3,230 matches
-
mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte, ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și De Souza, cel de al doilea aruncând priviri pline de alean spre doamnele sale, care au fost repartizate la capătul rândului, cât mai departe de el. Când vânătorii sunt pe poziții și au fost trase frânghiile, deja e întuneric beznă. Se pun pe așteptat. Pran doarme. Este trezit de fotograf, care arată de parcă, la rândul său, abia s-ar fi sculat din somn. Are vocea groasă, răgușită și pare agitat. — Grăbește-te, șoptește. Am întârziat. Focul de tabără s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atât de plin de el. Nu și acum. Acum geme, Împroșcând rafale de sânge prin rănile din cap, iar ochii lui galbeni și nefocalizați se chiorăsc În jur, Încercând disperați să deslușească și să găsească un sens În pustietatea, În bezna ce-l Înconjoară. Probabil că se simte singur. Acum Încearcă să vorbească. Oare ce-o Încerca să-mi spună? Ajutor. Poliția. Spital. Sau nu cumva ajutor, te rog, la spital? De fapt nu contează acel mic element de detaliu, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe urmele unor gangsteri. Mi-a povestit despre ziua aceea Îngrozitoare. Era acolo, Încercând să deschidă ușile turnante imense ale garajului. Nu le-a putut deschide de tot, ci numai doar cât să se poată strecura Înăuntru. A privit În beznă, Îndrăznind să pătrundă până În inima ei neagră. Uitându-se În spatele lui, a reușit să vadă o rază de soare traversând curtea exterioară a garajului. Din când În când trecea câte o mașină, poate și vreo fată din clasa muncitoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în jos crengile rupându-se încet, toamna se simte tot mai mult. De sub faldurile de întuneric și de flori, de sub brazdele sângerate de culori, toamna își trimite mesaj după mesaj, intrându-și treptat în drepturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și degeaba! Parcă ar fi fermecată lumina lor, parcă... Bologa își curmă brusc vorba, căci fâșia de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de spini... Într-un târziu, mergând mereu, Klapka zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și apoi îl trimise la baterie. Bologa se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o beznă atât de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor, iar în urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care înghițeau toate zgomotele vieții. Își simțea bătăile inimii, dar creierii parcă i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un răstimp. Primprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un țiuit prelung îi sfâșie urechile. Avu o strângere de inimă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și odinioară, stăpânea Marta, ființa iubită. Se simțea atât de vinovat față de logodnica lui, că de-abia aștepta ziua de mâine, să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul. Casa părintească era scufundată în noapte... Când deschise portița, un dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mamei... Numai când ai pierdut credința cea adevărată poți vorbi așa despre cele sfinte... Dar deodată cu Dumnezeu se pierde și liniștea sufletului, și sufletul pe urmă se chinuiește și se zdrobește fără reazem în vâltorile vieții și bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaș care ar porni singur în lumea largă, în miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
destulă... Numai Dumnezeu să-mi ajute să..." Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea prin întuneric ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Privea numai înainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
obrajii în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele, ca și cum mintea lui n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am făcut-o, nu eu... se jură cu o voce stinsă, ca într-o plângere. Toată curtea era cufundată în beznă. Pe cer erau zeci de stele, iar în fața noastră se afla fereastra de la biroul primarului, luminată și, la fereastra aceasta, ca în decorul unui teatru de marionete, vedeam o scenă ireală, în care doi bărbați cu fețele aprinse mâncau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
abrutizantă. Lucrau toată săptămâna în munte și când luau salariile coborau la crâșma lui Selevețchi și o goleau de băuturi. Toamna, oamenii dormeau în niște colibe ca să-și păzească porumbul de urși. Și peste tot satul era un fel de beznă grea. Soarele se zărea câteva ore pe zi. A fost ca un coșmar. C.Ș.: Cât timp ai rămas în sat? A.B.: Am stat acolo aproape un an. Dormeam la școală pe un sac de frunze, deoarece cu 375
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
era încă luminat de o baterie autonomă, dar fără imagine fiindcă ordinatorul central nu mai funcționa. După o verificare rapidă, constată că nu mai mergea nimic: uși automate, ecrane, camere, și toate celelalte. ― Au întrerupt curentul, făcu Ripley, neclintită în beznă. ― Ce vrei să spui? se răsti Hudson care mergea de colo-colo. Cum să facă una ca asta? Nu sunt nici măcar animale?! Ea își recuperă vibratorul și trase siguranța. ― Cine știe ce sunt cu adevărat? Nu știu prea multe despre ființele astea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
știu oare ce este inteligența? (Se uită în stânga.) Stai lângă mine, Newt. Ceilalați, utilizați aparatele de detecție. Hai, la drum. Gorman, fii cu ochii pe Burke. Hudson și Vasquez puseră în funcțiune detectoarele de mișcare. Haloul aparatelor era reconfortant în beznă. Roadele tehnologiei moderne încă nu-i trădaseră așadar. Porniră către coridor; cei doi infanteriști mergeau în față. Centrul de exploatare neavând electricitate, Vasquez fu nevoită să împingă ușa. Ripley îi vorbi: ― E ceva? ― Nimic. Vasquez nu era decât o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cerc de lumină slabă. Auzea vuietul vântului: niște sunete ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai conductei erau adâncite niște trepte strâmte. Coborî privirea. Puțul se înfunda la picioarele ei și se pierdea în beznă. Nu se mișca nimic. Nici o creatură nu se cățăra spre ei. Era salvarea lor. Puse piciorul pe prima treaptă și începu ascensiunea. Newt o imită în clipa în care Hicks ieșea din pasajul principal. Fetița îi făcu un gest cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
își dădu drumul. Aluneca în jos când Hicks se aruncă lângă puț. Degetele înhățară gulerul hainei largi pe care o purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în puț, încetinindu-și coborârea frânând cu picioarele. La punctul de intersecție cu nivelul inferior, țeava forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aspect demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră de care trebuie să fii conștient ca să nu te repeți, fiindcă - o altă confesiune - nu-mi place manierismul. Niculina Manciu nu este așadar o vagaboandă oarecare, ci o călăuză întru beznă, bezna care coincide și cu istoria noastră contemporană. Mi-e teamă de asemenea femei, dar pe de altă parte mă atrag teribil. Nu mai zic nimic fiindcă am ajuns groaznic de confesiv. Hunter S. Thompson » Spaime și scârbe în Las
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră de care trebuie să fii conștient ca să nu te repeți, fiindcă - o altă confesiune - nu-mi place manierismul. Niculina Manciu nu este așadar o vagaboandă oarecare, ci o călăuză întru beznă, bezna care coincide și cu istoria noastră contemporană. Mi-e teamă de asemenea femei, dar pe de altă parte mă atrag teribil. Nu mai zic nimic fiindcă am ajuns groaznic de confesiv. Hunter S. Thompson » Spaime și scârbe în Las Vegas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
că, atunci când te apropii de această luciditate, se instalează o mare tristețe și o mare singurătate. Pentru că am realizat cât de puțini sunt cei care caută echilibrul, luciditatea și lumina. Înainte de 1989, statul tăia lumina și cartierele rămâneau cufundate în beznă; acum, bezna s-a mutat în interiorul ființei. Uneori, statul e cel care o ajută să se instaleze, dar de cele mai multe ori, chiar omul este cel care îi dă drumul în minte și suflet. De la singurătatea unui solo de trompetă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
te apropii de această luciditate, se instalează o mare tristețe și o mare singurătate. Pentru că am realizat cât de puțini sunt cei care caută echilibrul, luciditatea și lumina. Înainte de 1989, statul tăia lumina și cartierele rămâneau cufundate în beznă; acum, bezna s-a mutat în interiorul ființei. Uneori, statul e cel care o ajută să se instaleze, dar de cele mai multe ori, chiar omul este cel care îi dă drumul în minte și suflet. De la singurătatea unui solo de trompetă la ciocnirea violentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]