16,324 matches
-
fost omorât în timpul unor lupte cu trupele de Securitate. Fănel îi scutură mâna bucuros de întâlnire, cu mâna lui aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate!... Cu răbdarea treci marea... Vorbă înțeleaptă, din bătrâni. De ce ești supărat, tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare poet! repetă cu obstinație și convingere Bianca, pe un ton vesel și dezinvolt. Traversară strada și intrară în curtea spitalului. Un portar bătrân și binevoitor, care stătea în ghereta lui și mânca, pe un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se zguduiau pereții, iar într-un al treilea pat stătea, încercănată și palidă, o femeie încă tânără, la care venise în vizită soțul cu copiii. Pe Felicia Victor o văzu în patul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sănătate fusese inițial declarat inapt pentru serviciul militar, pentru ca brusc sa fie găsit foarte apt se angajase ca muncitor necalificat pe un șantier, se căsătorise cu prietena lui din liceu și rămăsese la Sibiu, ca să aibă grijă de mama lor bătrână și suferindă. Acum pricepi de ce-ți tot spuneam că nu mă poți lua în căsătorie?... îl întrebă Felicia, când își sfârși povestea. Victor era mai impresionat decât ar fi putut s-o arate; și la fel de revoltat ca atunci când unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fotograful din vale, se grăbește Dora să își anunțe intențiile. Vin și eu cu tine, mă voi opri însă la spital ca să iau legătura cu cei care se ocupă de secția de copii cu probleme psihomotorii, răspunde pe loc Victor. Bătrânul fotograf analizează cu minuție fotografiile marcate de trecerea anilor. Dora asistă cu răbdare și interes la retușarea și mărirea imaginilor. Ascultă și interpretează în gând vorbele mormăite de artizanului priceput în timp ce lucrează : "Ce tip de aparat să fi fost folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al spiritelor care continuă să sălășluiască în vechiul conac, spirite care bocesc un trecut care nu va mai reveni. Un trecut în care lectura, muzica, iubirea, erau oaspeții obișnuiți ai locului de care azi se mai interesează doar două femei bătrâne. Nici una din ele nu scoate nici o vorbă, dar desigur că amândouă se gândesc la una și aceeași persoană, la Simion Almăjan. Pe drumul de întoarcere spre locuința modestă a celei care fusese stăpâna locurilor pe când ele erau în plină splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erau dintr-o familie ucraineană. După cum mi-a spus Artim, la ei în sat trecerea de la școala cu limbă de predare română la cea în limba rusă se făcuse cu întârziere, din cauză că nu existau cunoscători ai noii limbi oficiale, iar bătrânul învățător român continuase să se ocupe de copii. Pe tot parcursul acestui voiaj, care părea să nu mai aibă sfârșit, doar odată le-a scăpat paznicilor noștri numele unei localități : "Kazan". Peste două zile coboram în gara al cărei nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care nu îmi spusese multe cuvinte de dragoste mi-au înmuiat inima și m-au ajutat să trăiesc în pace până acum. Am certitudinea că Alindora este pe mâini bune, deși mă doare că a uitat-o pe bunica ei bătrână. Asta-i toată povestea, o tristă poveste adevărată dar care se termină cu "happy-end" ca filmele americane, nu-i așa ? Dora rămâne câteva clipe pe gânduri, după care, cu o strângere de inimă pune totuși o întrebare care o frământă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost dosite în gropane de negăsit, animalele și-au pierdut urma prin păduri, fântânile sunt pline de mătrăgună pisată și măsălariță... Satele s-au pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de ani 75, de loc de prin părțile Hindăului, frate mai mare pârcălabului de la Cetatea Neamțului, s-a prezentat în fața Măriei Sale regele de Polonia, duce de Lituania și suveran de Letonia. Măria Ta! Noi cetatea nu ți-o dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gospodării, provocând un adevărat du-te-vino între cele două bătături ale unor copii cu tot felul de unelte în spinare. Strigătele lui bădia erau însoțite de câte un Schlahsoll en treffen al Rozei pentru neglijența celor mici. Atunci își mai amintea bătrânul morar că păsările de tot felul ale vecinei mai mult pe la moara lui se hrăneau cu ce pica de la coș, motiv pentru care i-a spus cât se poate de răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
românilor pelerini ca icoana care a plâns într-o zi din miez de vară de la una mie nouă sute patruzeci. * * * Fără frică de vremelnicii stăpâni și de urlete de câini, cu iubire și strădanii, eu am fabricat români, constată de acum bătrânul dascăl, odată revenit la vatra strămoșească printr-o fericită întâmplare, dătătoare de mari speranțe întru îndreptățite reparații, apoi spulberate fără menajamente și înscrise la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șefu'? Au fluierat? Au strigat? Au ciripit? Au umblat cu șu-șu-șu și șa-șa-șa la adresa cuiva? Nu se achită de sarcini? Cunosc prea multe? Au devenit incomozi? Te au la mână cu ceva? Mai degrabă una-două sau toate la grămadă! Uite bătrâne! O rog eu pe madam Grecu să-mi inițieze băiatul în problemele de sex, că i-a venit vremea, îi zic. Și ea îmi răspunde că e angajata unei instituții a statului și nicidecum a vreunui bordel clandestin. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plătească pentru tâlhăriile comise toți cei care se fac vinovați de distrugerea Țării în ultimul sfert de secol, de viață liberă, cum s-ar spune, sau de tânără democrație, dar care a ajuns cam de multișor la vârsta unei domnișoare bătrâne. Aici domnul 512 s-a înfuriat de-a binelea și a început să câștige ceva timp prin a-și șterge metodic, din nou, broboanele de pe obraz cu prosopul ce-l avea la îndemână: Dar noi așa i-am pedepsit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doamna ne-a vorbit despre moarte, cu ajutorul lui Ivan Turbincă, recunosc, nu prea am înțeles tot mesajul acela tulburător. Povestea m-a cucerit: "Pașol na turbinca, Vidma! Și de-acum nici nu-i mai spun lui Dumnezeu despre tine, hoanghină bătrână ce ești! Tu și cu Talpa-iadului sunteți potrivită pereche. Îmi vine să vă rup cu dinții de bunișoare ce sunteți. Am să te țin la pastramă, hăt și bine! De-acum, în turbincă au să-ți putrezească ciolanele. Hă, hă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sa dreaptă și înspre vârful lui. Luna în înaltul cerului era arcuită splendid în sfertul său vizibil și era de un alb smălțuit, strălucitor. Iar cerul era de un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte mici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă nu m-am putut bucura suficient de formele lor, de împletiturile lor, întrucât dispărură după coroana mare a unui nuc de-acum bătrân. Le văzusem de pe deal în lateral și puțin mai sus de locul meu. Mergi tu prea repede, Sau eu rămân în urmă, Să meargă timpul pentru mine mai încet Sau eu mă plimb agale Sau fug în disperare Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cărți nu era chiar sigur). Cu toate acestea, însă, el cunoștea mecanismele și principiile doar teoretice ale adevăratei iubiri, făurindu-și, astfel, modelul perfect de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul meu se vede că a cam dat greș în a mi le sincroniza
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la piept și o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinții îl simt (mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu aceeași înțelepciune și răbdare de veacuri, what is the name of your country?, do you have onsen?, vor să știe despre mine, despre Olga, zâmbesc și ne primesc în cercul lor fără ca noi să le-o fi cerut, cele bătrâne își poartă ridurile burții și cânepa obosită dintre picioare cu demnitatea unei statui dormitânde, altele tac, una cu piatra pe care își sprijină nimbul, doar sânii pulsează, plutesc într-o viață din care nu s-au retras încă, spre țărmul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te face ales. Cu o simplitate dezarmantă, anulând regulile de distanță socială cu care ești obișnuit, vânzătorul dintr-un sat de munte îți va spune, cu ocazia unui festival local, atunci când îi plătești înghețata, că ești atât de frumoasă. Femeia bătrână îți va pregăti în grabă un prânz modest, în magazinașul ei cu suveniruri dintr-un mic oraș pierdut pe coasta oceanului, pentru că nu ai găsit nici un restaurant în zonă, va fugi apoi într-o cămăruță burdușită de-a valma cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să fie închisă în poiată pasărea care tulbură liniștea, a hotărât judecătorul. -Onorată adunare păsărească, a continuat Cocone după ce pasărea cu pricina a fost închisă, mă aflu aici pentru a vă aduce la cunoștință că onoratul domn Pripone se simte bătrân și de aceea îmi caută mie nod între pene. Jur! că nu va găsi în penele mele niciodată niciun nod. Că sunt tânăr este adevărat și cauza acestui adevăr ucide pe domnia sa. Eu pot merge mai țanțoș decât el și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]