2,558 matches
-
-a de infanterie a rămas fără sprijinul blindatelor. Cum divizia dispunea de capacități reduse de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade și trei tunuri antitanc de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de asalt. Fără sprijinul tancurilor și incapabili să își sape adăposturi în pământul înghețat, infanteriștii Diviziei a 30-a s-au retras după ce au suferit pierderi
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
În următoarele două zile, Regimentul al 15-lea a continuat atacurile spre sud, spre orașele Riedwihr și Holtzwihr, reușind să ajungă până în dreptul pădurii Riedwihr. Contratacurile germane, deși numeroase și bine organizate, au fost respinse de trupele americane cu sprijinul blindatelor și distrugătoarelor de tancuri. Pe 26 ianuarie, pe latura de sud a pădurii Riedwihr, o unitate de infanterie germană sprijinită de tancuri a atacat dinspre Holtzwihr pozițiile Companiei B a Regimentului al 15-lea. Comandantul companiei, locotenentul Audie Murphy, considerând
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Regimentului I de parașutiști francezi) au cucerit Jebsheim. În continuare, Regimentul 254 a continuat înaintarea spre est în direcția canalului Ron-Rin. Între timp,Regimenele de infanterie al 7-lea și al 15-lea și Divizia a 5-a franceză de blindate au ocupat poziții pentru atacul orașului Neuf-Brisach. La aproximativ 8 km se aflau cele mai avansate unități ale Diviziei a 3-a. Pe flancurile de nord și stânga al Diviziei a 3-a SUA, Divizia I franceză de marș a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
reprezentat de pădurea Elsenheim. Pentru atingerea acestui obiectiv, un batalion al Regimentului de marș al Legiunii străine ("R.M.L.E.") a executat un atac împotriva pozițiilor întărite din pădure pe 27 ianuarie. Satul Grussenheim () a fost cucerit pe 28 ianuarie de Divizia blindată a 2-a franceză în ciuda pierderilor mari suferite. Atacul francez a continuat împotriva unei defensive germane intrată în degringoladă, fiind cucerite pe 31 ianuarie Elsenheim și Marckolsheim (), pentru ca, a doua zi, trupele aflate în ofensivă să atingă aliniamentul râului Rin
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de armată pe 28 ianuarie și a preluat comanda celor două divizii de infanterie americană (3 și 28) din zonă. În plus, au fost trimise în zonă două noi divizii americane în subordinea Corpurilor XXI (Diviziile 75 infanterie și 12 blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a încheiat cu plasarea sub comanda Corpurilor XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
au fost trimise în zonă două noi divizii americane în subordinea Corpurilor XXI (Diviziile 75 infanterie și 12 blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a încheiat cu plasarea sub comanda Corpurilor XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi orașului COlmar și a podului de la Breisach. Germanii au apreciat în mod greșit obiectivele aliate, considerând că aceștia vor ataca de-a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Colmar. Traversarea canalului a avut loc timp de trei ore, până la miezul nopții. După ce infanteriștii au asigurat siguranța capului de pod, gerniștii au început construirea a trei poduri din elemente prefabricate cu grinzi cu zăbrele pentru traficul greu și al blindatelor. În a doua zi, podurile au fost traversate de două mari unități blindate franceze care au sprijinit atacul infateriei americane. Atacurile infanteriei americane și a tancurilor franceze au fost încununate de succes la Urschenheim, oraș cucerit în urma unui atac fulgerător
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
După ce infanteriștii au asigurat siguranța capului de pod, gerniștii au început construirea a trei poduri din elemente prefabricate cu grinzi cu zăbrele pentru traficul greu și al blindatelor. În a doua zi, podurile au fost traversate de două mari unități blindate franceze care au sprijinit atacul infateriei americane. Atacurile infanteriei americane și a tancurilor franceze au fost încununate de succes la Urschenheim, oraș cucerit în urma unui atac fulgerător, dar au fost stopate în fața orașului Horbourg. În aceeași zi, americanii au atacat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
au sprijinit atacul infateriei americane. Atacurile infanteriei americane și a tancurilor franceze au fost încununate de succes la Urschenheim, oraș cucerit în urma unui atac fulgerător, dar au fost stopate în fața orașului Horbourg. În aceeași zi, americanii au atacat cu sprijinul blindatelor franceze spre est, spre Artzenheim, dar germanii au reușit să oprească înaintarea aliată. Germanii au creat un puternic baraj de artilerie, iar distrugătoarele de tancuri Jagdpanther îngropate în tranșee au distrus șase tancuri și patru tranpostoare blindate ușoare. Până la urmă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
atacat cu sprijinul blindatelor franceze spre est, spre Artzenheim, dar germanii au reușit să oprească înaintarea aliată. Germanii au creat un puternic baraj de artilerie, iar distrugătoarele de tancuri Jagdpanther îngropate în tranșee au distrus șase tancuri și patru tranpostoare blindate ușoare. Până la urmă, Artzenheim a fost cucerit de Corpurile II franceze pe 1 februarie. Regimentul I de parașutișiti francezi, luptând în cadrul Diviziei a 3-a, a atacat și cucerit orașul Widensolen în primele ore ale zilei de 31 ianuarie. În jurul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
zilei de 31 ianuarie. În jurul orei 17:00, patrule din cadrul Diviziei a 3-a SUA ajunseseră pe maulul Canalului Ron-Rin, la aproximativ 8 km sud-est de punctul de traversare a Canalului Colmar de către divizia mamă. În aceeași zi, unitatea de blindate atașată Diviziei a 3-a SUA, care suferise pierderi grele în luptele de până atunci, a fost trecută în spatele frontului (în acel moment, mai dispunea de doar 13 tancuri operaționale și 30 de pușcași din cadrul companiei Legiunii Străine). În locul lor
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în luptele de până atunci, a fost trecută în spatele frontului (în acel moment, mai dispunea de doar 13 tancuri operaționale și 30 de pușcași din cadrul companiei Legiunii Străine). În locul lor au fost aduși o unitate din cadrul Diviziei a 2-a blindate franceze. Pe 1 februarie, regimentele 15 și 30 s-au deplasat de-a lungul Canalului Ron-Rin spre sud, ajungând la nord de Neuf-Brisach. În zilele de 2-3 februarie, Regimentul al 7-lea de infanteriei s-a deplasat spre sud de-
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Cu această acțiune, Divizia a 75-a de infanterie SUA și-a încheiat operațiunile în Punga Colmar. În timpul ofensivei împotriva apărătorilor orașlului Colmar, Divizia a 28-a comandată de generalul Norman Cota a fost întărită cu o unitate franceză de blindate. În frunte cu Regimentul al 109-lea de infanterie, americanii au traversat pe 2 februarie șanțul antitanc de la nord de oraș, în timp ce blindatele franceze au identificat un punct de traversare al obstacolelor antitanc. După aceasta, tancurile franceze au intrat în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Divizia a 28-a comandată de generalul Norman Cota a fost întărită cu o unitate franceză de blindate. În frunte cu Regimentul al 109-lea de infanterie, americanii au traversat pe 2 februarie șanțul antitanc de la nord de oraș, în timp ce blindatele franceze au identificat un punct de traversare al obstacolelor antitanc. După aceasta, tancurile franceze au intrat în forță în oraș, ajungând în "Place Rapp" (Piața Rapp) la ora 11:30. În zilele de 2 și 3 februarie, Regimentul al 109
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Munții Vosgi. Pe 6 februarie, Divizia a 28-a s-a mutat spre est spre canalul Ron-Rin pe flancul sudic al Corpului XXI SUA, încheind acțiunile acestei divizii la bătălia din Punga Colmar. Pe 3 februarie, Divizia a 12-a blindată a înaintat spre sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii Colmar. Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
la bătălia din Punga Colmar. Pe 3 februarie, Divizia a 12-a blindată a înaintat spre sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii Colmar. Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată de rezervă a înaintat pe drumul dintre Colmar și Rouffach (). A doua zi, Brigada blindată A a cucerit Hattstatt () de pe drumul Colmar-Rouffach, dar înaintarea Brigăzii de rezervă a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii Colmar. Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată de rezervă a înaintat pe drumul dintre Colmar și Rouffach (). A doua zi, Brigada blindată A a cucerit Hattstatt () de pe drumul Colmar-Rouffach, dar înaintarea Brigăzii de rezervă a fost blocată de defenisvia germană. Pe 5 februarie, Brigada blindată A a intrat în Rouffach și a făcut joncțiunea cu Divizia montană a 4-a marocană din cadrul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
iar Brigada blindată de rezervă a înaintat pe drumul dintre Colmar și Rouffach (). A doua zi, Brigada blindată A a cucerit Hattstatt () de pe drumul Colmar-Rouffach, dar înaintarea Brigăzii de rezervă a fost blocată de defenisvia germană. Pe 5 februarie, Brigada blindată A a intrat în Rouffach și a făcut joncțiunea cu Divizia montană a 4-a marocană din cadrul Corupului I Francez, la 17 zile după ce acesta din urmă își lansase ofensiva. În aceeași zi, Brigada blindată de rezervă a intrat în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a 4-a montană marocană a reușit să înainteze până în suburbiile sudice ale comunei Rouffach. Cernay, acbandonat de germani, a fost ocupat de aliați în aceeași zi. A doua zi, Divizia marocană a făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a blindată la Rouffach, iar Divizia a 9-a de infanterie colonială a atacat Ensisheim, obiectivul inițial al corpului. Localitatea Hirtzfelden a fost cucerită de Divizia a 2-a de infanterie marocană pe 6 februarie, iar Divizia a 9-a de infaterie
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
2-a de infanterie marocană pe 6 februarie, iar Divizia a 9-a de infaterie colonială a terminat cucerirea orașului Ensisheim, după care a continuat înaintarea în Pădurea Harth.Pe 7 februarie, Divizia a 9-a colonială și Divizia I blindată au ajuns pe malurile Canalului Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al 151-lea de infanterie au eliminat ultimele elemente germane din Pădurea Harth pe 8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
și Divizia I blindată au ajuns pe malurile Canalului Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al 151-lea de infanterie au eliminat ultimele elemente germane din Pădurea Harth pe 8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre sud spre capul de pod german de la Chalampé. În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pădurea deasă și terenul accidentat a împiedicat valorificare de către aliați a superiorității lor aeriene, piloților fiindu-le foarte greu să identifice țintele de la sol. Avantajele pe care le aveau americanii în fața germanilor - superioritatea numerică de 5:1, calitatea și cantitatea blindatelor, mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
condițiile în care diviziile americane înregistraseră o rată a pierderilor foarte ridicată, au fost mobilizați în zonă recruți neexperimentați. Pădurea greu de străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați cu lansatoare de grenade antitanc "panzerfaust"au limitat la maxim folosirea blindatelor. La rândul lor, americanii au improvizat lansatoare mobile de rachete folosind tuburi lansatoare luate de la avioane și jeepuri modificate. Pe parcursul luptelor, americanii au înțeles necesitatea deschiderii unor noi drumuri pentru blindate prin pădure. Transportul cu orice tip de vehicule era
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
cu costul pierderii a 4.500 de militari. Pe 16 octombrie, în zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar cel de-al treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte accidentat, cu un drum care se întindea de-a lungul defileului Kall al unui râu adânc. În zona nu puteau fi folosite tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau mare nevoie de sprijinul blindatelor. Atacul Diviziai a 28-a a fost declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]