2,555 matches
-
prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu foc mi s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu foc mi s-a prins:/ Lupi că m-au mâncat,/ Șerpi că m-au mușcat/ Viața mi-au secat ”. Elementul likantropic al reunirii totemice este cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comis un gest incestuos sărutând-o, Iovan, ca și Mistricean, cade sub puterea unui blestem ce-l „califică” pentru o altă lume: „- Iovane, Iovane,/ Frate Iorgovane,/ La-'l mijloc de apă/ Tu să te faci piatră,/ Piatră năstămată,/ De-'l blestem de fată/ Că prea e curată!”. Puterea gesturilor magice făcute de fecioare este folosită în practicile de vindecare românești și în descântece, în care boala însăși este amenințată cu călcâi sau poală de „fată curată”. Fecioarele „posedă in nuce energia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării, pietrării...”. Nerăbdarea revelației provoacă refluxul magicu¬lui, semnele imixtiunii în fenomenal fiind șterse odată cu plecarea neofitului în călătoria de ispășire: plecă cu inima amărâtă, blestemând ceasul în care deschisese gura de spusese mă-si taina, iar bordeiul se dărâmă în urma ei până la temelie”. Erodarea lăcașului ce ascundea minuni pare efectul expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l face
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am spus: "spune-i tatii să mă bată și apoi mă culc". Și tata a râs și m-a ertat. Și bădica Dumitru era cu 11 ani mai mare ca mine și făcea pozne și bunica îl batjocorea și-l blestema. Și a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea ca să plece la armată. S-a schimbat și îmbrăcat frumos și a sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de lacrimi. Și am întrebat pe bunica: "De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drept, bun și gros. Când Solomon a Început să facă Templul lui Dumnezeu a tăiat acel copac și l-a făcut grindă ca s-o pună la construcția acestuia. Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grindă) și a dat poruncă să fie aruncat În groapa unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se aducea la templu. (Icoana 4) În timp ce Solomon blestema lemnul că nu i se potrivește, trecea pe acolo proorocița Ana
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grindă) și a dat poruncă să fie aruncat În groapa unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se aducea la templu. (Icoana 4) În timp ce Solomon blestema lemnul că nu i se potrivește, trecea pe acolo proorocița Ana. Ea auzise tot ce spunea Solomon și a zis: „Ferice de tine, lemnule! Binecuvântat vei fi!” Mai târziu, În acea groapă s-a format scăldătoarea Vitezda unde Își spălau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ce voiți voi, sătenilor? Voiți să fiți robi totdeauna, sclavi în rând cu dobitoacele, să robiți brațele voastre și să vărsați sudoarea voastră? Dacă nu voiți a lăsa aceste dureri și fiilor voștri, ca moștenire, și ca ei să vă blesteme, în loc să vă pomenească pentru că i-ați născut, apoi strigați și voi unire cu frații din Valahia și unirea aceasta vă va deschide și vouă o cale luminoasă și vă va face să gustați din roadele libertății, pe care voi încă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
douăzeci de kile. S-a uitat la mine. - Ar fi bine să-ți bagi mințile-n cap. Eu n-am spus nimic. Bătrînul gabor irlandez a zis: - E la fel ca toți ceilalți. Nu vorbește. PÎnă cînd Îl atingi pe blestemat la coaste. Pe urmă vorbesc toți și-o fac bucuroși. - O să ne ducem și-o să căutăm la tine acasă, a zis gaborul cu față de broscoi. Dacă găsim ceva, soția ta o să fie băgată și ea la Închisoare. Nu știu ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
preotul de mir să se prezinte, fusese însărcinat de germani cu poliția mănăstirii; purta un brasar german; îi admira din suflet, deși mie nu îndrăzni să-mi spună că i iubește; cam tot astfel se gândea și starița, deși îi blestema întruna. Ce singură mă simțeam în acest mediu! Cum nu mi se interziseră plimbările, m-am dus în sat la Burdușani, satul românesc. Acolo, întâlnind un țăran tânăr și voinic, îmi spuse că fiind prizonier la Râmnicu Sărat a fugit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cumva să afle că nu e d-a bună“. Astfel se explica mulțimea dezertorilor. Tot el îmi spuse că nenumărate trenuri cu soldați bulgari și turci, precum și convoaie de artilerie treceau spre București, venind de la Brăila. Toate femeile din sat blestemau pe germani care le luaseră ultimele vite. Vremea frumoasă, cerul albastru îmi făcură mult bine. A doua zi pornii prin pădure, aș fi voit să vină o femeie din sat care să-mi arate drumul, dar dânsa, crezând că voi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acasă, se luptau cu greul. Când mă vedeau, aflând cine sunt, mă întrebau de știri. Ce le puteam spune decât să le dau nădejde de un viitor mai bun și încredere în întoarcerea celor pierduți pe atunci! Săracele! Oftau și blestemau pe germani. Nici ele nu știau de mai au un bărbat și de mai au copiii tată. Una din ele îmi spuse că la Afumați au fost 500 prizonieri după frontul moldovean așa de flămânzi, încât mâncau boabe de porumb
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și văzurăm scene tragice cu porcii, arămurile, clopotele etc.](Ibidem, p. 157.) În lunea Paștilor au scos oamenii la plug. Au ieșit de frică, dar sunt convinși că pe locuri arate cu așa păcat nu va crește nimic. Toți îi blestemau și îi urau din suflet. A ghermăni - la ei, vasăzică a devasta. Noi le țineam isonul și le spuneam că știrile rele de pe fronturi îi fac atât de înverșunați, dar trebuie să ne bucurăm, căci au pierdut speranța unei păci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
biata Maică? Ea te-a îmbrăcat în argint“. Și plângea și le săruta din nou, apoi se închina: „Doamne, preaputernice, arată-ți mila de noi. Arată-ți puterea. Nu-i lăsa. Doamne, trăsnește-i!“ [Înfuriindu-se, striga din ce în ce mai tare, îi blestema și iar jelea, apostrofându-le pe toate la rând, invocând la fiecare pe Starița bătrână care o crescuse și pe donatori. Era foarte atingătoare și pentru prima oară mi a părut impunătoare în naivitatea și umilința ei plină de iubire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din fundul secolelor în acea zi de Paști. Și mă duceam cu gândul în Bucovina, întrebându-mă ce deveniseră și acele clădiri cuvioase, singurele monumente istorice rămase dintr-un trecut frumos, scump și glorios. Îmi venea să plâng și să blestem cu maica stariță pe cei care nu puteau mult câștiga din câteva clopote pentru milioanele de muniții ce le trebuiau, dar care erau să adune prin astfel de fapte jignitoare ura a cel puțin două generații din întreaga omenire conjurată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
soldatului. Cât despre Biblie, ea Îi rezervă lui Adam, după stadiul de culegător, o agricultură trudnică, ca pedeapsă: “Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mâncat din pomul despre care Îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el În toate zilele vieții tale;” (Geneza, 34.17). Un agroecosistem, adică tarlaua și cultura propriu-zisă, este, paradoxal, Încă un loc smuls naturii. Pentru că acolo omul are
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sala Tirului, azi Opera Română, pe cheiul Dâmboviței. O soartă iabrașă fu Însa rezervată - cine știe de unde? - ucigașului semeț, care avea să vadă, cu ochii lui de fost ministru al armatei, dezastrul țării din toamna lui 1916; zvâr colindu-se și blestemându-se pe patul morții la știrea Înfrân gerilor noastre și fără a apuca sfârșitul norocos al războiului, ieșit pe potriva oricărei inimi de român, cu singur ajutorul ăl de sus, al lui Dumnezeu. Nicolae Filipescu Își adunase Într-un volum discursurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
solnițele mele cu figurații de perechi Îmbrățișate la horă - sunt toate dibăcite prin târgurile, câte au mai rămas astăzi prin țară, de Sân-Pietru, de Drăgaica, de Sf. Ilie și de Sf. Mărie, sau chiar prin Târgul Moșilor, desființat de un blestemat de primar al Bucu reștilor poreclit de lume „Clipici“ - ca scăpate, te miri cum, de urgia industrializării și comercializării ceramicii noastre, dirijată astăzi de fabricanții din Turda și de olarii depravați din Pucheni. Numai În satul Piscul, de peste Balta Mânăstirii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au avut și ei o dată milă - nu l-au tâlhărit pe neamț, prea se purtase salon cu ei!... Au ieșit în ploaia care se întețise parcă, în loc să slăbească. I-au tras o înjurătură ploii. Oricum li se rupea de ploaia blestemată din Serenite, n-o mai simțeau, nu mai simțeau frigu și umezeala, băutura înghițită în cantități industriale le băgase foc în sânge, n-aveau treabă! Ș-apoi mâine o să se cărăbănească din locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Bucureștiul nu au dat aprobarea ca aceste lemne să ajungă în Basarabia. Halal guvernanți! Rușine să le fie celor care au fost atât de haini la suflet! Nu au vrut să dea aprobarea ca acele lemne să treacă Prutul, această blestemată de graniță!... îi spun măicuței că doamna Nina a fost la Ilie: „Am auzit și eu prin radio... Mulțumesc și bodaprosti Maicii Domnului că m am descurcat, am avut noroc de mahalagiu’ ista care mă susține, că altfel mi-au
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
el o muiere -, ne zboară copiii pe ferestre. Uitați, oameni buni, chiar acum blocul se înclină. Vă jur c-am văzut eu cum se mișcă!“ „Să nu dramatizăm“, spune primarul cu o voce nițel gâtuită. Iar în sinea sa își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul Artelor e zi de subvenții. Parcarea e plină cu mașini din provincie. Poeții, romancierii, pictorii și cantautorii din București sunt pe bună dreptate indignați. „Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aceste vieți nu vor fi așa de nevinovate, fiindcă vor fi comis un imens păcat Împotriva naturii; adică le-a lipsit abilitatea de a se adapta. Toți cei incapabili să se adapteze - tu și cu mine, de exemplu - vor muri blestemînd puterea a cărei creație au sprijinit-o cu mari eforturi. Revoluția e impersonală; le va curma viețile, folosind chiar amintirea lor ca exemplu sau ca instrument pentru a domestici tinerii care le vor urma. Păcatul meu este mai mare, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]