2,653 matches
-
De altfel, aceeași legendă cu cotiugele povestesc și locuitorii actuali al satului. În privința primei atestări, însă, cercetătorul Vladimir Nicu e de altă părere. Si părerea domniei sale, de asemenea, e bazată pe documente. El scrie: "Sat vechi (Cotiujenii - n.n.) pe moșie boierească, atestat documentar la 8 iunie 1456 cu denumirea Sancăuți și Zamcăuți". S-ar putea sa-i dăm crezare afirmației lui V. Nicu, pentru că și V. Gajos în continuare, menționează aceste denumiri. Mai mult, se constată că pe locul s. Cotiujeni
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
Ad-Hoc de la Iași, deputat în Parlamentul României, prefect român de județ, prefect sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui conac boieresc la Crihana Veche. Mihail Sadoveanu
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui conac boieresc la Crihana Veche. Mihail Sadoveanu, scriitor care a vizitat în multiple rânduri Crihana pentru scop de pescuit și vânătoare, dar și pentru cercetarea graiului românesc local. Garabet Ibrăileanu, critic literar care a vizitat Crihana, împreună cu prietenul său Mihail Sadoveanu. Teodor
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
se interzicea să mai învețe carte în limba lor română. Din cauză că nu erau învățători, care ar poseda limba rusă, lecțiile au fost suspendate de mai multe ori, apoi aceeași școală se redeschide la 1 noiem. 1882, cu concursul arendașului moșiei boierești S. N. Nicolau, care a donat în susținerea ei 100 rub. Au lucrat ca pedagogi Maria Soroceanu, Antonie Jolondcovschi, Gavril Nicolaevici, Sofia Pivovarova. Un timp școala s-a aflat în casa lui lacob Caduc, iar în 1902 s-a terminat construcția
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
clădirii, l-au avut primarii satului Jăvreni dnii Ion Petru Brînză și Constantin Alexei Racu. Hramul actualei biserici este a Sfîntului Ioan Teologul. Din documentele istorice atestăm că moșia satului Pocrișeni avea următoarele părți componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și Jăvreni au devenit moșierii Gheorghe și Ion Sârbu, cel din urmă cunoscutul fabulist din Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
anul 1864 s-a ridicat în sat biserica din piatră, „Sfinții Împărați,” cu hramul „Sfântul Constantin.” Biserica a fost construită cu cheltuielile proprietarului Costache B. ce avea în proprietatea sa 4194 desentine de pământ. Pe teritoriul satului era o gospodărie boierească cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala pimară, post de jandarmi, poștă cu cai, a zemstvei, 8 cai și două trăsuri, poștă rurală, primaria și o
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
Veniții au ales locul pentru sat pe malul râpii, deoarece apa e mai aproape de suprafața pământului, ca exemplu, cișmeaua de lângă familia Bercea, care se păstrează si până astăzi. Având pământuri mănoase, bogate în humus și izvoare, noua așezare de pe moșia boierească se extinse repede. Către sf. sec. XIX, la recensământul din 1897, Mărăndenenii au intrat în condica așezărilor basarabene ce depășeau 500 de suflete. În acel an satul număra 1270 de oameni (647 de bărbați și 623 de femei), dintre care
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
heleșteu cu pește și o moară. Iată ce avea Sărată la începutul perioadei de runire cu regatul Romîniei, după reforma agrara din 1920. Sărată Nouă avea 122 de gospodării cu 254 de bărbați și 248 de femei; aveau o gospodărie boiereasca, o cooperativa agricolă, care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Nouă<nowiki>"</nowiki>, primărie, cîrciuma, școala primară. Sărată Veche avea cooperativa agricolă care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Veche<nowiki>"</nowiki>, primărie, școala primară mixtă, biserica ortodoxă, poștă rurală, post de
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
ha; Andronic Palade-2 ha; Vasilie Braniște-2 ha; Zaharia Măciuca-1 ha; Mihail Palade-1 ha; Gheorghe Poperecinâi-2 ha; Andronic Răileanu-2 ha; Petrea Palade-2 ha; Ion Gh. Palade-1 ha; Spiridon Morariu-2 ha. și Fevronia Glavan dreptul la 1 ha.. Înainte de ocupația sovietică, edeficiile boierești și curțile boierului Goilav, din Sărată, au fost cumpărate de către Pasecinic Nicolae, ca, mai apoi, să fie lăsate benevol Statului Sovietic pentru școli. În anul 1940, la 28 Iunie, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. Odată cu întoarcerea autorităților rusești
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
română cu grafia slavona. Printre primii învățători în sat a fost Lefter Afanasii Vasilievici dar, pe parcursul anilor satu a mai avut și alți profesori emeriți. În anul 1940 învățători în sat era familia Pasecinik Nicolae și Ecaterina, care cedase curțile boierești, recent cumpărate de la boieri, pentru școala în care mulți ani în șir au învățat copiii din sat. După război familia Pasecinik s-a strămutat la Soroca, unde feciorii lor Eugen și Boris le-au urmat calea. Timp de 40 de
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Roșiori. Rebeliunea de la Petrograd făcuse să se prăbușească Rusia. Sfatul Țării, în numele populației pe care o reprezenta, votează unirea Basarabiei cu România. Prutul încetă să mai fie frontieră între frați. Prin 1923 Bilicenii aveau vreo 500 clădiri, inclusiv o curte boierească, cu 1750 de locuitori (890 bărbați și 860 de femei), activa cooperativa agricolă „Muncitorul”, o tovărășie de credit, o școală primară mixtă, biserica ortodoxă, primăria, postul de jandarmi, o cârciumă. În 1928 aici făceau comerț Ioan Sasov, Vasilisa Pisanova, Leizer
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
de alta. Primii boieri au apărut pe acest meleag încă până la încoronarea lui Ștefan cel Mare. Cercetatorul Vladimir Nicu, autorul îndrumarului bibliografic în două volume «Localitațile Moldovei în documente și cărți vechi », scrie despre Chișcăreni: «Sat vechi, apărut pe moșie boierească cu o denumire și mai veche: Zimbraoani și Chișcani. La 6 martie 1560 Alexandru Voievod, domnul Moldovei, întărește proprietatea lui Frimu, Ignat și Simion asupra unei părți de moșie din satul Zimbraoani de pe Ciulucul de Mijloc, ce au cumpărat-o
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Din civilizația boierului a rămas ca martor doar movila din preajma actualei școli. Clădirile auxiliare ale școlii ruse de pe timpuri, tot ca școală funcționaseră, dar nu dispunem de date cînd au fost deschise. A mai rămas și denumirea mahalalei de “Grădina Boierească” unde pe teritoriul actualei școli a fost “Conacul Boieresc”,devastat la 1918 în urma evenimentelor de pe atunci. Perioada de la 1920-1940 a fost una din perioadele de înflorire a satului. Consătenii noștri au fost participanți la acele evenimente fiind înrolați în armata
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
din preajma actualei școli. Clădirile auxiliare ale școlii ruse de pe timpuri, tot ca școală funcționaseră, dar nu dispunem de date cînd au fost deschise. A mai rămas și denumirea mahalalei de “Grădina Boierească” unde pe teritoriul actualei școli a fost “Conacul Boieresc”,devastat la 1918 în urma evenimentelor de pe atunci. Perioada de la 1920-1940 a fost una din perioadele de înflorire a satului. Consătenii noștri au fost participanți la acele evenimente fiind înrolați în armata țarului. Mulți dintre ei nu s-au mai întors
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
de stima și încrederea enoriașilor și participă la soluționarea oricăror probleme de interes comunitar. A fost inițiatorul instalării pe locul bisericii de lemn a unei răstigniri, construcție din piatră de Cosăuți. Movila lui Casso. Este un element al fostului conac boieresc și al parcului aferent. Nicolae Casso a fost o personalitate de o cultură vastă și o înțelepciune excepțională. I se spunea ""filozoful din Chișcăreni"". Pe locul unde se află clădirile liceului, gimnaziului și punctul de vinificație se afla grădina boierească
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
boieresc și al parcului aferent. Nicolae Casso a fost o personalitate de o cultură vastă și o înțelepciune excepțională. I se spunea ""filozoful din Chișcăreni"". Pe locul unde se află clădirile liceului, gimnaziului și punctul de vinificație se afla grădina boierească a boierului "Cașu" (cum îi ziceau localnicii). Fiind mare bibliofil, colecționar de carte, a întemeiat o bibliotecă bogată și o galerie de picturi de valoare deosebită. Potrivit unei legende, boierul Casso i-a reproșat odată soției sale, Smaranda: ""Smarando, tu
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
a reproșat odată soției sale, Smaranda: ""Smarando, tu preferi să aduni diamante, eu însă am să ridic lîngă conac o movilă. Diamantele-s trecătoare, iar movila o să rămînă pururea în amintire"." Boierul Casso a construit două școli pe terenul "Grădinii boierești". Clădirile există și astăzi: școlile din cărămidă roșie. Una dintre ele va fi transformată în muzeu. Cealaltă au loc ședințele cercului de electronică al centrului de creație și agrement din Chișcăreni. În aceeași clădire își are sediul întreprinderea municipală "Servcom-Chișcăreni
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
locuitori. În 1861 a fost deschisă școală parohiala, iar zece ani mai tîrziu - școală laică de alfabetizare. În 1901 își deschide ușile bibliotecă publică. În 1923 la Olișcani sînt înregistrate 900 de gospodării și circa 6000 de locuitori, o gospodărie boiereasca, cooperativa agricolă, școala primară, două biserici, post de jandarmi, primărie, 5 cîrciumi. Olișcani este un sat și comuna din raionul Soldănești(1). Satul este situat la 47.800107 - latitudine nordică și 28.709804 - longitudine estică, avand o suprafață de aproximativ
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
Veche - Palanca și Holoșnița Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea să de moșie, lăsând la curte pe fiul Boris și fiică Zoie. Aceștia vând conacul și partea lor de pământ unui neamț - Gotlev. Ultimul proprietar al curții boierești a fost preotul Mihail Ostap(ov), refugiat în România, la venirea sovieticilor. În anii 1949-1952, printr-o hotărâre a Ministerului Agriculturii al URSS, pe râul Câinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o stațiune hidroelectrica cu o capacitate de 60
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
e vorba de biserică din lemn care a ajuns până în zilele noastre având vîrsta de circa 200 ani. . În anul 1874, aceasta bisericuța a fost reparata. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creștinilor din Măcăreuca, a familiei boierești și a celor care au trudit pe moșia dinastiei Russo. În fața pridvorului bisericii se află și azi o cripta, în care sunt înmormântate soția boierului Nicolae Russo și o nepoata de-a ei.
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
Nesterovici și Iosif Stahurschi. David Calestru participa în fiecare an la Expoziția agricolă din Edineț și la 13 mai 1914 primește un premiu mare pentru caii săi frumoși în 1923 s Buzdugeni număra 65 de gospodării țărănești și nici o gospodărie boierească Aici trăiau 386 de oameni (189 de bărbați si 197 de femei) Satul avea școală primară, iar enoriașii frecventau bise¬rica din satul vecin, pentru care în 1903 au cumpărat podoabe și lucruri scumpe Anastasia Chisea, Gheorghe Bîrliba, Gheorghe Furtună
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
pînă în 1884, la Mihuleni, 310 desetine de pămînt arabil și 315 desetine de păduri. Răzeșii mai aveau 6 mori de vînt și trei mori puse în funcțiune de cai. La 1 august 1888 cei care primiseră „nadeluri” din moșia boierească și aveau de plătit așa numitul „vîcup”, au primit de la banca un credit de 273 rub. Pentru a-și răscumpăra nadelurile. Erau 53 de gospodării printre ei, Teodor Scurtu, Andrei Gamarț, Timofei Burlac, Ananie sărăcuță și alții. În 1904 satul
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
și alții. În 1904 satul avea 577 de vite cornute mari și 3 mori de vînt; în 1910 cei 930 de locuitori stăpîneau 846 de desetine de pămînt propriu din moșia veche răzeșească și 114 de desetine, nadeluri din moșia boierească, care cîndva le aparțineau lor. Reforma agrară înfăptuită de instituția română „Casa noastră” mai întoarce răzeșilor 633 desetine de pămînt. În februarie 1912 dezertează din armata țaristă Constantin Platon, născut la 21 mai 1890, sătenii ascunzîndu-l prin case. La 13
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pămînturilor valorificate, care reprezentau imașuri nefolosite. Sectoarele răzeșilor se micșorau din cauza diviziunii între urmași, iar o mare parte din aceste pămînturi cădeau în posesia negustorilor, fiindcă o parte din răzeși, din lipsă de finanțe, le vindeau și plecau pe pămînturile boierești, mănăstirești sau ale satului, făcîndu-se vecini sau clăcași. În 1861 terenurile agricole au sporit cu mult față de 1817. Răzeșii și negustorul Șișmanov stăpînește 757 desetine de pămînt, păduri, iazuri. În 1865 stăpîneau deja 870 desetine de pămînt. În anul 1870
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
lor politice crescânde. Mulți dintre fanarioți au intrat în rândurile boierimii muntene și moldovenești prin alianțe matrimoniale. Deși mai rar, în perioada fanariotă au apărut și domnii ale unor principi locali. Această situație a determinat elenizarea discutabilă a unor familii boierești românești: familia Callimachi (numele original "Călmașul") și familia Racoviță, această acțiune fiind făcută pentru a penetra nucleul Fanarului și pentru a le crește șansele de a ocupa tronul și, mai târziu, pentru a își menține pozițiile. Deși toate sursele sunt
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]