3,370 matches
-
obțină iertarea păcatelor pentru a se purifica. Campania sacră a lui Auma a fost lansată, dar i-a lipsit un obiectiv militar care să fie pe măsura inspirației sale supranaturale. După o serie de succese inițiale, mișcarea înarmată numai cu bețe, pietre și păpuși voodoo a fost zdrobită. Auma, a cărei minte se eliberase de spiritul ofițerului italian, s-a refugiat peste graniță, în Kenya. Povestea s-ar fi terminat aici dacă Joseph Kony, nepotul lui Auma, n-ar fi decis
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
apă!... Anumite prăpăstii, a căror locație sunt din nefericire în măsură să o dau, sunt menite să înlocuiască, în metaforele poetice, Carybda și Scylla ce începuseră să se tocească. Aceste abisuri au măcar avantajul că vor contribui la a pune bețe în roate înmulțirii săniilor. Aceste vehicule îngrozitoare au cauzat în iarna aceasta moartea a două persoane!... Sunt silit să mărturisesc că e puțin; sezonul promitea ceva mai mult; dar încă nu s-a terminat. Cerule! Cine ne va scăpa de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
scrupule, de proastă calitate, l-au încălecat pe Domnitor, având putere chiar mai mare decât acesta, sau mai degrabă lipsă de bun simț. Sfetnicii în frunte cu marele dregător, în loc să-și puie osul la treabă ajutând la treburile țării, puneau bețe în roate Domnitorului știrbindu-i autoritatea. Spiritul superior cosmic văzând acestă stare de fapt, cu multă lipsă de credință a pământenilor, convocă în mare grabă marele consiliu tunând și fulgerând, pe prea iubiții lui fii și pe Satan, poruncindu-le
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-mi oferă avantajul să negociez. OCHII CĂPRUI, FRUMOȘI, CARE SE RIDICARĂ SPRE EL ERAU UȘOR MICȘORAȚI, CA ȘI CÂND TRASK AR FI ÎNCERCAT SĂ ÎI GHICEASCĂ INTENȚIILE. \ NU AM TIMP DE DISCUȚII, SPUSE MARIN. CU CÂT ÎNCERCI MAI MULT SĂ ÎMI PUI BEȚE ÎN ROATE, CU ATÂT MAI PUȚIN MĂ VOI SIMȚI ÎNCLINAT SĂ TE AJUT... MAI TÂRZIU. REPET, ȘI E ULTIMA OARĂ CÂND TE ÎNTREB. UNDE ESTE INSTRUMENTUL? TRASK SE UITĂ FIX LA EL, APOI PĂRU CĂ NERVII I SE ZDRUNCINĂ. EXCLAMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
zeci de particule ce se împrăștiau în fiecare om din autobuz. Eram lipiți unul de altul fără să ne dăm seama. Sufletele, sentimentele, gândurile, trăirile, erau comune dar duse de fiecare în stilul lui propriu. - Florica iasta iar umblă cu bățu cela. O să pălească pi cineva într-o zi. - Cred cî s-o tuns așa cî avea păduchi... - Ci zîci?... - Cî avea păduchi, di asta s-o tuns așa... - Ei, apoi arz-o focu’ di treabă cî cine știe ci mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
înconjura. Nimbul acesta se lărgi treptat, apoi se micșoră din nou, în timp ce lanterna strălucea în ceață, începând să lumineze, deasupra și în jurul ei, un fel de acoperiș pătrat din ramuri uscate de palmier, sprijinit la cele patru colțuri pe niște bețe groase de bambus. Acest adăpost rudimentar, pe lângă care se agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape negri, purtând pălării de formă conică. Stăteau nemișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
el o inimă îngerească. Era rutean, profesor la un liceu din Stanislau. În fața ofițerilor trecea ca un fel de menonit, fiindcă în doi ani de război niciodată nu pusese mâna pe vreo armă, ci mergea în lupte numai cu un băț de trestie și cântând cântece bisericești. Cervenko însuși spunea sus și tare că mai bine și-ar tăia mâinile decât să tragă asupra unor bieți oameni ca și dânsul. Altfel, fiind extrem de conștiincios în serviciu și disprețuitor de moarte, superiorii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îmi voi face datoria până la capăt! Am să te scap chiar împotriva voinței tale și sunt sigur că mai târziu o să-mi mulțumești!... Pentru tine am trecut peste suspiciunile care mă înconjoară... Nu-mi pasă!... Numai să nu-mi pui bețe-n roate! Atâta te rog... Va veni pretorul... ajută-mă! Te implor!... Rămâi cu bine și Dumnezeu să-ți lumineze gîndurile!... Îi strânse amândouă mâinile, privindu-l lung în ochi, cu îndemn și căldură, ca un părinte pe un copil
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în mrejele lor și doar vacanțele mă făceau să fiu volubilă, lipsită de griji și, mai ales libertină. - Păpu!... Păpușo!...Păpu !...Cật e ceasul? O fi vremea de școală? Păpușa era cea mai pricepută la aflarea orei exacte. Înfigea un băț în pămậnt, apoi urmărea umbra lui după poziția soarelui, indicậnd cu precizie academică ora în curs. N-am întậrziat niciodată la școală, după cum n-am lăsat niciodată vreo temă nerezolvată. Școala era lege pentru mine, era zi sfăntă de sărbătoare
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț, Steag de bătălie. Cîntam: Trararah! Ah! v-ați dus visuri, v-ați dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate - Poate-s deschiși și-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
convins de mult de-a ta mărime. Armeano-grec, lingău cu două fețe, Îți ad-aminte ce aveai în straiți Când pietre numărai la voi în piețe. De-aceea taci și încă bine pare-ți Că nu te regalăm, cum știm, cu bețe: Făclie nu-i nemțescul tău opaiț. {EminescuOpIV 340} PENTRU TĂLMĂCIREA AFORISMELOR LUI SCHOPENHAUER Goethe Spun popoară, sclavii, regii Că din cîte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt ghizi, gardieni publici, ori agenți de circulație. Căutăm diavolii care să ne scape de tartori. Dumnezeu ne-a plămădit chipul. La caracter a lucrat și Marele Malefic. Învățătura lui Iisus dăinuie de două milenii, deși a fost scrisă cu bățul pe nisip. Cerul nu răspunde la întrebări decât la post restant. Dacă Dumnezeu s-ar fi odihnit sâmbătă, Pământul ar fi scăpat de cea mai incomodă ființă. Pentru Iisus, răstignirea a fost poarta spre veșnicie. Religiile au aspirat marile achiziții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi lichidezi mai întâi iluziile. Așteptăm recompense comise pentru banale nedreptăți terestre. Solidaritatea umană rezistă. Dar ca slogan. Să ne mutăm în cosmos! De acolo, Pământul încă se vede frumos. Scriitorii debutanți au impresia că sunt la o azvârlitură de băț de tainele Absolutului. Uneori, iluziile sunt mai importante decât hrana. În orice credință este importantă speranța că răul va trece. Un singur om s-a luptat cu ridicolul, fără să se contamineze cu virusul lui : Don Quijote. Actualii regizori de teatru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
consolare a celibatarilor. Ambiția poate fi resort. Dar și drog. Cel care susține că scrie literatură doar pentru sine e ca un fotbalist care bate mingea pe balcon. Orice debutant în artă crede că se află la o aruncătură de băț de celebritate. Când prima impresie este excelentă, s-ar putea ca ceva să nu fie în regulă. Curcubeul strălucește și deasupra mlaștinii. A optat pentru crematoriu. Dacă are în el ceva din Pasărea Phoenix...? Alcoolul stimulează simțurile, nu și fiorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acrește. Fără cultură, talentul e ca sămânța căzută pe asfalt. Pot fi suspectați de anormalitate poeții care nu se plâng de falsitate axiologică. Arta are deschideri spre toate azimuturile. Muzica - o profesie care tinde spre religie. Pentru artă, ideologia înseamnă bețe în roate, nu cârje. Poeții - acești profesioniști ai visului. Arta se străduiește să ne curețe sentimentele de steril. Prin cărțile altora descoperim în noi teritorii nebănuite. Uneori, arta este spovedanie. Alteori - taină. Cultura spintecă bezna cu fulgerări de laser Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bântuie regretele... Mare mehenghi mai ești, vere! Mă duci în ispită, cum văd eu. De unde până unde ai scos că te trag spre bulboan, dragă ieșene? O faci pe niznaiul. Ai? Am lăsat în urmă colo, la o aruncătură de băț, un loc al pierzaniei și tu n-aude n-avede. Dacă-i loc de pierzanie, atunci cum rămâne cu părerea lui Mihai Codreanu? Care anume, că el a avut multe păreri? Ia ascult-o și ai să vezi că mare dreptate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cumpărat vreo douăzeci și una de fălci de vie! Și câte o mai fi având înainte... Acum, vere, aș vrea să lunec spre mănăstirea Hlincii sau a Zotei, cum s-a mai numit... Și cine te oprește, dragule? Tu! Tu îmi pui bețe-n roate. Uite că asta n-o prea înțeleg. De unde până unde îți stau eu în cale? Păi când mă gândesc la documentele descoperite de tine aici, pe moșia „Nebunei” ,apoi la Crâșma „La Doi Peri”, unde cred că musai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de pastramă pe un hârb de strachină, că de vin nu se poate spune că duceau lipsă. Beciul adânc din fundul curții adăpostea butoaie pântecoase pline cu vin de soi. Și tot nu am priceput cum vine treaba cu pusul bețelor în roate. Dumirește-mă. Ei, n-o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a cuprins spaima, mai ales când am văzut-o pe femeia aceea. Avea cam la patruzeci de ani. Purta o fustă lungă și demodată iar buzele i se făcuseră subțiri ca ața, de mânioasă ce era. În mână avea un băț. În timp ce eu abia mă ridicam, încă nesigur pe picioare, ea începu să vorbească: - Joe Maynard, de câte ori ți-am spus să nu te apropii de ceasul ăsta? Când am auzit-o că-mi spune Joe, am înlemnit. Pe atunci, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
lucru, care m-a paralizat, a fost constatarea că figura ei, pe măsură ce mă uitam mai bine, începea să mi se pară oarecum cunoscută. Era chipul străbunicii mele, al cărei portret atârna pe un perete, în biroul tatălui meu. "Pac!" și bățul m-a pocnit peste picior... Am tulit-o către ușă, trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
obiect și l-a restituit păgubașei). Aproape fără excepție, bunurile aparținând altor persoane și găsite în diverse împrejurări erau redate celor care le-au pierdut. Nici un gospodar din sat nu încuia ușa sau poarta când pleca de acasă. Așeza un băț sau mătura întrun anumit fel, care semnala absența stăpânilor. Și nimeni nu se plângea că-i lipsește ceva din casă sau din ogradă. Un alt aspect. La câmp existau fel de fel de cărări printre lanurile de culturi, pe care
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit. În mijlocul lor era altă colibă, mai mare. Într-o parte se întindeau câteva țarcuri în care mugeau vite. Copii goi și slăbănogi, cu burțile mari și piciorușele ca niște bețe, stăteau rezemați de copaci privind pe războinicii care veneau spre sat. Și deodată Iahuben auzi în apropiere un sunet puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ducea în cetate papirus. Au mai adus de câteva ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet. Când plecăm, o corabie va duce numai papirus. Iahuben clătină din cap: - Nu pricep cum se poate face sul de scris din bețele acelea! Tu știi? Ai văzut vreodată? - Când eram rob aici, înainte de a fi fost luat în Atlantida, am și făcut. Nu e ușor, trebuie răbdare și multă grijă. Mâinile care nu vor să fie lovite cu nuiaua trebuie să fie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]