2,601 matches
-
unor revolte și la lăsarea granițelor descoperite, oferind acces liber pentru barbari ce întreprindeau campanii de jaf. Fortarele nu erau întreținute. Iustinian a trebuit să-i mituiască. În 542, după perioade de foamete, cutremure de pământ, fiscalitate împovărătoare și raiduri barbare, a izbucnit epidemia de ciumă bubonică în apropiere de orașul Pelusium. Din Egipt, molima s-a extins în Asia Mică, în Mesopotamia și Persia, și raspandindu-se în Italia și Sicilia. În Constantinopol, a provocat victime timp de patru luni
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
i-a sfătui să nu treacă în Asia Mică până nu soseau celelalte forțe, fiind conștient de faptul că reprezentau o pradă ușoară pentru selgiucizi. Relatările Annei Comnena sunt confirmate și de Gesta Francorum, în ceea ce privește pagubele realizate de cruciați. Comportamentul barbar al cruciaților l-a determinat pe Alexios să îi treacă pe aceștia peste strâmtoare, astfel că pelerinii au devenit o pradă ușoară pentru selgiucizi, care au distrus aceste forțe. Rămășitele france au reușit să se întoarcă în cele din urmă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
moartea tatălui său Pepin cel Scurt în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind proaspăt trecuți la creștinism, nu pot renunța la „obiceiurile barbare” neglijând noua lor religie. În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma, în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
său Carloman, care moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind proaspăt trecuți la creștinism, nu pot renunța la „obiceiurile barbare” neglijând noua lor religie. În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma, în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare, toate acestea amenințând Imperiul Franc. În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
se modifică odată cu mutarea capitalei la Constantinopol. Secolul al IV-lea d.Chr aduce sfârșitul lumii antice și triumful noii religii, cea creștină, ce este adoptată acum ca fiind religie oficială în stat. Tot în această perioadă, datorită presiunii popoarelor barbare, a germanicilor mai ales, precum și a războaielor civile, apare o criză deosebită ce duce la ruperea unității politice și economice a Imperiului. Acesta se rupe în două: Orientul și Occidentul- lumi ce mai păstrează încă elemente comune. O vreme, echilibrul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
sa catolică (lb. gr. - universal în sensul de în toate locurile și în toate timpurile, biserica trebuind să-i cuprindă pe toți creștinii) a avut o altă evoluție. Într-o lume aruncată în dezordine și haos politico-social de către invaziile popoarelor barbare, într-o lume ce încearcă să-și regăsească echilibrul și totodată să integreze într-o nouă sinteză valorile romane și creștine cu cele germanice, proces complex desfășurat de-a lungul secolelor V-VIII, ei bine, în această nouă civilizație ce
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Zenon îl va convinge pe regele ostrogot Theodoric (care se afla în Balcani, în partea imperiului de răsărit), să plece și să-l înlocuiască pe Odoacru, ca guvernator al Italiei. Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V, orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident. Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527-565) a decis să încerce să recucerească occidentul roman. El se va baza în special pe generalul Belisarius, iar apoi pe
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
și tarabostesi daci: Observând înclinația lor de a-l asculta în toate și inteligența lor nativă, el i-a inițiat în aproape toată filozofia, căci era maestru priceput în aceasta. El i-a învățat etica, dezvățându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în fizică, făcându-i să traiască potrivit cu legile naturii, pe care goții [geții] transcriindu-le le păstrează până azi [sec VI e.n.] cu numele de belagines; i-a învățat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare în ce privește mintea
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
căsătoria dintre prințesa de Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, și Marele Duce Petru. Ecaterina descoperă, încetul cu încetul, cumplita față a Elisabetei, în spatele imaginii idealizate a țarinei cu inima mare, tot așa descoperă, zi de zi, adevărata Rusie, barbară, crudă, jalnică, dincolo de aparența de civilizație. Cu Petru are, de la început, o relație proastă și este încă virgină după opt ani de căsătorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, după nouă ani de căsătorie, Ecaterina
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
mai de vază ale Rusiei. În 1762, din ordinul împăratului, este închisă în fortăreața de la Schlusselburg. Este eliberată repede pentru a se evita un scandal, însă, Ecaterina știe acum cum se pune problema: ea sau el, tronul sau închisoarea. "Ferocitatea barbară și dementă a lui Petru al III-lea făceau destul de verosimile intențiile sale de a-și suprima nevasta", va scrie Berenger, însărcinatul cu afaceri al Franței. Pe măsură ce pericolul devine real, prietenii Ecaterinei privesc cu mai multă seriozitate eventualitatea unei revoluții
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
conductei pentru gaz, fragmente ceramice carămizii de factură romană (sec. II - III d.Hr.) (10). Timp de 164 de ani, cât a rezistat dominația romană, pe meleagurile Daciei a înflorit cultura și bunăstarea. Secolul al III-lea, însă aduce năvălirile barbare și romanii părăsesc Dacia în anul 271, sub împăratul Aurelian, retrăgându-și legiunile care nu mai puteau lupta împotriva fluxului barbar. Se pare că abia în secolul al XVIII-lea s-a cristalizat populația cicireană din apropierea pălmașilor români și a
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
a rezistat dominația romană, pe meleagurile Daciei a înflorit cultura și bunăstarea. Secolul al III-lea, însă aduce năvălirile barbare și romanii părăsesc Dacia în anul 271, sub împăratul Aurelian, retrăgându-și legiunile care nu mai puteau lupta împotriva fluxului barbar. Se pare că abia în secolul al XVIII-lea s-a cristalizat populația cicireană din apropierea pălmașilor români și a grănicerilor care păzeau hotarele posesiunilor coloniștilor din împrejurimi. Corpul de grăniceri a fost organizat în urma victoriei armatei împărătești, conduse de prințul
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
XII și morminte din secolele IX - XI au fost găsite în locul numit astăzi "La Movile". În apropierea șoselei naționale, pe latura estică a acesteia, cele cinci movile se întind în linie dreaptă. Mulți cercetători le consideră tumuli a unor căpetenii barbare. "La Cetate" au fost descoperite urmele unei așezări din secolul al VIII-lea, o cetate de pământ din secolul al IX-lea și o necropolă medievală. Economia localității Vladimirescu este influențată de evoluția economică a municipiului Arad. Datorită apropierii satului
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
afla pe actualul teritoriu al Turciei în cetatea Colose, în condițiile unei enumerări cu rol didactic, inspirată cel mai probabil din viața cotidiană a acelei cetăți astăzi dispărute: “Unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos.” (Efeseni 3: 11). Colose se află în Turcia, în apropierea râului Lycus (în prezent Aksu Cay), cel mai important afluent al râului Meander. Așezat în regiunea frigiană a Asiei Mici
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei. A urmat atacul nereușit de la 15 iulie 1514 al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara unde se refugiaseră marea nobilime, și apoi, la porunca lui Ioan Zapolya Gheorghe Doja a fost prins, torturat în mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” înroșit în foc (20 iulie 1514). Un rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat și intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Totuși, deși nobilimea a reușit să iasă victorioasă în
Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/301548_a_302877]
-
au început să jefuiască și sa atace Țara Moldovei. Din această cauză oamenii de la șes încep să se retragă treptat spre munți, păduri și spre unele pârâuri mai înguste...spre locuri dosnice, apărându-se astfel mult mai ușor de hoardele barbare, în special de tătarii din Răsărit, din Nistru care atacau frecvent satele moldovenești. Marele cronicar Grigore Ureche menționa faptul că oastea lui Ștefan cel Mare, trecând de la Cetatea Neamțului spre cetatea Sucevei a întârziat pe valea pârâului Tarzii din cauza viiturilor
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
acțiuni de suprimare a răscoalelor din imperiu. Drept recunoștință pentru nimicirea răscoalei, conducerea orașului a ridicat în 118 d.C. un monument în cinstea lui Hadrian, iar în 119 d.C. o inscripție de mulțumire pentru Turbo. Cum din anul 166 popoarele "barbare" aflate la granița imperiului în frunte cu marcomanii și dacii liberi, atacă provincia, guvernatorii Daciei au luptat din greu ca s-o apere. La un moment dat apărarea cade, atacatorii invadează teritoriul provinciei, pustiesc regiunea auriferă și se îndreaptă spre
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
goți și carpi. În ultimele două decenii ale dominației romane s-a resimțit criza prin care trecea imperiul și în Dacia și în metropola ei. Astfel că în timpul lui Gallienus (253-268), circulația monetară pe teritoriul Sarmizegetusei scade. Pe fondul atacurilor "barbare" și lipsa soluțiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei și funcționarilor, care au fost urmați și de proprietarii de pământ și de sclavi, dar nu de marea masă a populației. Orașul a continuat
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
aprigi, după vreme patrioți, "Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți! "O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă, "Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă? "Și puteți cu sânge răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare?” </poem> Istoricul Nicolae Iorga în ""Note de călătorie"" (1918) a văzut aici ""un zid, gol de acoperiș, zimțuit de vânturi vrăjmașe, de focuri, de lepra ucigașă a părăsirii"", exprimându-și speranța că ""mâne, poate
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Căpâlna apare cu atributul de orășel ”Somesovaros, opidum” probabil în tentativa de a sublinia importanța ”dietei” și a tristului eveniment întâmplat pe podișul de la Gura Văii Căpâlnea, numit mai târziu Podul Curții. Căpâlnea Opidum? Mai degrabă locul blestemat al actului barbar și nicidecum satul din pădure de pe Maotea în sus care de fapt nu are nicio legătură cu tristul eveniment. Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor din viața politică și socială din Transilvania, deși ei formau vasta majoritate a populației
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
și partea de vest a domului aparțin stilului romanic. Poarta episcopală realizată în stil gotic revelează vizitatorului aspecte din viața pământească a Sfintei Maria în vreme poarta corului ne relatează momente importante din viața Sfântului Paul. Biserica și Colegiul Sfânta Barbara, aici au studiat elitele greco-catolice din Transilvania în sec. al XVIII-lea și prima jumătate a sec. al XIX-lea. Iconostasul a fost pictat de Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. Biserica Greacă din Viena a fost construită la sfârșitul
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
proveni de la o locuință geto-dacă aflată în partea nordică a Tabiei, alte monezi din aceeași veac escavate fortuit chiar spre centrul satului. Nu se știe mai nimic despre felul în care așezarea a reușit să dăinuie de-a lungul năvălirilor barbare. Pare probabil ca goții, gepizii și hunii să fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
prezenței hunilor în sud-estul Munteniei: fragmentul de diademă de aur de la Dulceanca˝, în "S.C.I.V.", XII, 1/1961; E. A. Thomson, "A History of Attila and Huns", Oxford, 1948; Z.K. Pinter și I.M. Țiplic, "Marea migrație a popoarelor și constituirea statelor barbare: Hunii", http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/cursuri/tiplic/3e.htm). „Culmea este că presa s-a dus, în urma apariției cărții, în valea Milcovului și a găsit acolo mai întâi zeci de familii care se cheamă Coman. Pe urmă, în restul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
și mai multe fragmente de ceramică dacică. Din locuri neprecizate mai provin vestigii ale culturilor "Criș" și "Ariușd-Cucuteni", un topor de piatră atribuit culturii "Coțofeni", un topor de bronz cu margine ridicată din epoca bronzului și un tezaur de monede barbare. În "Dealul Mesteacănului" se află o așezare rurală de unde provin o statuetă de bronz a lui Hercule, o cataramă și o fibulă din epoca romană. Lângă biserica romano-catolică s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului și monede dacice de
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
Avea orgolii temperate ironic. Se zice că obișnuia să spună că mulțumește soartei pentru trei binefaceri: "Mult, pentru că m-am născut om, și nu animal, apoi, pentru că-s bărbat, și nu femeie, și al treilea, pentru că sunt grec, și nu barbar" (Diogenius Laertius) Thales este amintit de Plutarh ("Solon") , Cicero ("De divinatione"), Seneca ("Nat. Quaestiones"), Plinius cel Bătrân ("Naturalis Historia"), Galenus ("In Hippocratis. De humoribus"), Clement din Alexandria ("Stromate"). Thales este aproape uitat în Evul Mediu și la începutul erei moderne
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]