3,939 matches
-
fusesem niciodată într-un asemenea restaurant. Se întindea pe șapte etaje, fiecare zonă decorată altfel, aducând cu sufrageria unor rude mai excentrice. Zona în care ne aflam noi era o orgie de obiecte de iluminat: veioze Tiffany, statui ciudate cu becuri în diferite orificii, steluțe sculptate în pereți cu lumânări în spatele lor. Așezat sub un soare rotitor, Ed părea cam îngălbenit. Îmi pare rău, am doi prieteni în spital. I-am povestit de Lisa și Alfie, simțindu-mă vinovată că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la intervale prindeam câteva cuvinte zvârlite de câte unul, celuilalt, peste capul meu. Tot așa cum le prindeam fără dorința de a le cunoaște tâlcul, le împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o ținea depărtată de trup, ca să poată cu dreapta să-și vâneze puricii. Neîndoielnic că era Margareta. Era Margareta din înscenarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu ciocul de armă și intrase în ea cu brațele întinse înainte, când mă răsucii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sufrageria comună locuiește Vladimir Beral. Numai întâmplarea îl făcu să renunțe la Albertina, cu care l-am zărit la braț, într-o noapte pe când tocmai mă pregăteam să ies în oraș. Suiau bine dispuși scara de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de gelozie. Somațiunile, mereu mai răspicate, precum și loviturile din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care mă putea compromite. Mă miram chiar că nu s-au deschis încă ușile din coridor, ca lumina orbitoare a becurilor aprinse în toate camerele pensiunii să inunde ungherele cele mai întunecate. Așteptam ca dintr-o clipă în cealaltă, să apară în fiecare prag, bărbații și femeile în costume sumare, gata să pună mâna pe hoț și care, dând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă În sus și În jos pe râu nu abordează decât luminile de navigație. Silueta podului Albert, În josul apei spre stânga, subliniată de becuri electrice În timp de pace, abia dacă se zărește. Din când În când, ușile de la King’s Head și Eight Bells, cârciumile de la colțul lui Cheyene Walk cu Cheyene Row, se deschid și se Închid, scuipând zgomot de glasuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
refugiul ideal la țară altundeva, În vara viitoare. Întoarcerea la Londra se dovedi mai puțin dezagreabilă decât anticipase. Bucuria extatică a Toscăi la vederea lui Îi provoca mulțumire și aspectul vesel al Încăperilor redecorate de la De Vere Gardens, cu noile becuri electrice, compensa din plin scurtimea zilelor și poluarea din aer. Una dintre primele vizite mondene le făcu familiei Du Maurier, În proaspăt achiziționata locuință din Oxford Square nr. 17, care avea, de asemenea, lumină electrică, dar părea aproape Întunecată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate, câștigam în Messina ca pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub tavan, ardea, după aprecierea mea, un bec de patruzeci de wați. De vorbit, mama nu mai era în stare să vorbească, dar își mișca buzele uscate. Eu îi povesteam întruna, nu mai știu ce. Tata și sora mea, erau de față. Ne schimbam între noi, îi umezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nehotărâtă. Se simțea asta În vocea ei. Trebuia să Încerce, pe cât posibil, s-o deposedeze de arma pe care o deținea, să deconecteze explozibilele. „Să le deconectăm“, Își zise el. „Hai să deconectăm explozibilele și să le dezamorsăm.“ Numaidecât, toate becurile roșii se stinseră. „Nu-i rău deloc“, Își spuse Norman, inundat de un val de plăcere. O clipă mai târziu, luminile roșii se reaprinseră. — Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman, inundat de un val de plăcere. O clipă mai târziu, luminile roșii se reaprinseră. — Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu tine. Știa că Beth avea dreptate. Stingerea și aprinderea becurilor fusese o dispută, o Încercare a voințelor. În felul ăsta conflictul putea dura la nesfârșit. Deci, nu așa trebuia procedat. Trebuia să Întreprindă ceva mai direct. Se Îndreptă spre cea mai apropiată cutie de explozibil TEVAC. De aproape, conul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
unde starea sa a fost apreciată de medici ca fiind critică. Vom reveni cu amănunte asupra tentativei de asasinat în edițiile noastre următoare“. Toți se rotesc în jurul meu. Trupul mi-e conectat cu sîrme și tuburi la aparatele ale căror becuri pulsează. Halatele albe sînt o echipă perfectă. Semnalul televiziunii a amărît cîteva inimi și a bucurat mult mai multe. Apariții fulgurante. Agresorul meu e liniștit și doarme. Nu simt decît strigătele suferinzilor care-mi sînt colegi de spital. E un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel și V. O lume de Robinsoni ignorîndu-se reciproc. Fără
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînărul Doctor care ar vrea să protesteze. Să-i reproșeze tînărului V. că nu poate fără acesta. Căci grija față de trup e doar, propria sa meserie. Se înserează în camera distrusă a celor doi. S-a umplut de fum și becul din tavan împrăștie o lumină neagră în care, straniu, încă se mai distinge totul. „-Nu! Nu greși iar!”-îi strig tînărului. „-Nu e de vină trupul!” Nu mă aude căci, deși sîntem una și aceeași ființă, unindu-ne, căile de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și cu mine ne-am gândit că e teribil de amuzant. Ca pe vremea prohibiției, am râs noi. Eu m-am decis să le spun polițiștilor unul dintre bancurile mele preferate. Adică: De câți polițiști e nevoie ca să spargi un bec? Răspunsul era, desigur, nici unul. Becul căzuse pe scări. Unul dintre polițiști s-a ofensat foarte tare și mi-a zis că dacă nu stau cuminte, mă arestează. Atunci arestați-mă, i-am spus zâmbindu-i cu tupeu și întinzând mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gândit că e teribil de amuzant. Ca pe vremea prohibiției, am râs noi. Eu m-am decis să le spun polițiștilor unul dintre bancurile mele preferate. Adică: De câți polițiști e nevoie ca să spargi un bec? Răspunsul era, desigur, nici unul. Becul căzuse pe scări. Unul dintre polițiști s-a ofensat foarte tare și mi-a zis că dacă nu stau cuminte, mă arestează. Atunci arestați-mă, i-am spus zâmbindu-i cu tupeu și întinzând mâinile spre el ca să-mi pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică, un om ce-ar putea părea straniu de n-ar fi vesel-disperat-exasperat. Cu o livadă de meri În spate. Așa că nevoia de-a scrie este posibil să mi-o fi descoperit În clasa a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băieții cu vise sînt deplasați. De regulă se deplasează la psihiatru. El poartă barbă, iar Freud le explică lucruri amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se petrec pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o zi am visat să fiu scriitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a revenit la fel de lent, cu mare grijă, la poziția inițială. A doua zi am găsit În Herăstrău, la expoziție, un Browning În ediție bibliofilă. L-am luat. Nu puteam risca, doar ne făcusem atîtea planuri (mobilă, reparații prin casă, jucării, becuri, poate chiar o mașină) Îndreptățite de premiul pe care tocmai Îl primisem din partea unei asociații a revistelor literare. După ce ne-am revenit din scena cu clanța, am stat pînă noaptea tîrziu și-am pus prioritățile pe hîrtie. Exact cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]