3,362 matches
-
un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i sufocase gâtlejul și care, în rostogolire, îi cursese nestingherit pe bărbie, Melania nu mai știu ce să facă decât să-i ia capul în poală și să-l legene. Golea se ridică hotărât, ca un om care are multă treabă. — Gata cu boceala, spuse. Cum Melania păru că nu-l aude
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o cu indiferență, avea același chip ca și cel pe lângă care tocmai trecuse. Polițistul cel nou, purtând trăsăturile celuilalt, îi arătă scaunul. Rada nu înțelesese de ce, ca să fie fotografiată, trebuia să se așeze pe taburet. Fața înainte, mâinile pe genunchi. Bărbia sus. Acum, capul într-o parte, într-o parte, am spus, tâmpito, nu te uita la aparat. De altfel, doar atunci îi ceruseră să privească înainte, lumina adunată într-un fel de umbrelă argintie, care se îndrepta spre fața ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre bărbie ca să-i astâmpere tremurul. Buza de sus era suptă, subțiată după gingia lipsită de dinți, iar buza de jos, umedă, ca a unuia care își caută cuvintele. Și asta fu tot ce găsi să spună : — Sărut mâna... Rada îl salută
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mai era lângă ea, unii îl țineau de brațe, îmbrâncindu-l, în timp ce alții îl loveau din spate cu bâtele. Mai văzu doar cum se frânge în genunchi, dar ei continuau să-l târască și nu știai de ce îi căzuse bărbia în piept, dacă într-un gest disperat de apărare ori pentru că nu mai era în stare să-și țină capul pe umeri. Strigă după el, dar simți în același timp primele lovituri pe spate, încât cei care o loviseră crezură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș își mută privirile de la el la fată și înapoi. Lucică scoase din buzunar o batistă care purta aceleași semne ale bolii. Să moară mama, se dumiri Iadeș. De-aia vă iubiți voi așa ? — Și de-aia, răspunse Lucică, ștergând bărbia Magdalenei, dacă tot își scosese batista. Iadeș privi fără să înțeleagă. S-ar mai fi apropiat cu un pas, să se uite mai bine, dar n-avea curaj. Și cum e ? se interesă. Am vrut să spun, vă mai înveseliți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crezut că o fac din milă pentru Lucică și Magdalena, care se țineau îmbrățișați, aproape de foc, să se încălzească. Lucică întorcea, din când în când, capul spre fată, îi săruta tâmpla și cobora buzele spre gura ei. Magdalena își ștergea bărbia sângerie și își trăgea, cu sfioșenie, capul într-o parte. Bărbatul nu părea stânjenit de refuz, o mângâia pe părul neted și lung. Slabi, cu membrele alungite și carnea subțiată pe oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe franțuzește și așa i-a rămas numele. Își prinse bărbia în palme, cu ochii îngustați. Atunci îl vedea, ședeau față în față, moțăind amândoi resemnați, el de o parte, norocul de alta. Semănau în multe privințe, norocul nu ajungea nici el cu picioarele la pământ, bălăngănindu-le și nedibuind. Era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luă de mână. Găsi un loc potrivit de unde, chiar și în întuneric, strada se vedea de la un capăt la altul. Trecu în spatele ei și o înconjură cu brațele, ea nu-și feri sânii mici, dar el își ridică mâna până la bărbie, pe care i-o îndreptă ușor spre stânga, apoi spre dreapta. — Nu vezi nimic deosebit, nu-i așa ? Ciudat cât de mulți oameni trăiesc în orașul ăsta și nu înțeleg... Ei bine, draga mea, strada asta e unică pentru că aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
carte, mai mergeai la un film... Apoi, brusc : Să nu zici c-ai mâncat, că nu știu ce-ți fac ! Mi-e o foame de nu te văd, spuse Jenică repede, dar fără prea multă convingere. Ea îl apucă de bărbie. Jenică fu nevoit să-și adune privirile de pe jos și să le îndrepte către ochii neîndurători ai maică-sii. — Să nu mănânci toate prostiile alea din conserve, spuse. Taci ! îl avertiză, deși Jenică nu schițase niciun gest de împotrivire. Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mănâncă pe apucate, ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să fie siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind că bărbia îi rămăsese proptită între degetele femeii. Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părea din caleafară de cunoscut celuilalt. Se uitau unul la altul cu o anumită dezamăgire. Ea venea de la obrajii moi, pe care pomeții nu mai reușeau să-i susțină, de la cutele arcuind gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mă lipăie, să mă muște cu buzele, de parcă ar vrea să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să nu-mi moară vreunul în brațe. Plec pe întuneric, mi-e silă să-i văd așa, cu fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de alții ori silă. M-am săturat... Vreau un bărbat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cineva care să te bată și să te umilească, ai nevoie de cineva care să te asculte. Ca și ei... Să aibă răbdare cu tine... Ea continua să scâncească, dar se lăsase moale la pieptul lui, încât, atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre. Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau, când se întorceau una spre alta, le putea vedea profilurile, fruntea teșită, bărbia ascuțită, nasul lacom, adulmecând, ca nevăstuicile. El e, înțelese Maca, ghemuindu-se lângă perete, el și ai lui. Multiplicat, urcând din podea și coborând din tavan. Simți dintr- odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel se instală triumfător în apartamentul directorial. Aveau la dispoziție și o mașină, nu exclusivă, cam învechită, dar în fine mașină. Spre deosebire de Gaittany, care se întindea confortabil pe spate, Suflețel ședea în automobil drept, înfipt pe marginea banchetei, sprijinindu-și bărbia în mânerul bastonului. XVIII - Ia spune-mi, Pica, ce fel de om este Gavrilcea? ÎntrebăIoanide. - Mi-e foarte greu să-ți spun, tată, descripția unei persoanede aproape este imposibilă. Spre pildă, de m-ar întreba cineva ce fel de om
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și agitația au adesea același efect. Fața, umflîndu-se puțin și devenind unsuroasă, îi aluneca în jos. Ochii se măriră, devenind de o negreață stăruitoare, în schimb nasul se făcu mai coroiat. Fire mari de păr răsăreau de sub nări și în bărbie, iar gușa dădu indicații a se dubla. Metamorfoza aceasta nu se petrecu brusc și, material vorbind, Sultana era mai mult sau mai puțin aceeași ca și înainte, contururile nu anulau formula ei fizică. Foarte curând rămase gravidă și luă obiceiul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și se va așeza în decubit dorsal pe canapeaua de consultații. Se începe prin a cerceta prezența iritației meningelui prin eventuala redoare a cefei, semnul Kernig II și Amos. În acest sens se solicită pacientului să încerce să atingă cu bărbia sternul, iar medicul îl va ajuta să se ridice în șezut, iar prezența eventuală a iritației meningelui va face imposibilă ridicarea capului de pe canapea, dacă totuși acest lucru este realizat, pacientul va flecta genunchii (semnul Kernig II) sprijinindu-se în
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
acest lucru este realizat, pacientul va flecta genunchii (semnul Kernig II) sprijinindu-se în același timp cu brațele posterior (semnul trepiedului sau Amos). Se va ține cont de faptul, că unii pacienți nu pot efectua cu prea mare ușurință aplicarea bărbiei în piept datorită lipsei de elasticitate a coloanei vertebrale, cum se întâmplă în spondilita ankilopoietică sau în spondiloza cervicală fără ca acest fapt să aibă semnificația iritației meningelui. · Cu pacientul aflat în șezut se inițiază examinarea pe segmente folosind inspecția, palparea
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
amendat/completat/precizat; vorbește în locul celuilalt; celălalt este vinovat; dă ordine; • pretinde, celălalt se înșală. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbajul nonverbal): • stă în fața partenerului și prea aproape de el; • se apleacă înainte; sprâncenele încruntate vertical; crispare; ridică bărbia, privește în sus, fruntea sau bărbia înainte; privire fixă susținută, fără zâmbet (sau un zâmbet rece); • degetul întins, pumnul închis sau latul palmei către/spre partener; • mișcări ale mâinii către sine, ca pentru a lua; • întinde primul mâna când este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celălalt este vinovat; dă ordine; • pretinde, celălalt se înșală. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbajul nonverbal): • stă în fața partenerului și prea aproape de el; • se apleacă înainte; sprâncenele încruntate vertical; crispare; ridică bărbia, privește în sus, fruntea sau bărbia înainte; privire fixă susținută, fără zâmbet (sau un zâmbet rece); • degetul întins, pumnul închis sau latul palmei către/spre partener; • mișcări ale mâinii către sine, ca pentru a lua; • întinde primul mâna când este primit undeva; • gesturi bruște, rapide, sacadate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să cuprind pământul cu mâna și apoi să închid ochii dacă înghițeam. Eram frustrat pentru că nu puteam să opresc aceste compulsii. De fiecare dată când înghițeam trebuia să fac ceva. Într-o vreme am început să îmi ating umerii cu bărbia. Nu știu de ce. Nu aveam nici un motiv. Eram îngrijorat. Era atât de neplăcut dacă nu făceam aceasta. Dacă încercam să nu fac aceste lucruri, simțeam o lipsă enormă, un gol, un eșec. Trebuia să fac aceasta, și nu conta cât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prânz să-i citesc. Ajungem la mine și, după cafea, îmi cere să se odihnească o jumătate de oră. E puțin încurcat. Îmi expune un sistem prin care te poți trezi când ai sforăit prima oară. Totul e să ții bărbia cât mai aproape de piept și, deci, mâinile sub cap. Cum sforăi, te trezești." De unde le scoate? Are o capacitate de a mântui amănuntele prin turnarea lor în sistem. "Somnul de după-masă trebuie să fie o scurtă catalepsie." A adormit. Stau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și mai întinsă ca de obicei, frumos-netedă și încovoiată spre creștet, descriind o curbă largă, simetrică cu aceea a nasului, nas de gargouille, cum îi apăruse lui Păstorel Teodoreanu la prima lor întîlnire. Linia gurii e împinsă, bătrânește, înlăuntru și bărbia este puțin ridicată în față, închizînd concav partea de jos a chipului. Ne-a vorbit imens după ce am terminat micul nostru spectacol și simt că îmi vine greu să refac tot ce ne-a spus. Era întîi o temă a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și din câteva figuri preliminare ― poziția de pornire având ceva falnic în ea: piciorul stâng răsucit cu vârful în exterior, laba piciorului drept căzând perpendicular pe el, cu Călcâiul lipit în scobitura labei piciorului stâng, pieptul bombat și capul cu bărbia împinsă înainte, privirea senină și plină de încredere, străbătând până foarte departe și lăsîndu-ne să înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]