3,162 matches
-
la mai multe mile depărtare de țărm, cu năvoadele tîrÎte În partea din spate a bărcilor rîcÎind adîncimile fundului pe care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și precis, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și precis, va veni să dea gata unul cîte unul proiectoarele. Nimic. Absolut nimic. E adevărat că și cîmpul lui vizual se reducea la Înălțimea dolmenului. Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd mi-am dat seama că o pierdusem din ochi. Privirea mea Îngrijorată cercetă bezna. Nimic. Nici un zgomot. Nici cea mai slabă mișcare. Am Înjurat cu glas scăzut. Doar nu va avea ticăloasa asta ultimul cuvînt? Lăsam ura să-mi conducă pașii. O ură viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
auzea decît o respirație scurtă și gîfÎită. - Morineau? Unde e Argoz? Trei minute mai tîrziu, mașina de teren frîna brusc de-a lungul unei mici plaje cu nisip rămasă descoperită de la reflux. Orientîndu-și farurile anticeață În direcția plajei, Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă la urmă o zări. O formă omenească lungită pe plaja pe care primele valuri ale fluxului Începeau acum s-o atingă. Se năpusti În ajutorul ei, străbătu În fugă zona ierboasă care mărginea plaja, trecu fără s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu privirea pierdută În direcția vîrfului de la Ty Kern. - Noaptea era neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns să Închid ochii ca să le aud iarăși. Eram Înlemniți, incapabili să ne mișcăm, darămite să le mai sărim În ajutor... Iar țipetele au Încetat... Am vrut să coborîm În golf, dar valurile fluxului ne-au Împins Îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici măcar nu m-a lăsat să plasez un cuvînt. Și mi-a tras și clapa, Închipuiți-vă! În sfîrșit, clapa... mai curînd mi-a Întins o cursă. Am ajuns cu un sfert de oră mai tîrziu. Nimeni. Așteptam, cînd deodată: beznă totală. Cineva mă lovise pe la spate. Mi-am revenit În fire - era trecut de zece seara -, și m-am Întors la castel, unde m-am culcat. Surprinse ciudata privire pe care cei doi polițiști o schimbau Între ei și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată parte din banda noastră!”. Apoi nu mai avu aer, cuvintele i se opriră În gît. Ultima imagine pe care o mai Înregistră conștiința lui fu aceea a unei bucăți de zid care se dădea În lături. Apoi totul deveni beznă. Atingerea Îl făcu să simtă ceva rece, umed și zgrunțuros. PM deschise cu precauție ochii, clipi sub lumina tare a unei lanterne și avu nevoie de cel puțin un minut pînă să se dumirească unde era: pe solul umed al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu o mișcare precisă și fermă, Îi tăie beregata, făcînd să țîșnească un val de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut asta... - Liniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi În pajiștile limpezi de pe munte. Abia mai puteam să-l cărăm pe Enkim, dar Runa mă Îndemnă să nu mă opresc. De-acum, nici că-i mai păsa că lăsam urme cu nemiluita, doar spunea: - Hai, hai. Se făcuse beznă când Runa scoase un fel de scâncet. Adulmecă, grăbită și-mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din mintea ta. Se ridică și ea, se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară fără alte vorbe, În beznă. Porniră spre Răsărit. M-am prefăcut că nu-mi pasă și m-am trântit În culcușul meu. După o vreme Însă, l-am chemat la mine pe unul dintre mărunței. Îl chema Kikil și era foarte sprinten. - Ia vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lume. A sesiza un atare mister, lumea, era o provocare ocultă. Pătrunzi Într‑o realitate perfect dezvoltată și articulată venind de nicăieri, din nonexistență, din uitarea primordială. Până atunci nu ai văzut Încă niciodată viața. În intervalul de lumină dintre bezna În care ți‑ai așteptat nașterea și bezna În care te va Întâmpina moartea, trebuie să profiți cât poți de realitatea pe care ai găsit‑o Într‑un stadiu atât de avansat. Eu am așteptat milenii până s‑o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o provocare ocultă. Pătrunzi Într‑o realitate perfect dezvoltată și articulată venind de nicăieri, din nonexistență, din uitarea primordială. Până atunci nu ai văzut Încă niciodată viața. În intervalul de lumină dintre bezna În care ți‑ai așteptat nașterea și bezna În care te va Întâmpina moartea, trebuie să profiți cât poți de realitatea pe care ai găsit‑o Într‑un stadiu atât de avansat. Eu am așteptat milenii până s‑o văd. Pe urmă, după ce am Învățat să merg - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu mă simțeam dispus să mă măsor pe ring cu acest campion de lupte Sumo În ce privește metafizica platonică. O dată să se fi repezit În mine cu burta lui vârtoasă și m‑ar fi proiectat afară din ringul iluminat, Îndărăt În bezna vâjâitoare. Totuși, m‑a Întrebat cum Îmi imaginam eu moartea - și când i‑am replicat că prin sistarea imaginilor, a reflectat solemn asupra răspunsului meu, a tăcut și s‑a Întrebat ce anume vreau să spun. Nimeni nu poate renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe strada Corbeni. Știi ce ni se întâmplă? Nu, bâiguie fata, de unde să știu? Și lumea își arată o clipă, prin clocotul și aburii de creieri puși la fiert, fața ei de putere, precum un odor de preț sclipind în bezna unui mormânt scitic. Peste zeci de ani, oameni scofâlciți și băbătii vor continua să-și amintească nuanța liliachie a unei rochii sau zgomotul ploii de aprilie, iar amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu, mereu. Dar Iulia și Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scară și începe să bată în ușă, dar pașii coboară mai departe fără să se întrerupă. Nici prea tare nu vrea să strige, de teamă să nu scoale copilul. Timpul trece. Nu se mai aude nimic. Nu e chiar întuneric beznă, prin geamul de la ușa liftului se strecoară o rază de lumină pe care oglinda de pe latura opusă ușilor o amplifică destul ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Povestea cum albi serioși, buni patrioți, fuseseră persecutați pentru idealurile lor, cum, până la urmă, aproape toți patrioții americani au ajuns să putrezească în temnițele federale. — Un american nu putea găsi nicăieri adevărul, a spus el. Acum în încăpere era întuneric beznă. — Aproape nicăieri, continuă Jones în beznă. Dacă însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fuseseră persecutați pentru idealurile lor, cum, până la urmă, aproape toți patrioții americani au ajuns să putrezească în temnițele federale. — Un american nu putea găsi nicăieri adevărul, a spus el. Acum în încăpere era întuneric beznă. — Aproape nicăieri, continuă Jones în beznă. Dacă însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Washington o telegramă care să înceapă cu fraza: „Ministerul de Război dorește să-și exprime regretul profund pentru faptul că fiul dumneavoastră...“ Și așa mai departe. În total cincisprezece minute cu Howard W. Campbell, Jr., americanul liber, petrecute acolo în bezna din subsol. Nu intenționez să-mi ascund infamia în spatele unui oarecare „și așa mai departe“. Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război are înregistrările absolut tuturor transmisiilor făcute vreodată de Howard W. Campbell, Jr. Dacă cineva dorește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam trei trepte, după care totul se cufunda în beznă. Inima a început să-mi bată puternic. Un fior mi-a străbătut trupul până în creștetul capului, și de acolo, de parcă mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în mine fel de fel de imagini oribile. Toate se învârteau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în care s-a luat curentul m-am gândit că o fi un gest intenționat, și ce dacă, mi-am zis, eram foarte mulțumit să mă ghemuiesc lângă ficus și să beau bere. Am zis că era întuneric, dar chiar beznă nu era, venea lumină de la stâlpul portocaliu de peste drum și se strecura printre picioarele și brațele petrecăreților, făcând umbre pe pereți. Îmi plăcea să mă uit mai ales la profilul unei fete cu părul tuns scurt, aflată aproape de geam, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ești? —Pe scară. Aproape la capăt... Oricum, șuierai eu către Lurch, ar trebui să fie doi aligatori care au scăpat de la zoo. Altfel cum să se înmulțească? Logic, nu? —Lurchie, vrei să aduci tu o lanternă? zise Bez. E întuneric beznă acolo jos. Îndreptă lanterna în jos. Îi lumină fața lui Marie, care se întoarse către noi o secundă, asemenea unui pește care-și arată burta albă, apoi se uită din nou în jos, părul ei negru confundându-se cu tenebrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Luminile scăzură și apoi se stinseră. —Bun. Și acum intri tu. Se auzi un zgomot de parcă cineva s-ar fi împiedicat, urmat de o înjurătură cu foc a lui Hugo. —Ai pățit ceva? îl întrebă Steve din culise. —La ce beznă e acolo, o să am nevoie de ochelari cu infraroșii, zise el iritat, ieșind pe scenă. —Bine, strigă MM, acum că toată lumea e gata, o să ne întoarcem la scena de dinainte. Vine și Tabitha la locul ei? O coboară acum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]