2,421 matches
-
jucat în genocidul împotriva etnicilor armeni, greci și asirieni. În timpul Revoluției din 1917 și a războiului civil care a urmat, armata rusă din Caucaz a încetat practic să mai existe. În același timp, CUP a reușit să se apropie de bolșevici după semnarea unui tratat de prietenie otomano-rus (1 ianuarie 1918). Enver a sesizat oportunitățile care se deschideau otomanilor în Caucaz după retragerea rușilor din regiune. Când el a prezentat planurile pentru ocuparea regiunilor de sud ale Rusiei, germanii i-au
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
octombrie 1918, unde a intrat în legătură și a colaborat cu comunistul Karl Radek și cu alți tovarăși ai acestuia. În octombrie 1919 Enver a plecat la Moscova ca trimis secret al generalului Hans von Seeckt, care dorea să propună bolșevicilor o alianță. În august 1920 Enver a trimis o scrisoare lui Seeckt, în care afirma că Rusia bolșevică ar fi fost de acord cu partiționarea tânărului stat polonez în schimbul armelor germane. Enver dorea să negocieze pentru germani o cooperare mai
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
fost bine primit la Moscova și și-a creat o serie de contacte cu reprezentanți ai republicilor din Asia Centrală și a reluat legăturile cu membri exilați ai CUP aflați în Rusia. Enver s-a întâlnit cu o serie de lideri bolșevici, inclusiv cu V. I. Lenin. El a încercat să sprijine Mișcarea Națională Turcă și a corespondat cu Mustafa Kemal, pe care l-a asigurat că nu are de gând să intervină în mișcare. Enver Pașa a participat la Baku în
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
nu a ajutat la înfrângerea revoltei, dar a luat legătura cu liderii rebelilor și, împreună cu câțiva acoliți, a dezertat în tabăra basmacilor. Obiectivul său a fost unirea numeroaselor grupuri de basmaci sub propria comandă și organizarea unei ofensive coordonate împotriva bolșevicilor, pentru realizarea visului său panturcic. După înfăptuirea cu succes a unei serii de operațiuni militare, el a reușit să fie recunoscut drept comandant suprem al unei forțe mici, dar bine organizate și instruite. Structura de comandă pe care a stabilit
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
musulman de frunte ca İsmail Gaspıralı a fost etichetat ca „spion al turcilor”. După Revoluția din 1917, atitudinea noilor autorități ruse față de panturcism nu s-a schimbat față de timpurile imperiale. În 1921, în timpul celui de-al X-lea Congres al bolșevicilor ruși a fost formulată doctrina oficială a partidului în care „partidul condamnă panturcismul drept o alunecare către naționalismul burghezo-democratic”. Teama față de dezvoltarea panturcismului a dus la reacția dură a propagandei sovietice, care a transformat „panturcismul” într-una dintre cele mai
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
au fost extrădați turcilor. Trebuiau menajate pretențiile puterii suzerane, nu trebuia să te pui rău cu acestea din cauza unora pe ocolo ce năzuiau să revină la credință lor creștină. Cam cum o pățeau și basarabenii noștri mai încoace cu pretențiile bolșevicilor la “cetățenia” lor. Predarea reiese din balada care spune: Au în Beci când îl prindea, La Vidin că-l trimetea. Mi-l lega și-l fereca c’acolo-i cere pasă. Iar în altă variantă: Și pe data că-l
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
șocat atunci când ea se întoarce în vagonul lor și anunță că îl părăsește. După ce discută despre ce a reprezentat un an de Revoluție, Serghei o ajută pe Anna să-și împacheteze lucrurile. După ce a auzit discursurile lui Kolceak despre înfrângerea bolșevicilor și "restabilirea Rusiei", Anna este profund mișcată și merge să lucreze ca asistentă medicală printre răniții Războiului Civil Rus. Între timp, Kolceak este informat că Armata Roșie avansează spre Omsk, sprijinită de simpatizanții bolșevici din spatele liniilor albe. Deși consilierii săi
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
auzit discursurile lui Kolceak despre înfrângerea bolșevicilor și "restabilirea Rusiei", Anna este profund mișcată și merge să lucreze ca asistentă medicală printre răniții Războiului Civil Rus. Între timp, Kolceak este informat că Armata Roșie avansează spre Omsk, sprijinită de simpatizanții bolșevici din spatele liniilor albe. Deși consilierii săi îi sugerează să apere orașul Omsk până la capăt, Kolceak hotărăște evacuarea orașului Omsk și stabilirea orașului Irkutsk ca nouă capitală a Rusiei anticomuniste. În timpul evacuării orașului Omsk, Anna este recunoscută de un ofițer alb
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
1940-1954). Stilul simplu și coloritul viu al lucrărilor sale au fost mult influențate de artă și cultură azteca, de frescele Renașterii italiene, precum și de întâlnirea cu Picasso; din combinația cărora a rezultat un stil personal inconfundabil. Deși mai mult un bolșevic decât un comunist înrăit, Rivera și-a arătat constant angajamentul față de cauză socialistă și comunistă prin modul de realizare al propriilor sale picturi murale, prin prietenia să apropiată cu Lev Troțki și prin atașamentul față de Partidul Comunist Mexican (din care
Diego Rivera () [Corola-website/Science/324692_a_326021]
-
Bărbuță. La 5/18 ianuarie 1919 au fost primite anumite informații despre pregătirea bandelor bolșevice și petliuriste de a trece Nistrul. S-au luat măsuri de întărire a frontierei. La orele 9 dimineața generalul Stan Poetaș a primit informații că bolșevicii au trecut Nistrul și în alte sate de frontieră. Trupele române au fost atacate din spate, mai exact din unele sate unde populația ruso-ucraineană s-a răsculat. Văzând că situația este complicată, generalul Stan Poetaș a decis să inspecteze sectorul
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
unor unități naționale armene și georgiene, cu ajutorul cărora să poată controla situația în continuă degradare. Problemele generate de demobilizarea armatei ruse, identice pe toate fronturile, avea să contribuie în cele din urmă la căderea guvernului provizoriu și preluarea puterii de către bolșevici. În noiembrie 1917 a fost creat primul guvern al Transcaucaziei independente, Comisariatul Transcaucazian. Comisariatul a convocat prima adunare legislativă, Seimul, în ianuarie 1918. Seimul Transcaucazian era prezidat de menșevicul Nikolay Chkheidze. Noua formațiune statală nu a reușit să oprească dezintegrarea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
atribuit prin tratatul de la Sevres, (Armenia Wilsoniană). Pe 27 aprilie 1920, guvernul RD Azerbaidjan a primit o notificare oficială cu privire la traversarea graniței nordice a țării de către Armata Roșie. În vestul țării, armenii continuau să ocupe teritorii azere. În estul Azerbaidjanului, bolșevicii locali se răsculaseră împotriva guvernului. După înfrângerea generalului alb Denikin, nimic nu mai stătea în fața înaintării rușilor spre zona centrală a Azerbaidjanului. Guvernul RD Azerbaidjan a capitulat oficial în fața forțelor sovietice, care au reușit după scurtă vreme să stabilizeze nou
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
zona centrală a Azerbaidjanului. Guvernul RD Azerbaidjan a capitulat oficial în fața forțelor sovietice, care au reușit după scurtă vreme să stabilizeze nou formata RSS Azerbaidjană. Pe 4 decembrie 1920, guvernul RD Armeană a capitulat practic fără luptă în fața Armatei Roșii. Bolșevicii armeni, în cea mai mare parte originari din Azerbaidjan, au intrat triumfal în capitala Erevan pe 5 decembrie. Doar o zi mai târziu se instala în Erevan și poliția secretă sovietică Ceka, 6 decembrie putând fi considerată ca dată oficială
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
și Leo Ioghihes (Лео Йогихес) și a aderat la Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia. În 1903, când partidul s-a scindat în aripa bolșevica, condusă de Vladimir Lenin, si menșevica, condusă de Iulius Martov, Lunacearski i-a susținut pe bolșevici. Mai tarziu, în 1908, cănd aripa bolșevica s-a divizat, la rândul ei, în fracțiunea susținătorilor lui Lenin și cea a susținătorilor lui Aleksandr Bogdanov, Lunacearski l-a susținut pe Bogdanov, care îi era cumnat. În 1909, s-a alăturat
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
reeditat ziarul social-democrat "Înainte" (Вперёд), punând accentul pe „cultură proletara”. După Revoluția din 1917, Lunacearski s-a întors în Rusia și, la fel ca alți internaționaliști social democrați veniți din străinătate, s-a alăturat curentului „Mezraionțî” înainte de a fuziona cu bolșevicii în iulie-august 1917. După Revoluția din Octombrie din 1917, Lunacearski a fost numit Comisar al Poporului pentru Instrucția Publică (Narkompros) în primul guvern sovietic și a rămas în acest post, având în sarcina, printre altele, și învățământul, până în 1929. Lunacearski
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
a sa rămâne volumul de memorii "Siluete Revoluționare" în care sunt prezentate anecdote și impresiile sale despre Lenin, Troțki și alți 8 revoluționari. Troțki a recționat la unele dintre opiniile lui Lunacearski în autobiografia să "Viața Mea" caracterizându-l că "„bolșevic printre intelectuali și intelectual printre bolșevici”". Lunacearski a fost considerat că un cunoscător al artei și un critic perspicace. În perioada cât a fost student a fost interesat de filozofie, fiind atras de ideile lui Fichte, Nietzsche, Richard Avenarius, nu
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
Siluete Revoluționare" în care sunt prezentate anecdote și impresiile sale despre Lenin, Troțki și alți 8 revoluționari. Troțki a recționat la unele dintre opiniile lui Lunacearski în autobiografia să "Viața Mea" caracterizându-l că "„bolșevic printre intelectuali și intelectual printre bolșevici”". Lunacearski a fost considerat că un cunoscător al artei și un critic perspicace. În perioada cât a fost student a fost interesat de filozofie, fiind atras de ideile lui Fichte, Nietzsche, Richard Avenarius, nu numai de dialectica marxista. Lunacearski citea
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
anterior anului 1965). Cel care avea să fie supranumit Sfinxul Slav s-a născut în localitatea Vosnesensk, din Ucraina, dar avea origini germane: tatăl său, von Hildebrand, aparținea unei familii de baroni aduși de Petru cel Mare din Germania. Când bolșevicii au luat puterea prin forță, acesta a luptat ca ofițer împotriva lor, fapt care l-a determinat să o trimită pe soția sa, Juliette, la adăpost la Cernăuți. Din 1920, ea s-a angajat ca maestră de balet la Teatrul
Oleg Danovski () [Corola-website/Science/322101_a_323430]
-
dincolo de Nistru. Ucrainenii nu s-au regăsit într-un mod convenabil în viitorul Regatului României și au văzut în statul ucrainean (geografic limitrof și aflat în acele vremuri în curs de constituire), o soluție în ceea ce privește autodeterminarea, ce fusese garantată de bolșevici prin Declarația drepturilor popoarelor din Rusia. Evenimentele au debutat printr-o incursiune a unor trupe bolșevice de dincolo de Nistru la Ataki (astăzi Otaci), urmată de un atac pe toată linia Nistrului, până la Hotin. În decursul câtorva zile zona a devenit
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici, fie ca simple „ciocniri”. Unii istorici occidentali sau de limbă română scot în evidență caracterul de rebeliune armată declanșată de un atac al unor bande înarmate, bolșevice (sau ale rușilor albi). În literatura occidentală mai este întâlnit și termenul de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
basarabeni alăturați unor forțe de dincolo de Nistru. Alți istorici occidentali, precum și de limbă română sau ucraineană alătură evenimentelor și caracterul de revoltă populară. Alte texte cu origine ucraineană descriu cele întâmplate ca revoltă eșuată a unor țărani ucraineni, condusă de bolșevici sau ca răscoală. Ultimul termenul este preluat și de unele surse de limbă română în sens propriu sau nuanțat, cu referire la evenimente ca fiind un val disperat de tulburări sociale care au avut inclus și un caracter de răscoală
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
acțiunilor militare alături de Antantă. Deși cu rol stabilizator în ansamblul ei, Unirea nu s-a desfășurat în mod pașnic peste tot, iar intervenția trupelor române nu a instaurat ordinea în totalitate, astfel că în următorii ani grupuri și bande de bolșevici au continuat să constituie o amenințare pentru acestă regiune. Astfel, Marea Unire din 1918 a trebuit să fie susținută de Armata Română prin mijloace specifice, într-un context în care forțele înarmate inamice ale unor state ca Ungaria, Rusia Sovietică
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Populația ucraineană nu s-a regăsit într-un mod convenabil în viitorul Regatului României și și a văzut în statatul ucrainean (geografic limitrof și aflat în acele vremuri în curs de constituire), o soluție în ceea ce privește autodeterminarea, ce fusese garantată de bolșevici prin Declarația drepturilor popoarelor din Rusia. Situația militară și politică a celor două state ucrainene nu a lăsat însă loc de un alt conflict armat interstatal cu România, deoarece în aceeași perioadă Republica Populară a Ucrainei Occidentale era implicată într-
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
astfel de sectoare de trecere: Jvaneț (Zveniek)-Hotin, Bernașivka-Lomacineți (Lamancăuți) și Moghilău (Moghiliov)-Otaci (Ataki). Arme provenite astfel din Ucraina, au servit la înarmarea populației unor sate din zonă. s-a integrat unui cadru mai larg, fiind exploatată de agitatorii bolșevici. Istoricul olandez W.P. van Meurs a afirmat însă că respectivul conflict nu a fost declanșat la inițiativa autorităților regulate ale Armatei Roșii, respectiv la ordinul Moscovei, responsabilitatea revenind cel mai probabil unor unități armate locale și populației indigene. În
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Rusia (care crease un un birou special însărcinat cu problemele Basarabiei) și Ucraina. În ziua de dinaintea atacului, în stânga Nistrului și în județul Hotin, s-au ținut consfătuiri pregătitoare cu reprezentanții acestor comitete. Tot istoriografia sovietică, afirmă caracterul implicării active a bolșevicilor în evenimente, dar și declanșarea prematură a lor, înainte de apropierea suficientă a trupelor Armatei Roșii de granița nistreană. Conform versiunii oficiale românești, rebeliunea a fost organizată de "Comitetul Revoluționar Basarabean" din Moghilău (Podolia), autointitulat "Directorat al Basarabiei". Acesta a acționat
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]