5,096 matches
-
și Olt, în Folclor din Oltenia și Muntenia, IV, București, 1969, 429-826; Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești, București, 1976; Basme populare românești, în Folclor din Oltenia și Muntenia, VIII, București, 1982; Balade populare românești, București, 1984; Poezii populare românești. Balade, doine, colinde, descântece, ghicitori, în Folclor din Oltenia și Muntenia, XI-XII, București, 1989. Repere bibliografice: I. Oprișan, „Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești”, RITL, 1977, 4; Silvia Ciubotaru, „Basme populare românești”, ALIL, t. XXIX, 1983-1984; Maria Cuceu, „Basme populare românești
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
Folclor din Oltenia și Muntenia, XI-XII, București, 1989. Repere bibliografice: I. Oprișan, „Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești”, RITL, 1977, 4; Silvia Ciubotaru, „Basme populare românești”, ALIL, t. XXIX, 1983-1984; Maria Cuceu, „Basme populare românești”, AAF, 1987, 465-466; Elena Hlinca-Drăgan, „Balade populare românești”, AAF, 1987, 466-468; Nicolae Bellu, Biblioteca din folclor, R, 1991, 3; Datcu, Dicț. etnolog., II, 116-117; Firan, Profiluri, II, 121-122. I.D.
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
Universitatea din Bonn, cu o bursă oferită de Fundația „Friedrich Ebert”. În același an obține titlul de doctor, cu o teză de literatură comparată. Debutează în revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1964), cu studiul Considerații asupra baladei „Costea Ciobanul”. A colaborat la „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Viața nouă”, „Dacoromania”, „Manuscriptum”, „Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Memoriile Secției de științe filologice, literatură și arte”. A fost căsătorită cu etnologul Radu Niculescu. În
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
devine membru în Comisia de Antropologie și Etnologie a Academiei Române. În 1968 s-a înscris la doctorat, sub îndrumarea lui A. J. Greimas, la École Pratique des Hautes Études din Paris, teza sa, rămasă în stadiul de proiect, tratând structura baladei populare românești. A fost căsătorit cu Viorica Nișcov. N. a desfășurat o bogată activitate de cercetare folcloristică atât în plan teoretic, cât și prin culegeri directe, înregistrând pe teren numeroase producții populare. Din păcate, datorită unor conjuncturi nefavorabile din epoca
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
au rămas în manuscris, cum s-a întâmplat cu studiile Obiceiurile din ciclurile calendaristice și familiale și Istoria socială a zonei Năsăud, care urmau să fie integrate în monografia acestei zone folclorice. Aceeași soartă a avut-o și monografia consacrată baladei Pintea Viteazul. Chiar dacă unele cercetări nu au putut fi finalizate, etnologul a izbutit totuși să se impună, investigând cultura populară românească cu mijloace de pregnantă modernitate. Mai multe studii publicate în reviste de specialitate, precum și câteva prefețe, împreună cu alte texte
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
și coregrafia, stabilind un nou ansamblu de simboluri privitoare la obiectele culturii populare materiale ca semne destinate comunicării între om și univers (Repere ale unei teorii structural-semantice a culturii populare materiale). Meditând asupra unor interpretări curente, potrivit cărora, de pildă, balada Miorița conține ideea morții ca fatalitate, el ajunge la concluzii noi, argumentând că „prin ceea ce are elegiac, Miorița apare ca o dureroasă laudă a vieții și a lucrărilor ei. În sfârșit, prin ceea ce explică, Miorița se străduie să facă suportabilă
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
Înlesnitoru, pseudonim care ar putea să îl ascundă pe Cezar Bolliac sau pe Grigore Alexandrescu, critică exagerările etimologiste și inconsecvența lui Heliade în raport cu părerile susținute în prefața gramaticii lui de la 1828. Bolliac publică aici versuri, începând cu O patimă, apoi balada Maria din Bezdat și alte poezii erotice. O scriere în proză cu caracter satiric, Cele dintâi ceasuri de petrecere ale unui domnișor, îi aparține lui S. C. Boerescu. Un A. D. comentează situația creată de inundarea Bucureștilor, periodic, prin revărsările Dâmboviței. Din
PAMANTEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288637_a_289966]
-
firească a lucrurilor ca P. să aibă și o producție lirică abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului decât ar lăsa-o de bănuit renumele său. Cea mai pregnantă compunere în acest registru este probabil Balada coșcadârilor („...Păi când intram eu la restaurant / Muierile veneau ca la stupină / La orice târfă se făcea lumină // Eram voinic deși nu prea înalt / Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă / Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
două decenii (1965-1985) emisiunile de critică teatrală și „Teatru radiofonic”, pentru care a scris și a regizat peste o sută douăzeci și cinci de adaptări și dramatizări. I s-au jucat pe diferite scene din țară scenariul pentru un Spectacol Topîrceanu (reunind Balada amintirii și Minunile Sfântului Sisoe, cu un „epilog” original), Dănilă Prepeleac, după Ion Creangă, Întoarcerea din pustiu, pe motive din scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry, Baltagul, după romanul lui Mihail Sadoveanu. Este coautor la volumul Școala ieșeană de teatru. Fișe
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
, Antoniu (1868-1917), culegător de folclor. A colaborat între 1889 și 1892 la publicațiile transilvănene „Familia”, „Gutinul”, „Gazeta de Transilvania”, „Foaia ilustrată”, „Gazeta poporului”, „Luminătoriul” cu materiale de literatură populară culese din Bihor și Crișana. Textele - doine, cântece, strigături, balade, povești -, multe de o valoare artistică deosebită, sunt reprezentative pentru zonele de unde au fost adunate. Culegătorul notează numai localitățile, fără nici o indicație asupra informatorilor, și face adesea confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
de o valoare artistică deosebită, sunt reprezentative pentru zonele de unde au fost adunate. Culegătorul notează numai localitățile, fără nici o indicație asupra informatorilor, și face adesea confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
parte prin anchete directe, dar și cu concursul unui număr impresionant de colaboratori care i-au comunicat texte din mai toate regiunile țării, tipărită sub titlul Cântece de țară (1913), conține peste 1500 de piese și se distinge prin câteva balade necunoscute până atunci. Cu excepția câtorva cântece viciate de intervenții cărturărești, textele vădesc autenticitate și demonstrează „comunitatea de repertoriu și de stil dintre sudul Moldovei și Muntenia” (Ovidiu Bârlea). Preocuparea ce individualizează poate în modul cel mai pregnant activitatea de folclorist
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
toate contribuțiile sale și îndeosebi în Cercetări în Munții Apuseni și Graiul și folclorul Maramureșului, ambele apărute în 1925. Dacă rezultatele celei dintâi lucrări nu sunt pe deplin concludente, autorul susținând că în spațiul examinat nu există doine, bocete, colinde, balade, basme, strigături, ghicitori, tradiții, opinie care avea să fie infirmată de monografia lui Emil Petrovici, Folclor de la moții din Scărișoara (1935), cealaltă investigație, făcută într-un interval mai mare, în 1920-1924, în aproape toate satele maramureșene, pe care le-a
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
fundamentale ale Maramureșului”, adică graiul, folclorul în manifestarea lui artistică, etnografia, starea economică, biserica, ocupațiile, portul și tipul, caracterul locuitorilor, așezările, tradițiile, credințele. Bogatul capitol de texte folclorice (569 de piese) cuprinde doine, strigături, orații de nuntă, bocete, colinde, rugăciuni, balade (categorie poetic-muzicală cu o prezență mai slabă în zona maramureșeană), descântece, cimilituri, jocuri de copii, tradiții și legende, datini, superstiții, basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
1905-1906), la Pomârla, în județul Botoșani (1906), la Tulcea (1906-1907) și Huși (din 1907). Literatură populară românească (1910), socotită de Ioan Bianu, în referatul însoțitor în vederea publicării, „de o însemnătate cu totul deosebită”, „de o mare valoare”, cuprinde 61 de balade, grupate după clasificarea lui G. Dem. Teodorescu (superstițioase și solare, istorice, haiducești, acestea fiind cele mai numeroase, domestice), 66 de colinde (la fereastră, de familie, de bărbat, de boieri mari, de negustor, de flăcău, de tineri, de băiat, de fată
PASCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
pescar, de vânător), plugușorul (12 texte), Vasilca, sorcova, conăcării, 56 de descântece, 250 de proverbe și zicători, 759 de ghicitori. Textele provin dintr-un spațiu larg, cuprinzând zona unde s-a născut culegătorul, apoi zonele unde a funcționat ca profesor, baladele fiind adunate de la câțiva buni interpreți: Lucan Candoi din Celei, Petre Stăncilă din Orlea și Fănică Radu din Silistraru-Brăila. Bogăția, varietatea și frumusețea textelor, glosarul cuprinzător, cele 30 de melodii de balade fac din această colecție una dintre cele mai
PASCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
culegătorul, apoi zonele unde a funcționat ca profesor, baladele fiind adunate de la câțiva buni interpreți: Lucan Candoi din Celei, Petre Stăncilă din Orlea și Fănică Radu din Silistraru-Brăila. Bogăția, varietatea și frumusețea textelor, glosarul cuprinzător, cele 30 de melodii de balade fac din această colecție una dintre cele mai valoroase, nu numai în momentul apariției ei. P. a mai cules un număr însemnat de texte, pe care însă și le-a însușit Gh. I. Tăzlăuanu, fostul său elev la Huși, publicându
PASCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
Revista Societății «Tinerimea română»” (unde e redactor-șef), „Apărarea națională” ori la „Secolul”, aici susținând cronica literară și rubrica „Note și reflexiuni”. Mai semna Davus, Pavo, Simplex și Zorilă. Versurile lui - patriotice, elegii, satire, ode (Odă la rezbel, 1877), alegorii, balade - sunt ale unui manierist care știe să fructifice lecturi și tehnici. Spirit reflexiv cam uscat, construind după scheme apăsat romantice, ca mai târziu Panait Cerna, autorul este un calofil, preocupat de eufonia ritmică și de calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
și aprofundare a unei schițe inițiale (Manole, meșterul fiind chiar textul de debut al criticului în „Echinox”), urmată de o versiune intermediară (Apărarea unui voievod, în „Almanahul «Ramuri»”, 1985), rămâne elocvent pentru traiectul actului critic. Autorul optează pentru interpretarea celebrei balade drept „piatră de temelie în exegeza mitului estetic la români”, citind-o prin prisma mitului dedalic. E implicată astfel tema căutării (itinerarul prin labirint, traseul inițiatic, drumul spre un centru sacru). Aceste căi ale interpretării structurează și alte eseuri. Cel
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
Delavrancea, Romulus Vuia, Ion Mușlea, Mircea Eliade ș.a., ca și rolul unor asociații culturale (Astra) și instituții (Muzeul Etnografic al Transilvaniei). În Studii și cercetări de folclor (1971), sunt abordate domenii nefrecventate până atunci: epica și lirica populară, ca în Balada populară în sudul Transilvaniei, Orizontul artistic al strigăturii, dar și pagini din istoria folcloristicii - Începuturile folcloristice în Transilvania, G. Barițiu și patrimoniul artistic popular, Folcloriști saxo-români - sau texte de medicină pastorală din Mărginimea Sibiului. Arta populară, cu toate componentele ei
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
Valea Sebeșului, zonă în care etnograful a întreprins cele dintâi cercetări sistematice. SCRIERI: Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului, Sibiu, 1944; Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, București, 1945; Studii și cercetări de folclor, București, 1971; Balade populare din sudul Transilvaniei, Sibiu, 1971; Folclor satiric din Mărginimea Sibiului, Sibiu, 1971; Cântecele dorului, Alba Iulia, 1997; Lucian Blaga și Sibiul, Sibiu, 1998; Eminescu și Sibiul, Sibiu, 1998; Ethnos. Studii de etnografie și folclor, I, Sibiu, 1998; Magia la
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
-i viața omenească..., P. se stinge din viață în urma unei boli de piept. Cu toate că o parte a manuscriselor lui P. s-a pierdut la expoziția organizată de Muzeul Astra în 1905, se păstrează încă peste cinci sute de poezii, imnuri, balade, compuse de el însuși sau doar copiate. Opera sa principală este Stihos - adecă viers, lucrare caligrafiată între 1842 și 1844, având 1400 de pagini și cuprinzând 474 de cântări interpretate la principalele sărbători religioase și aranjate în ordinea calendaristică veche
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
aceea, unul dintre principalele puncte de plecare ale poeziei românești și un obiect constant al prozei și dramaturgiei. În trecut și în legendele pe care le-a generat își află temele unele dintre cele mai reprezentative scrieri ale lui Asachi (baladele Ștefan cel Mare înaintea cetăței Neamțu, Dochia și Traian, Turnul lui But, mai toate nuvelele și piesele de teatru), Heliade- Rădulescu (Michaida), C. Stamati (Dragoș, Eroul Ciubăr-vodă), Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mircea. La Cozia, Răsăritul lunii. La Tismana), C. Negruzzi
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Goga, Lucian Blaga) și contemporani (Demostene Botez, Ion Brad, Nina Cassian, Emil Isac, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Ion Bănuță, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Tiberiu Utan ș.a.). K. este și un traducător consacrat al folclorului românesc, publicând mai multe volume din baladele, cântecele haiducești și colindele românești, realizate în colaborare cu folcloristul Faragó József, care semnează selecția, îngrijirea textelor și studiile introductive. Pagini memorialistice sunt cuprinse în cartea A műfordító emlékeiből (1986), unde K. publică o serie de versiuni în maghiară din
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]