4,436 matches
-
și în funcțiuni înalte ale statului, lăudă meritosul lor proiect, deja în execuție, de-a scutura jugul unui domnitor eretic și neomenos, îi încurajă să proceadă cu zel și cu puternică stăruință în întreprinderea lor și le făgădui pentru aceasta binecuvântarea papală si cea dumnezeiască. Așadar, când regele Carol Robert I porni după îndemnul papei la anul 1320 o campanie contra lui Uroș, craiul Serbiei, care deși trecea de vasal al coroanei Sf[întului] Ștefan, încerca totuși să se-ntindă spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cerând concursul altor două dintre ele în contra obstinaților partizani ai bisericei greco-orientale ce se aflau în câte unul din aceste regate. Astfel Bonifaciu al VIII refuză la an[ul] 1302 lui Wenceslaus V, rege al Boemiei și al Ungariei totodată, binecuvântarea și protecția apostolică ce o ceruse pentru fiul său, destinat a urma pe tron în Ungaria, iar pe el însuși îl opri hotărâtor de-a se ridica ca pretendent la coroana polonă, pentru că tocmai în urma unor asemenea pretențiii la tron
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deși nu cu totului tot neatârnate, din lipsa căreia Moldova fusese avizată pîn-acuma la provinții bisericești străine din partea cărora era îngrijită în mod vitreg. În anul 1399 el trimise solie la patriarhul Ochridei din Albania, ceru de la dânsul întîi arhipăstoreasca binecuvântare, apoi căpătă învoirea pentru instituirea unei mitropolii proprii pentru Moldova, după care fu ales Theoctist ca cel dentăi mitropolit propriu al țării, sfințindu-l și patriarhul în această calitate. Preoți știutori de carte și cărți {EminescuOpXIV 200} bisericești primi Moldova
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
în apocriful slavon Evanghelia copilăriei (lui Isus) (secolul al XIV-lea). Trecând pe lângă un templu „păgân” în construcție, Isus a fost rănit de o piatră căzută din zidurile acestuia. Printr-un blestem magic, Isus a dărâmat templul și, printr-o binecuvântare, a ridicat altul „bun” și „nu un lăcaș al diavolilor” (81, pp. 57, 110, 215, 220). Este posibil ca scenariul epic originar (care a contaminat legenda copilăriei lui Isus) să fi fost diferit : eroul întemeiază incorect un templu, o piatră
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rugăciunile românești. Cea mai flagrantă deosebire este cea care mă interesează acum în mod special : în redacțiunea greacă a legendei nu numai că nu apare paltinul, dar lipsește cu desăvârșire episodul cu intero garea copacilor, respectiv cu blestemarea unora și binecuvântarea altora. B.P. Hasdeu (40, pp. 205, 213) a considerat că legenda/ rugăciunea în discuție este un produs bogomilic. Moses Gaster (64, p. 262), V. Bologa (65), Mircea Eliade (66) și, mai ales, Nicolae Cartojan (59, I, p. 187) au demonstrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Hasdeu și reprodus de acesta (40, p. 205), comportă diferențe și mai mari față de redacțiunile românești ale legendei Sfântului Sisinie decât redacțiunea greacă indicată de N. Cartojan. În plus, nici descântecul rusesc nu conține episodul care mă interesează : interogarea/blestemarea/binecuvântarea copa- cilor de către Sf. Sisinie. Dacă din punctul de vedere al istoriei literaturii române vechi problema s-ar părea că a ajuns deocamdată în impas, în schimb, o abordare etnomitologică ar putea să facă puțină lumină. Și, mai ales, ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ajuns deocamdată în impas, în schimb, o abordare etnomitologică ar putea să facă puțină lumină. Și, mai ales, ar putea să evidențieze semnificațiile mito-simbolice ale episodului în discuție. Înainte de a mă interesa originea motivului, mă interesează semnificația sa. Motivul „blestemarea/binecuvântarea unor copaci” este vechi și răspândit în mito-folclorul european și asiatic (14, II, p. 40). El se regăsește, de exemplu, și în textul Noului Testament, unde Isus blestemă smochinul care nu i-a astâmpărat foamea (Marcu, XI, 12-21). Oskar Dähnhardt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre episodul arborilor întâlniți de suflet și cel al arborilor întâlniți de Sf. Sisinie nu este totuși perfect demonstrabilă, din cauza unor neconcordanțe (chiar dacă acestea sunt justificabile sau parțiale) : 1. Spre deosebire de legenda Sfântului Sisinie, în cântecele funerare nu apare motivul „blestemarea/binecuvântarea copacilor” (bradul este amenințat cu tăierea, dar nu bleste- mat). Această neconcordanță ar putea fi justificată de caracte- rul pregnant etiologic al legendei Sfântului Sisinie, caracter care a contaminat probabil și „poveștile” copacilor. În producțiile folclorice neetiologice (cum este bocetul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vezi cele publicate de Simeon Florea Marian în 1868 ; cf. 18, pp. 456-459). În unele descântece „de apucate (de strâns)” - derivate din aceeași „temă” (95) - apare motivul „întâlnirea/interogarea copacilor” (salcia nu răspunde, dar rugul da), dar nu și motivul „binecuvântarea/blestemarea lor” (84, p. 102). 2. O altă neconcordanță (parțială) este cea dintre soiurile de copaci întâlniți în cale : brad, măr, salcie, paltin - în cazul „dalbului de pribeag”, și rug, măslin, salcie, paltin - în cazul Sfântului Sisinie. Este posibil ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ureche și, cu surâsul pe buze, au poftit lumea la plimbare zicîndu-i: Ia uitați-vă cât suntem de frumoase! Lumea, neîncrezătoare la început, a prins curagiul încetul cu încetul și, în locul blestemelor ce le adresa altădată, le-a acoperit de binecuvântări. - Giaba, nu mai sunt babe! ne zicea triumfătoare o cucoană bătrână, căreia - i făceam complimente pentru frumusețe maltenabilă a timpului. Orișicine poate recunoaște adevărul acestei afirmări, privind mai cu seamă părul negru și pelița lucie a Doamnei X..., care reușește
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se face aci în înțelesul reconstruirii naționalității române și pentru ca ea însăși să se recunoască pe sine, să-și vie în fire. Blestemul din Biblie, "în sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana", n-a fost un blestem, ci o binecuvântare. "În sudoarea frunții tale te vei cunoaște pe tine însuți" zicem cercetătorilor pe terenul istoriei și a linguisticei bucurați de aceste rezultate ale unei munci naționale, rezultate greu de câștigat în comparare cu deprinderea mecanică a formelor esterioare ale unei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
asupră-i blestemul ce Dumnezeu l-a rostit asupra lui Adam: "În sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana de toate zilele"! Dar rasa de stăpânitori fino - tartari a uitat că Dumnezeu nu poate blestema, că blestemul biblic a fost o binecuvântare, căci în acea muncă era viitorul poporului românesc, în acea muncă numărul lui mare, sănătatea [in]extricabilă a sufletului și a trupului lui. Prin muncă și-a cucerit ținuturile, prin muncă a ajuns a se cunoaște pe sine însuși, prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o acțiune anticatolică. Fără îndoială preoții sunt cei dentăi chemați a apăra biserica; nu putem însă aproba hotărârea episcopatului nostru de-a se pune el însuși în fruntea mișcării. Lupta, după părerea noastră, trebuie să fie purtată de credincioși, cu binecuvântarea numai a capilor bisericești. Aceasta cu atât mai mult cu cât capul statului este catolic. Popor ortodox în puterea cuvântului, noi nu voim să știm nici de cezarismul, în care biserica nu are nici o importanță în viața politică, nici de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că nu te-ai transformat într-un zeu... Grăind către incestuosul Villcor, Sfântul Augustin cel Nou a spus: Iar minciuna vă va însoți de-a pururi, căci ea nu va mai fi un păcat, ci doar alinare a sufletelor pierdute, binecuvântare pentru păcătoși și izvor de viață lungă și senină înaintea damnării ultime." Tu mă înveți, Sfinte! Și-ți mulțumesc! ― Ce vrei să zici cu asta? Poate era mai bine să fi devenit zeu. Poate ar fi fost mai ascultători și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te-a pus pe gânduri, dar, în lipsa altui semn, ai ajuns să crezi că așa a voit Dumnezeu și, după zile de meditație, te-ai convins chiar că deslușirea către alți semeni a căilor Domnului nu poate fi decât o binecuvântare pentru tine, care, oricum, nu erai în postura de a-I cere socoteală. Privești cu mândrie și totuși cu oarece neîncredere la ziduri. Pe alocuri s-au afumat și nu mai sunt frumoase. Lemnul a început să se scorojească... Simți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de incapacitatea propriilor savanți avusese ultimul cuvânt. Ba chiar, odată, trupele imperiale măcelăriseră o ceată de barbari mai hotărâți care ocupaseră aproape în întregime Abația. Dar asta fusese demult. În comparație cu frigul de afară, răcoarea constantă din subsolul Bibliotecii păru o binecuvântare. Radoslav știa exact unde se afla basorelieful pe care îl studiase. Intra în datoria fiecărui Abate să cunoască la perfecție subteranele Bibliotecii. Și asta nu numai pentru a intra în Camera Ouălor, ci și pentru că, la fel cum Hristobal încercase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împărtășirea simțămintelor și cît de adevărate pot fi prevestirile izvorîte din dragoste? M-am uitat în odaia ta, se mărgini ea să spună; patul era gol, vechiul pătuc! Știam că te voi găsi aici! Și roșind ușor, cu o duioasă binecuvîntare în privire, blînda făptură îl îmbrățișă 243. Citatul începe printr-o referință la persoana a treia. Gîndurile și amintirile lui Esmond sînt relatate într-o manieră care se apropie de stilul indirect liber și, prin urmare, de situația narativă personală
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajelor și care la nevoie îi va furniza și un comentariu interpretativ sau evaluativ propriu. Emma Woodhouse, frumoasă, inteligentă și bogată, cu o casă confortabilă și o dispoziție voioasă, părea să fie o întrupare a cîtorva dintre cele mai mari binecuvîntări ale vieții și a trăit aproape douăzeci și unu de ani în lume fără prea multe lucruri care să o supere sau să o tulbure 365. O introducere rezumativă de acest tip nu exclude o retușare ulterioară a portretului. Naratorul din romanul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
răscruce, sau pe cea a unui sub-produs bastard? Viitorul va decide. Proiectul nostru disciplinar este, în orice caz, mîndru de originea sa. El se mărturisește și se vrea impur fiindcă impuritatea îi este obiect și chiar metodă. Interferența e o binecuvîntare și un blestem. O binecuvîntare epistemologică, pentru că se realizează în și prin încrucișarea diverselor discipline prin care "informația crește și transformarea se realizează" (Michel Serres). Dincolo de pioasele imbolduri interdisciplinare, o însușire comună științelor sociale și celor exacte este aceea că
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unui sub-produs bastard? Viitorul va decide. Proiectul nostru disciplinar este, în orice caz, mîndru de originea sa. El se mărturisește și se vrea impur fiindcă impuritatea îi este obiect și chiar metodă. Interferența e o binecuvîntare și un blestem. O binecuvîntare epistemologică, pentru că se realizează în și prin încrucișarea diverselor discipline prin care "informația crește și transformarea se realizează" (Michel Serres). Dincolo de pioasele imbolduri interdisciplinare, o însușire comună științelor sociale și celor exacte este aceea că "dinamica transporturilor și a scurtcircuitului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dar vivace. Dumnezeu creatorul creează prin voce, și ceea ce spune, face. "Fiat lux". Sunetul demiurg constrînge realitatea. Noi vom aduce la semnele scrise, medium rece, virtuțile împrumutate Verbului, medium cald prin riturile orale, cu formulele lor de imprecație sau incantație, binecuvîntare sau blestem. Nu de aici vine "farmecul" poetului? Murmurul vrăjit al rugii? Făcător de cuvinte, făcător de farmece. Orice schimbare, eveniment sau catastrofă naturală nu presupune oare intervenția unei cauze inteligente? Contra acestei credințe originale, terifiante, ne apărăm cu o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. BVA Biblia sau Sfântă Scriptură, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod (2001), versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament (1923) Societatea Biblică (Britanică) (= traducerea Cornilescu). LXX Septuaginta (1935), ed. Alfred
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]