat unități evreiești de autoapărare. A fost un act care a declanșat un proces istoric, de modificare a mentalității de veacuri a evreilor. Un episod dintr-o povestire autobiografică ( Prima dragoste), scrisă prin anii ’20 de prozatorul odessan Isaac Babel, este simptomatic În acest sens. În timpul pogromului din 1905, desfășurat la Nikolaev pe Bug (și În alte târguri evreiești din vestul Ucrainei), copilul de 11 ani Își privește cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrise și transmisiuni orale”, În Analele Societății istorice „Iuliu Barasch”, an III, București, 1889, pp. 5-66. 197. Ion Călugăru, Copilăria unui netrebnic, Editura pentru Literatură, București, 1962. (Prima ediție a apărut la Editura Națională Ciornei, București, 1936.) Este un roman autobiografic, a cărui acțiune se desfășoară Într-un stetl din nordul Moldovei (Dorohoi), În perioada 1907-1917. 198. Abba Eban, My People. History of the Jews, Behrman House Publishers, New York, vol. I, 1978 ; vol. II, 1979. 199. Josy Eisenberg, Iudaismul, Editura Humanitas
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vorba de o evreică sefardă din Bucureștiul anului 1932 : Dona Clara, „vestită pentru frumusețea ei, care, spuneau gurile rele, fusese Înaintea căsătoriei cu don Enrique [Sidalgo, «vechi neam de bancheri spanioli»] omagiată de doi regi” (765, p. 263). În romanul autobiografic Trilogia balcanică al prozatoarei britanice Olivia Manning, doamna Flöhr - tânăra soră a unui bancher evreu din Bucureștiul anilor ’30 - pare să fi preluat unele elemente din portretul Elenei Wolf-Lupescu, amanta roșcată a regelui. Despre doamna Flöhr („frumoasa familiei”, cu părul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
făceam, pe acest citeriu, între ele și cărți, muzici sau piese de teatru sînt, desigur, copilărești) ; într-o asemenea abordare, personaj principal devine el cu reacțiile și cuvintele lui și filmul riscă să ajungă simplă materie primă pentru literatura lui autobiografică. Filmele sînt și obiecte, nu doar experiențe. în oricare dintre ele intră un anumit efort de gîndire și un anumit meșteșug. Calitatea acelei gîndiri și a acelui meșteșug merită să facă în primul rînd obiectul unei evaluări și nu al
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acelei lumi dispărute. și toți aceștia sînt vii pe pagină, chiar și cei recuperați doar ca simple nume. Unele pagini par scrise într-o stare de transport în care fiecare nouă aducere aminte (Schlattner a declarat că romanul e 90% autobiografic) e automat și un act de creație, și o simplă numire antrenează resurecția celui numit. Romanul te imersează adînc într-o lume. Filmul nu reușește să facă asta : reconstituirea acelei lumi pe ecran nu are destulă textură, destulă vibrație, destule
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aici nu greșeau în totul și în final ultima acuzație era aceea că am scindat colectivul școlii în care eram director. În situația de atunci chiar și o învinuire de crimă mi s-ar fi putut înscena! În relatările mele autobiografice amintisem de faptul că în 1942 am avut o atitudine de omenie, ocrotind grupul de evrei din țară, pe care l-am primit în garnizoana în care mă aflam - lucru relatat și în rememorarea de față. Din ocrotitor al evreilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de‑a‑ndoaselea, cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
s-a încercat dizolvarea monarhiei și instaurarea Republicii. Ploieștiul a devenit un fel de stație-pilot a acestui act politic improvizat, însă fără efectul scontat de conspiratori. Caragiale copil a luat parte la eve- nimente, prin urmare, relatarea păstrează sensul notației autobiografice cu o autoironie devastatoare. Ceea ce atrage de la început atenția este stilistica proprie discursului memorialistic de o anume solemnitate și cu o anume etalare a distanței calculate scenic față de faptul trăit. Iată cum sună : „Născută din, prin și pentru popor, pe la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
roman fluviu. Operă fără precedent în literatura noastră, romanul reprezintă un document pentru cei ce vor să cunoască o apusă jumătate de veac. O mare parte din el rezistă timpului, ca lucrare valoroasă de proză. Ciclul este plin de material autobiografic și a fost gândit ca istoria formării unei personalități. Dacă în ultimele volume, care prezintă tabloul vieții politice, sociale și culturale din România antebelică, autorul este dominat de resentimente față de contemporani, primele șase volume constituie creație de prestigiu. Paginile care
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în care totul palpită ca ceva actual și viu, iar gândul se mișcă săgetător și ingenuu. Bătrânul Craig a altoit în acest context și pasagii din alte scrieri de-ale lui, căci în aproape tot ce a scris există trăsături autobiografice (chiar și ideile lui, poate mai ales ele, au atare caracter). Peter Holland, relevând compoziția aparent deslânată a cărții și mulțimea ei de digresiuni, ne previne împotriva prea facilei presupuneri că s-ar datora senilității unui autor încurcat în abundența
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
avut experiența mării au redat-o cu acuratețea unor pictori restauratori, și relatarea lor pulsează de tensiunea firului subțire care a despărțit dintotdeauna, pe punte, viața de moarte. A fost cazul avocatului Richard Henry Dana Jr., de pildă, autorul relatării autobiografice Two Years Before the Mast (1840)2, un fel de manual etern valabil al vieții la bordul vechilor corăbii, cel puțin în spațiul nord-american, sau al cărții lui Frederick Marryat, Mr. Midshipman Easy (1836), ofițer de marină și romancier englez
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]