3,856 matches
-
vehicul În mișcare. —Hei, toată lumea, strigă o voce de femeie, uitați-vă spre mine. Belinda puse camera pe o latură și dădu sonorul aproape la minimum. Așa e mult mai bine, spuse Harry. Scena cu fețele zâmbitoare ale turiștilor din autocar deja trecuse. Chiar și fără ochelari, Harry Își dădea seama că nu era un material filmat de un profesionist. Era un pic mai bun decât un film făcut de un turist Într-o excursie organizată de genul „un templu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un motor ambalat, iar cineva - pare Moff - strigă: —Țineți-vă bine! Totul se mișcă dintr-o parte În alta și se vede cum Dwight intră și iese din cadru. Roxanne strigă pe un ton sarcastic: După cum vedeți, sunt În acest autocar ultra de lux, pe drum spre surpriza de Crăciun care ne așteaptă În junglă... Sper să merite! se aude vocea lui Wendy țipând ca răspuns. Tăiați. Liniște, doar câte un țipăt de pasăre și trosniturile ferigilor tinere sub pași. Obiectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fost necinstit de la început, manipulând aparatul de taxat... De această dată însă a manifestat o politețe excesivă, căci mi-a luat valiza din mână și ne-a însoțit până la autobuzul de Mendoza, ba a și ținut să urce în autocar să pună valiza în plasa rezervată bagajelor deasupra scaunelor. Apoi a rămas pe loc, așteptând ca autobuzul nostru să se pună în mișcare, ca să se asigure că a scapat de noi cu bine. L-am văzut pe peron zâmbind și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bibilite și premiate. Spre deosebire de mine, colegii aveau stofă de intelectuali. Știau pe de rost când s-a născut Arghezi și câte nuvele a scris Sadoveanu, îți puteau vorbi ore-n șir despre macheta lui Rebreanu la Ion (doar fuseseră cu-autocarul la Ștefănești, în vizită de documentare) sau despre dulapul cu fișe al lui Camil Petrescu (chiar dacă nimeni nu-l văzuse, exista pesemne undeva; trebuia doar să cauți prin agende și însemnări), te întrebau mereu dacă ai apucat să citești nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
schimbai fețele și numele între ele, și-ajungeai la mare, înghesuit printre papornițele de rafie și rucsacii „Prodcomplex“. Fuseseră vremuri frumoase, nu știai cine te toarnă și cine te iubește, unde ajungeau cuvintele tale și cum erau întrebuințate. Din boxele autocarului se revărsa o muzică relaxantă: Al Bano și Romina Power, Ricchi e Poveri, Celentano - toată echipa bel canto. Maria era și-acum convinsă că pe Al Bano îl chema Al Bano Power. După 200 de kilometri, coboram direct în discotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care m-am căsătorit, am lipsit de la mare numai în perioada în care s-au născut copiii, un an sau doi. În rest, am fost întodeauna la mare. După revoluție, am fost în toată Europa și cu mașina, și cu autocarul, am văzut majoritatea țărilor din Europa, cu excepția Danemarcei, cu excepția Irlandei, Scoției, mai... n-am fost în Turcia și-n Grecia. În rest, majoritatea am văzut, deci, Elveția, Italia, Spania, Finlanda, Rusia, Rusia - am fost și pe timpul lui Ceaușescu ș-acum
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai mult: se schimbă adrese, numere de telefon, mai nou adrese de e-mail. De fapt, nu ești contactat niciodată, nu te obosești să cauți, la rândul tău. Ipocrizie acceptată de toată lumea. (Notiță scrisă inițial pe o filă de agendă, în autocarul de pe ruta Lausannne-București, pe când toată lumea schimba cu toată lumea adrese și numere de telefon; motivul acestui val de altruism și fericire subită: nu fusesem controlați de vameși la trecerea în Elveția, așa că rezervele de porc, rachiu și alte bunătăți românești au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moartea "muzicii" pop, metal și disco de la începutul anilor '90. Îndrăznesc chiar să cred ca Moby furnizează un exemplu de "profunzime digitală" singurul pe care îl cunosc până acum. Vara 2001 Tot făcând drumuri dus-întors între Geneva și București cu autocarul, pot afirma că am devenit aproape un expert în acest gen de întreprinderi anevoioase, obositoare și periculoase de nu știu câte ori am văzut moartea cu ochii în farurile camioanelor ce vin din sensul opus sau în ceața deasă, în care șoferii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
traseu. Inclusiv cele de la granița dintre Ungaria și Austria, punctul de maximă dezvoltare spre Vest a acestor gunoaie umane, "ambasadori" de elită ai țării mele. Pasaj adăugat ulterior, un fragment dintr-o nuvelă scrisă de colegul meu de aspirator și autocar, Codruț Constantinescu: "ne trezim la viață doar atunci când trecem granița în România. Nu am avut nevoie de mai mult de un sfert de oră pentru a simți dulcea atmosferă de acasă. Șoferul a tras pe dreapta în prima parcare dotată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aparență. ,,Să văd banii! Ați câștigat suta, da' scoateți banii să vadă lumea asta că aveți, că ați jucat pă cinstite!" (el). Și ea scoate o bancnotă de 200 franci elvețieni (care nu valorează decât 3.700.000 de lei). Autocarul stătea să plece, iar finalul a fost cât se poate de penibil și previzibil. Călătorii s-au urcat, iar țoapa și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic. Într-un final, cei doi se refugiază în autocar. Ea smiorcăindu-se, încercând să ne sensibilizeze ,,dar mi-a tras bancnota din mînă, mi-a tras banii din mână și mai vroia și alții..." Unul din șoferi și-a făcut o datorie post-factum, reamintindu-i discursul preventiv de dinainte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-o, biped de astă dată. L-am surprins apoi ușurându-se ferit, în spatele benzinăriei, între un tomberon și o ieșire de urgență. Nu strică nici un radio mic sau un MP3 player, fie pentru orele nesfârșite de așteptare din vamă, unde autocarele sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru a învinge tristețea nopților în care mașina înghite kilometru după kilometru, iar gândurile zboară aiurea, la fel de toxice și greu de suportat ca și oboseala adunată în oase. Miile de kilometri din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru a învinge tristețea nopților în care mașina înghite kilometru după kilometru, iar gândurile zboară aiurea, la fel de toxice și greu de suportat ca și oboseala adunată în oase. Miile de kilometri din autocar te ajută să descoperi o altă Europă, care nu se vede nici în cărțile de literatură, nici în birourile ministeriale, nici în jurnalele televizate, poate cu excepția frecventelor accidente tragice. Europa cârnaților cu usturoi mâncați cu poftă nebună la ore mici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
notă de naivitate căutată, ca și cum ar dori să mă prindă în capcană. M-a întrebat cu un ton aparent neutru dacă sunt cetățean elvețian sau posed doar un permis de rezidență temporar. Exact cum te întreabă călătorii de pe cursele de autocare Double-T, în timpul celor 38 de ore de călătorie Elveția-România, mai ales atunci când sunt blocați în vamă și timpul se lichefiază. În cursul interviului, a ieșit încă odată la iveală slăbiciunea mea ca istoric, lipsa mea de fler veritabil în această
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urcat în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Viena. Cu alte cuvinte, o tentativă de deturnare a unei curse regulate. Motivul a fost un telefon primit de la un "frate al nostru", care îi anunța despre imposibilitatea intrării în Confederație. Afară ploua torențial, șoferul a trebuit să oprească autocarul de urgență pe banda de serviciu a autostrăzii. Un adevărat coșmar, în orice moment puteam fi percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce gonește în noapte. Un ultim scandal izbucnește chiar înainte de intrarea în Elveția. Scot cuțite și se reped la șofer. Cer să meargă în Italia. Țiganii amenință că se va lăsa cu "sânge", șoferul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de doctorat. Bilanț: trei ani și jumătate de efort intelectual intens. Tot ceea ce a rămas în urmă sunt patru cutii mari cu fișe de lectură, pe care acum le leg atent cu sfoară pentru a le trimite în România. Cu autocarul, că-i mai ieftin. Bursier postdoctoral și asistent de cercetare la Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada 4 septembrie 2004 Răzlețe. Montréal, Québec, Canada. De Elveția m-am "îndrăgostit" de cum am pus piciorul pe teritoriul său (mai bine spus, din aer
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce friguros mai ești. Soarele strălucea puternic pe bordura părăsită. În cîteva ore se va încălzi și la amiază va frige, n-o să mai ai cum să-ți așezi acolo fundul. În cîteva ore ei vor fi departe, nu în autocar, că vor ajunge, ci la locul unde vor fi cazați. Gîndurile negre ale lui Marcu fugiseră. Acum avea chef de poante. Subiectul a fost proful de religie. Din cîte auzise Marcu, proful nu ierta nicio buză feminină. Poate era o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu mine. Faci cum spun io, mergem împreună. Gata cu planurile lui Radu de-a petrece săptămîna cu băieții. Dacă era condus de bătrîn pînă la locul de întîlnire, nu mai avea cum să nu plece în excursia aia. 5 Autocarul s-a oprit brusc, curmîndu-le cîntecul. Ușile n-au pufăit deschizîndu-se, ceea ce însemna că nu ajunseseră la popas. De altfel, nu se vedea nicio clădire, restaurant, mese, mașini parcate, o firmă luminoasă sau poate doar metalică. Nici măcar mașinile de pe contrasens
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
legăna brațele ca un dirijor, cîntînd primele versuri. Copiii au încercat timid, dar nu se lega. Mintea le era umplută de curiozitate, încît nu mai rămînea loc decît pentru frînturi de melodie în derivă. Au așteptat mult așa. În sfîrșit autocarul s-a pus în mișcare. Lent, foarte lent. Asta după ce pe sens opus trecuse un șir de mașini pe lîngă ei. Locul accidentului era plin de vestele verzi și reflectorizante ale polițiștilor, dintre care unul dirija trecerea, de triunghiuri rutiere
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
erau pe drum spre spital sau spre morgă. Totuși își mai făceau de lucru pe-acolo și cei de la descarcare, de ce oare? Presa încă nu-și făcuse apariția, așa că elevii nu se vor vedea la știri, făcînd cu mîna din autocarul lent. 6 Voi rămîneți aici, le-a spus proful de religie, îndreptîndu-se spre recepție. În parcarea hotelului, elevii se înghesuiau la coada formată pentru a-și ridica bagajele din pîntecele autocarului. Înotînd printre genți, șoferul răcnea la ei să păstreze
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se vor vedea la știri, făcînd cu mîna din autocarul lent. 6 Voi rămîneți aici, le-a spus proful de religie, îndreptîndu-se spre recepție. În parcarea hotelului, elevii se înghesuiau la coada formată pentru a-și ridica bagajele din pîntecele autocarului. Înotînd printre genți, șoferul răcnea la ei să păstreze ordinea, c-are să vină rîndul fiecăruia, dar nu prea îl băgau în seamă. Ar fi vrut să-și ia fiecare bagajul așa, care cum apuca, recunoscîndu-l și trăgîndu-l afară, nu să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Cu un pachet de țigări Kent sau cu unul de cafea, puteai obține un bilet gratuit la Costinești, stațiunea pentru tineret și studenți. La sfârșitul fiecărei săptămâni, afară de ultima sâmbătă din lună când lucram ore suplimentare, se organizau excursii. Închiriam autocarul fabricii la un preț destul de mic și petreceam două zile relaxante în diferite locuri pitorești din nordul Moldovei. Ștrandul amenajat în pădurea de la marginea orașului era gratuit pentru copiii care se bucurau de soare, de apa curată și de compania
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]