4,300 matches
-
hățuri. Și-a sprijinit corpul în înlănțuirea brațelor din jurul gîtului lui Alin, iar Alin și-a început genoflexiunile. Radu a numărat cu voce tare, prelungind vocala finală din literele numerelor, cît dura drumul de jos pînă sus, cînd își lua avînt prima literă din următorul număr. Primele numere Alin le-a îndurat fără să se clatine, în timp ce călărețul simțea în picioare și brațe încordarea mușchilor calului său. Totuși, fața calului era roșie și grăsimea se scurgea de pe corpul în mișcare. Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
gîndurile și înjurăturile și spusele celorlalți numai pentru sine, de egoist ce era. Cornel îi mai deschidea din cînd în cînd portița de la colivie, să vadă cum se înalță pînă la bec și dincolo, dar papagalul se prăbușea după primul avînt al deschiderii aripilor, căci tata îi tăiase penele de la capătul aripilor. Papagalul a fost găsit într-o dimineață chircit și țeapăn și cu pleoapele pe jumătate deschise pe fundul coliviei, cu gheruțele încovrigate ca și cum ar fi vrut să se prindă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nimerim îi facem fleoașcă toată frizura și i-o turtim, haha, și poate-i stricăm și căștile, o să-i iasă fum din cap, haha, nu arunca încă, mai așteaptă, încă, încă, uite acum, hai repede. Și Cornel și-a luat avînt cît de mult l-a ținut pielea brațelor și a aruncat ca la jocurile olimpice, dar din neîndemînare punga s-a ciocnit de balustrada din fier, în loc să se ducă peste, cum ar fi fost normal. S-a vărsat mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
așa greu. Trebuia totuși să le ții în echilibru, fiecare pe cîte un umăr. Deodată, Radu a fugit de lîngă el. Fără să-i spună nimic, fără să-și ia ghiozdanul. A simțit doar brațul lui Radu, care-și lua avînt în direcția opusă. Cînd s-a întors, Radu era deja departe, fugind ca apucatul. Apoi a înțeles de ce. Niște băieți alergau în direcția lui. Băieți mai mari. Doi și-au continuat fuga, urmărindu-l pe Radu. Ceilalți s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Asachi, Kogălniceanu, Heliade, Barițiu făcuseră apel la modele ancestrale pentru a-și stimula semenii și a pune la lucru o pedagogie civică. Într-o altă etapă, beneficiind de noile achiziții ale pedagogiei, dar și de sugestiile altor științe, în plin avânt, precum sociologia, Spiru Haret a voit să facă din școală pivotul unei adevărate renașteri, una în care latura instructiv-educativă trebuia să se îmbine cu aceea practică, a vieții sociale în care se plasează orice acțiune pedagogică. Ce voia în fond
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
când pentru întâia dată, după dezbinări de veacuri, românii s-au simțit iar frați de la vodă până la țăran și de la un capăt al românismului până la celălalt" (Scrieri, 1891, p. 107). E un pasaj demn de reținut nu numai pentru autenticitatea avântului său retoric, dar și pentru accentul pus pe "cugetul curat", pe frățietatea oricui vrea să contribuie la redresare. Este spiritul în care a conceput și o "fantezie politică", un fel de utopie autoritară, menită a disciplina comunitatea și a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin reverberație, toate celelalte. De unde rolul decisiv atribuit corpului didactic, ca factor de transmisie și difuziune a culturii la diverse nivele și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fie a îndreptării energice și hotărâte spre idealul național. Și noi să mergem înainte cu pilda jertfei care se aduce pentru ideile mari și mântuitoare, noi să mergem înainte cu pilda muncii statornice și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea cea adevărată, aspru și mustrător pentru cei răi, înfricoșat pentru cei primejdioși. Iar munca noastră să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
însă și o propensiune escahatologică. Se evocă deja post-istoria ca un fapt pe care, de la Hegel încoace, destui gânditori au voit să-l definească. Celestin Bougle îl utiliza încă de la începutul secolului. Prin anii '50, pe când lumea apuseană își lua avânt după marea conflagrație, se vorbea de "omul postistoric" (Roderick Seidenberg)2, iar filosoful Pierre Naville spunea că de sfârșitul istoriei se poate vorbi numai atribuindu-se un sens și prevăzându-i un final 3. Epilegomenele 4 lui H. Lefebvre păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scène qui n'existe pas dans le récit, ce même personnage fait l'apologie d'Hitler dans une rue à Genève alors qu'il tente d'obliger Matei à le suivre. L'action elle-même nous amène à bien le saisir: avânt même que Matei ne fuie en Suisse, on le voit examiné sous toutes leș coutures par de nombreux scientifiques et leș commentaires șont faits en allemand et l'un d'entre eux note ce qui est important, en langue allemande
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dérobés par leș nazis. Leș schémas et ordre narratifs șont quant à eux globalement respectés. Nous avons déjà fait remarquer que l'épisode en Irlande n'apparaîssait pas, mais par contre Coppola a ajouté quelques scènes. En effet , au début, avânt même le générique, le cinéaste introduit une scène qui pourrait servir de prologue et qui se situe en amont de la scène par laquelle débute le récit dont l'action démarre în mediaș res, c'est-à-dire que le lecteur assiste immédiatement
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fait foudroyer de jour dans le film et la nuit de Pâques dans le récit, peut-être symbole d'une rédemption possible. De même, à la fin du film, Coppola nous montre à nouveau le personnage réflexif, seul, dans să chambre avânt de se rendre au café sélect marquant ainsi davantage la structure cyclique du récit, cette scène étant l'anabase de la première. Enfin, îl a également ajouté la scène, en Suisse, avec le docteur Rudolph, dont on a déjà parlé et
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
le visage de Matei. La plongée dans leș rêves ou leș pensées de Dominic tient également du fantastique et cela se matérialise à l'écran par des effets lumineux: sur un fond flou, des petites étoiles scintillantes ponctuent le cadre avânt de laisser la place à une image nette. Une autre technique est également souvent utilisée chez Coppola: pour montrer qu'on entre dans l'un ou l'autre de ces domaines, îl procède à une image inversée ou en diagonale
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
des objets (horloges et miroirs), îl ait mis en exergue des thèmes qui lui șont personnels comme la fuite du temps ou l'obsession d'accomplir son œuvre, son chef d'œuvre dans le temps împărți de la vie, l'accomplir avânt qu'il ne soit trop tard. Par ailleurs ces deux expériences didactiques ont permis aux élèves de se familiariser avec un autre mode d'expression qu'est le cinéma en partant de ce qu'ils connaissaient déjà: la littérature. Gageons qu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
plus vorace et nourrir la cupidité inavouable des contemporains? Avec une intuition majeure, garanție de la gloire, Laclos veut disséquer l'interdit. Usage du corps / des corps (pour en ușer, îl faut le(s) connaître), amour physique, passion, adultère, relations intimes avânt le mariage. De surcroît, îl crée un personnage féminin outrageux, pas seulement par son cynisme, să froideur, son calcul privilèges masculins à l'époque mais également par să liberté. Elle (Madame de Merteuil) dispose librement de son corps, choisit leș
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
contente de la situation financière (et sociale, implicitement) du prétendant. Une fois le marché conclu, leș futurs époux commençaient une danse irrégulière, sans connaître le pas, où leș seules certitudes étaient leș cadeaux offerts à la jeune fiancée. Toute relation intime, avânt le mariage, en était exclue. Îl y avait des dévots qui préféraient savoir leur future épouse encore au couvent, afin de la mettre à l'abri de toute tentation mondaine. Par contre, leș lois qui régissaient la vie intime masculine étaient
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
par ceux-ci ne correspondait guère à l'officielle. C'est pourquoi ils représentaient un péril, mais d'une manière extrêmement subtile. Harcelées par la peur de voir leurs progénitures corrompues et désirant ardemment que cela ne se produisît pas, surtout avânt le mariage, leș mères finissaient par accepter dans leur entourage ces prédateurs de chair fine et d'âme sensible. Îl ne faut pas oublier que l'art de séduire s'adresse au corps, mais elle commence par le cœur. Au
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dit, par să présence, l'absence même, absence constitutive de tout désir et de toute représentation (théâtrale ou autre). Telle la bobine que l'enfant décrit par Freud faisait disparaître et réapparaître comme pour évoquer la présence de șa mère avânt de la faire disparaître à nouveau, le rideau convoque et révoque le théâtre, îl se fait dénégation: îl montre qu'il cache, est un larvatus prodeo, îl excite la curiosité et le désir du dévoilement. D'où le plaisir de voir
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
en "prenant en sandwich" le monde théâtral: "Certains théoreticiens, sans doute excessifs, affirment qu'au théâtre leș spectacles ne șont donnés que pour justifier leș mouvements de rideau. Ils dorment pendant la pièce et jouissent lorsque le rideau se relève avânt le spectacle, lorsqu'il tombe à la fin"." (G. Lascaut, Journal du Théâtre național de Chaillot, n. 9, décembre 1982), apud Patrice Pavis, Dictionnaire du Théâtre, Editions Dunod, Liège, 1997, p. 306 ("Cortina afirmă, prin prezența să, chiar absența, absența
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că cineva se plictisește, atunci îl lucid. DILA (entuziasta): [...] Cât ești de priceput! Ucizi la fel de bine o muscă și un om. EMANOU: E mai degrabă obișnuință decât faptul că sunt abil." 51 "LILBE: On ne pourra aller s'amuser, comme avânt, au cimetière? FIDIO: Și pourquoi pas? LILBE: Et crever leș yeux des morts, comme avânt. FIDIO: Că, non. LILBE: Et tuer? FIDIO: Non. LILBE: Alors, on va laisser leș gens continuer à vivre? FIDIO: Evidemment. LILBE: Tânt pis pour eux
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
bine o muscă și un om. EMANOU: E mai degrabă obișnuință decât faptul că sunt abil." 51 "LILBE: On ne pourra aller s'amuser, comme avânt, au cimetière? FIDIO: Și pourquoi pas? LILBE: Et crever leș yeux des morts, comme avânt. FIDIO: Că, non. LILBE: Et tuer? FIDIO: Non. LILBE: Alors, on va laisser leș gens continuer à vivre? FIDIO: Evidemment. LILBE: Tânt pis pour eux. FIDIO: Est-ce que tu ne rends pas compte de ce qu'il faut faire d'être
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1992, p. 301). 69 Aleluia (interjecție) cf. ebr. "Hillel yah!", care înseamnă " Lăudați pe Iehova!" Aleluia reprezintă un cuvânt de slăvire a lui Dumnezeu, folosit în psalmi și în cântările bisericești. 70 "Alleluia! Alleluia! Et la vie continue!" 71 "En avânt et à droite de la scène, la "voiture A"." (Fernando Arrabal, Le Cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975, p. 99). 72 Că, de pildă, în tablourile Căderea lui Icar sau Parabolă orbilor. 73 Montajul paralel juxtapune acțiuni îndepărtate în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
își pierde "caracterul ei operațional", se convertește în estetică.", în Gilbert Durând, op. cît., p. 404. 91 " L'EMPEREUR: [...] Je suiș l'éléphant sacré. Grimpe sur mes flancs et nous allons gagner l'année sainte de Brahma. [...] L'ARCHITECTE. En avânt éléphant sacré roșe, nous allons en pèlerinage voir Brahma aux quatorze mains, nous allons nous faire bénir quatorze fois par seconde. Vive Dieu! L'Empereur le jette à terre. L'EMPEREUR: Quelles paroles sacrilèges as-tu proférées? L'ARCHITECTE: Vive
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
gauche. Ils sortent à gauche. Milos n'a pas remarqué leur présence. Îl continue, infatigable, à nettoyer leș chaussures, sans se départir un seul moment de șes bonnes manières. Milos, après avoir nettoyé leș chaussures, retourne à la "voiture A". Avânt qu'il entre, Dila sort de cette même voiture." (Fernando Arrabal, Le cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975, p.105) ("Milos se întoarce la "mașină A". Zărește o pereche de pantofi care se afla lângă portiera "mașinii 2
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sentimentele"3. Ecourile "dramei" de fapt, alta proiecție a imaginației lui trăite la șaptesprezece ani transpar și în Pe culmile disperării: "Numai întâia iubire are valoare... Dar cand, dintr-o șovăiala și nesiguranță lăuntrica, dintr-o lipsa de curaj și avânt în prima tinerețe, nu ți-ai manifestat iubirea, ci ai omorât în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonări integrale, ce mai poți speră atunci de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvant cu prima lor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]