9,503 matches
-
în textul de regrete e Mao. Nici de ororile revoluției culturale să nu fi auzit, la cam tot atâtea decenii distanță câte îl despart de entuziasmul stârnit de revoluția cambodgiană? Biografia lui Chateaubriand Jean-Claude Berchet a publicat recent o nouă biografie a lui Chateaubriand (1768-1848) în 1000 de pagini, apreciată de comentatori drept excep- țională. Două lucruri rețin atenția. Mai întâi, chiar faptul că scriitorul francez a traversat una dintre cele mai agitate și complexe perioade din întreaga istorie a țării
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
secolul trecut, el este cel mai misterios, deși, probabil, cel mai complex. Se pare că Littell n-a avut acces la arhivele KGB, în parte devenite publice în anii din urmă. În definitiv, el a scris un roman, nu o biografie. Premiile care ucid Scriitorul și editorul francez Luis de Miranda scrie în „Le Monde” din 23 noiembrie: „Premiile literare ucid. Ele sunt rezultatul unor tranzacții economice oculte, orchestrate de un oligopol de editori ale cărui reguli n-ar rezista nici o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
de natură neurovegetativă, labilitate mintală congenitală, schizofrenie incipientă, anemie, distrofie, hipoproteinemie, reumatism poliarticular și altele pe care n-a mai fost în stare să le țină minte. Bolnav copt, putred pe dinăuntru la puțin peste șaptesprezece ani”. Alte schițe de biografii din roman nu sunt mai vesele, începând de la ce lăsase boierul Pipidi Frăsineanu pe moșie - transformată în CAP, și cu neamul decimat prin lagărele comuniste -, respectiv o mulțime de Pipiline (cum le spunea comunitatea) cu urmași prezumtivi ai săi, până la
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
Stere. Toate, împreună, fac din prezentul demers o ediție de excepție: în opinia mea, una dintre cele mai valoroase - ținând cont de anvergura scriitorului vizat, de ocultarea receptării lui în perioada comunistă și de necunoscutele care-i înconjoară și azi biografia - din ultimul deceniu. Înainte de a proceda la o analiză a criteriilor și reușitelor ediției îngrijite de Victor Durnea, e cazul să precizez că ea era necesară. Nu numai pentru că ne e greu să menționăm un alt scriitor de talia lui
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
atunci cînd întreprind călătoria riscantă, în mașină, de trecere a frontierei dintre Maroc și Spania. Tatăl repetă această formulă, obsesiv: Lasă, o să ne întoarcem, un fel de laitmotiv al tristeț ii exilului. Povestea, în registru naiv, infantil, este punctată de biografiile inventate ale pasagerilor de pe vasul Pisces, un simbol al emigrației evreiești din nordul Marocului. Am optat la un moment dat, în text, pentru formula ușor arhaică ieșeau din casa lor, ca semnal al începerii exilului, tocmai pentru sonoritatea veterotestamentară la
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
Cronicar Despre nuanțe Revista STEAUA nr.12 publică mai multe scrisori ale lui Ion D. Sîrbu adresate familiei (surorii și mamei sale), între anii 1967-1970. Ele sunt interesante și pentru biografia scriitorului, dar și pentru reconstituirea și înțelegerea atmosferei din epocă. Mai cu seamă generațiile noi, care n-au trăit acele vremuri și văd lucrurile maniheist, au de câștigat din parcurgerea acestor documente: perioada era mult mai nuanțată decât ne-o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
a combinat fragmente de jurnal cu un text gândit de ea, cu întoarceri în timp și posibile dialoguri cu alte personaje și în primul rând cu mentorul și amantul său, Serghei Diaghilev. Accentele au fost puse pe alte detalii ale biografiei lui Nijinski. În plus, dacă în prima versiune unicul interpret al spectacolului a fost actorul Filip Ristovski, de astă dată, alături și împreună cu el, s-a aflat și prima balerină a Operei Naționale București, Monica Petrică, în dublu rol, al
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
ci sentimentul de durere, de pierdere și modul în care poți comunica acest sentiment cuiva cînd te pregătești să-ți întemeiezi propria familie. Așa se și deschide romanul. Exact. Faptul că a trebuit să mă confrunt cu partea est-europeană a biografiei și a familiei a venit ulterior. Dar nu mă sfiesc să-mi recunosc originea est-europeană. Ce-i drept, chiar și Sarkozy are origini est-europene. Da, dar cred că el încearcă să uite acest detaliu. Eu nu. De fapt, originea mea
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
exemplu, este un reputat eminescolog, autor al unui extrem de util studiu despre editarea poeziei eminesciene. L-au urmat, e drept, destui nepricepuți, mai ales în îndeletnicirea perfect stupidă de descifrare a unor relații numerice pretins esoterice în care opera și biografia eminesciană ar abunda. Mitul deținutului provine dintr-un altul, conform căruia Eminescu din anii 1880 ar fi avut statura celui din anii noștri, poet național, cu alte cuvinte, și lider de opinie politică, a cărui influență asupra vieții politice ar
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
Tot Paleologu notează prezența la înmormântarea poetului a numeroși politicieni și intelectuali marcanți, printre care foști prim-miniștri și președinți ai parlamentului, șefii principalelor partide, senatori, ceea ce ne poate duce cu gândul la funeralii naționale. În pagina din urmă a biografiei poetului, atât de frumoasă în lirismul ei intens, G. Călinescu omite aceste informații, datând din epocă totuși, așadar, binecunoscute. O cărămidă în plus la edificarea mitului.
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
un gest fără a fi fost prevăzut, rezultatul e ce se obține din el cu intenție. Consecința e efectul colateral, rezultatul e scopul dorit. Între ele e aceeași deosebire ca între accidentul provocat din neglijență și cel săvîrșit cu premeditare. Biografia lui Conta e un șir de accidente pe care nu voința lui le-a provocat, ci potriveala destinului, adică un concurs irațional de elemente vagi. Cine are înclinația de a privi cariera lui Conta ca pe un traseu crîncen, în
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
a dat seama că tipurile psihologice stabilite de el nu reprezintă adevăruri obiective, ci fac parte dintr-un metalimbaj de referință, la care te poți raporta când studiezi un caz individual. O senzație de inautenticitate cu pretenții se degajă din biografia lui. În schimb, când scrie despre „cruda lipsă de sens a unei fericiri indescriptibile”, îți dai seama de calitatea lui de scriitor. Totuși, dacă nu i-aș fi citit două cărți interesante, judecând numai după cum îi rezumă biografa ideile, aș
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
roi de muște grase se așază pe cadavrul omului mare. Cu Jung nu s-a întâmplat așa. L-au stors de sânge când încă mai trăia. Dacă nu e encomiastică, adică de aruncat la coș, și fără să fie agresivă biografia scoate la iveală ceea ce autobiograful trece sub tăcere, măcar și din bun simț. Rezultatul: cu egoismul lui hiperbolic, Jung m-a îmbolnăvit. Mi-a pierit orice chef. Ioan Es. Pop: „îngrozit că fiul lui va muri,/ tatăl îl ucise-n
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
pun pe tavă dinaintea cititorului bucăți din intimitatea lor și recompun imaginea unei lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul fiecăreia în parte, cât și subtilitățile frazelor, poate și pentru că biografia o apropie foarte mult de cele două autoare (femeie de etnie germană, scriitoare la rândul ei). Se vede că Grete Tartler nu doar le-a tradus pe Dito și Idem, ci le-a înțeles într-un mod intim. Dovadă stă
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
au fost rareori reeditate ulterior. Iată că aniversările le scot la suprafață: Axelle și alte două romane ale lui Benoit, precum și Cvartetul Alexandria al lui Durrell au fost retipărite de curând, cu prefețe generoase. Benoit are parte și de o biografie. La Sommières au loc festivități omagiale și un hebdomadar și-a expediat reporterul să-i caute pe localnicii care l-au cunoscut pe Durrell. Un cuvânt periculos În plină campanie prezidențială, politicienii francezi par a nu avea o idee mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
ca sigur, se află undeva la mijloc. Din fericire, avem, pentru această procedură, un model de excelență. Gabriel Liiceanu. Paradoxal, s-ar spune, de vreme ce el însuși se arată destul de rezervat în privința eventualelor afinități între cei doi parteneri de dialog . „În biografia mea spirituală nu fuseseră prevăzute niciodată cele zece ore petrecute cu Mircea Ivănescu.” E, practic, prima frază a cărții. Cea care deschide cuvântul înainte. Pe de altă parte, evidentei diferențe de orizonturi dintre interlocutori i se mai adaugă una, ce
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
Între paginile căruia se culcă bărbat și se scoală femeie. Nici nebunie, nici frigiditate. Doar accese de depresie. În textele ei, te afli mereu între frontiere”. Singurul lucru cu care nu ne împăcăm în multele comentarii consacrate scriitoarei, inclusiv două biografii, datorate lui Quentin Bell din anii 1970 și Vivianei Forrester din 2009, este ideea că la originea operei scriitoarei engleze, ca, de altfel, la originea tuturor marilor opere se află neapărat o patologie. Orfană precoce de mamă și de tată
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
sale. Nu cred să-mi fi scăpat vreo carte importantă despre el, de la aceea, clasică, a lui Șerban Cioculescu, la utilele „ghiduri” ale lui Ștefan Cazimir, la explorările lui Al. Călinescu, Florin Manolescu, Liviu Papadima, Vasile Fanache, Mircea Iorgulescu, la biografia lui Marin Bucur, la surprinzătoarea Filosofie a lui I. L. Caragiale a Martei Petreu, la fermecătoarea Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, a Ioanei Pârvulescu. Cred că, în subconștient, n-am abandonat ideea de a scrie eu însumi un mic
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
Sorin Lavric Ion Papuc, Sub zidurile tradiției, București, Editura Palimpsest, 2011, 200 pag. Ion Papuc e un anahoret urban cu biografie ștearsă și cu destin numinos. Ca prezență socială, viața i-a fost de o sărăcie ce descurajează pînă și încercarea de a o evoca, dar sub unghiul orizonturilor încercate cu mintea, personajul e mitic. L-am bănuit mereu de o
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
simțea că nu poate să rămînă la treapta minoră a țărînei agricole, humusul conceptelor fiind singurul ferment în stare a-i dospi destinul. Episodul e simptomatic, căci tînărul cu siluetă de pilastru surpîndu- se de cașexie era încredințat că o biografie fără punct de sprijin într-o idee e o zbatere absurdă către nicăieri, o anecdotă stearpă menită detracaților. Ajuns în București în 1968, Papuc lucrează sporadic ca redactor extern la Almanahul literar, supunîndu-se unei sihăstrii de ordin laic: stă închis
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
de istorie a Bucovinei interbelice și colecțiile presei literare bucovinene (bibliografia finală indică aproape 20 de periodice locale din epocă), atrage atenția armătura ideatică prin care, cu aplicație și simț al nuanței, Mircea A. Diaconu scoate la suprafață identitatea și „biografia” grupării iconariste, un întreg imaginar al modernității în criză și, adiacent, o istoria culturală a Bucovinei interbelice, cu accent special pe spațiul cernăuțean. Capitole precum Bucovina și complexul provinciei, Mîntuirea prin provincie sau Disocierea de sămănătorism, gîndirism și grupul de la
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
Cornelia Bucur, profesoară de engleză la Oficiul pentu Deservirea Corpului Diplomatic. Mariajul, scurt și nefericit, se destramă cîțiva ani mai tîrziu. În 1972 figurează în antologia Cinstire patriei, apărută la Editura Eminescu și prefațată de Virgil Teodorescu, cu reportajul O biografie. Este curios cum, după retragerea Rebarborului, lui Monciu- Sudinski nu i s-a retras și dreptul de semnătură. Cu inteligența sa sclipitoare, scriitorul găsește formula cîștigătoare pentru a-și publica în continuare cărțile: literatura travestită în reportaj. Primește diploma de
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
onoare a C.C. al U.T.C. pentru volumul Caractere, apărut în 1973, alcătuit din interviuri luate muncitorilor de pe platforma siderurgică din Galați, deși conținutul volumului era la fel de contestatar ca și precedentul. Revine în 1974 cu o nouă culegere de interviuri, Biografii comune, de data asta personajele fiind, cu o rezonanță joyceană, „oamenii din Glimboca”. În același an i se întocmește de către fosta Securitate prima fișă personală. Continuă să fie urmărit îndeaproape de aparatul represiv comunist pînă în 1978, cînd se propune
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
tinerilor actori care susțineseră această reprezentație, specifică unei activități de Studio”3. În această perioadă, Monciu-Sudinski începe să fie cunoscut și în cercurile intelectuale din Franța „unde revista lui Jean-Paul Sartre, «Les Temps Modernes», a publicat extrase din cartea sa Biografii comune”4. Între 1976-1977, ține Condica de sugestii și reclamații, la revista „Flacăra”, o rubrică savuroasă, unde captează efectele hilare ale limbajului, construită pe aceeași muchie de cuțit între realitate și ficțiune pe care stau Caracterele și Biografiile comune. La
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
cartea sa Biografii comune”4. Între 1976-1977, ține Condica de sugestii și reclamații, la revista „Flacăra”, o rubrică savuroasă, unde captează efectele hilare ale limbajului, construită pe aceeași muchie de cuțit între realitate și ficțiune pe care stau Caracterele și Biografiile comune. La 15.05.1978 declanșează greva foamei în semn de protest pentru arestarea abuzivă a fostului său coleg de facultate, Cezar Mititelu, sub învinuirea de „parazitism social”. Abuzul mobilizează și presa pariziană, Thierry Wolton publicînd în „Libération” articolul intitulat
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]