2,428 matches
-
dovedesc contrariul. Personal, urăște boxerii și pârâcioșii, dar este de acord să dea uitării trecutul. Totuși colegii mei polițiști vor trebui să fie convinși că-s OK. Ii îi urăsc din suflet pe polițiștii cu pile, pe boxeri și pe bolșevici, iar de Fritzie Vogel își aminteau cu toții cu drag de când făcuse parte din patrula de pe Newton Street. Amabilul comandant m-a repartizat să patrulez singur și am plecat de la raport hotărât să mă remarc în fața lui Dumnezeu însuși. Primul apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnul Patrik) Aprofundase. Cu vremea însă, cunoștințele lingvistice neîntrebuințate se atrofiaseră. După cel de-al doilea război mondial, în vreme ce ele s-au reîntors în țară, lumea bună nu știa cum să mai treacă, în sens opus, granița. Se șoptea că bolșevicii lui Volodea ar căuta să capteze, și aici, prin forță, puterea. Că n-ar fi fost decât pe față subjugați de distincția și noblețea familiilor cu educație. Totuși, ele se repatriaseră cu inima ușoară, pentru că Robin le încredințase cruciala misiune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE POLIROM 2007 VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE o autobiografie rescrisă Vladimir Nabokov sa născut la Sankt Petersburg În 1899. Era fiul cel mai mare al unei familii bogate, extrem de cultivate și cu o fermă orientare liberală. Când bolșevicii au luat puterea, familia a părăsit Rusia, mutându-se mai Întâi la Londra, apoi la Berlin (1923-1937), unde Nabokov, după ce a absolvit Trinity College din Cambridge și ulterior la Paris (1937-1940), unde a Început să scrie sub pseudonimul Sirin. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse din Extremul Orient. Acest incident a avut o urmare deosebită cincisprezece ani mai târziu, când, Într-o anumită etapă a fugii tatei din St. Petersburg-ul cucerit de bolșevici, spre sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coasta răsăriteană a Crimeii și s-a zbuciumat teribil ca să obțină o orchestră bună și să construiască un ring pentru patinaj, dintr-un lemn special, să instaleze fântâni și cascade iluminate cu beculețe roșii și verzi. În 1919, au venit bolșevicii, i-au stins luminițele și Lenski a fugit În Franța; ultima oară când am auzit de el era În anii douăzeci, când se spunea că Își câștigă cu greu existența pe Riviera, pictând peisaje pe scoici și pietre. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
adică atunci când Kadeții aveau Încă un rol activ - a ocupat În Consiliul de Miniștri funcția plină de răspundere, dar discretă, de secretar executiv. În iarna 1917-1918, a fost ales În Adunarea Constituantă, pentru a fi Însă arestat de energicii marinari bolșevici după ce aceasta a fost dizolvată. Revoluția din noiembrie intrase deja În etapa sa sângeroasă, poliția ei activa deja, dar În zilele acelea, haosul ordinelor și contraordinelor a fost uneori În avantajul nostru: tata a străbătut un coridor Întunecat, a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-a hotărât - În ciuda protestelor energice ale tatei - să salveze puternicul Wolseley de la o posibilă confiscare, desfăcându-l În bucăți și răspândind piesele În niște ascunzători cunoscute doar de el. Și mai târziu, Într-o apăsătoare și tragică toamnă, când bolșevicii luaseră puterea, unul din aghiotanții lui Kerenski i-a cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru Benz nu era bun iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coborî În mica gară Învăluită În lumina crepusculară cu parfum de iasomie, În care greierii Își făceau de cap; dar astăzi nici o notă marginală străină nu poate Întuneca puritatea acelei dureri. 3 La sfârșitul anului, imediat ce Lenin a preluat puterea, bolșevicii au subordonat totul menținerii puterii și atunci și-a Început uluitoarea carieră regimul vărsărilor de sânge, al lagărelor de concentrare și al ostaticilor. Pe atunci, mulți credeau că se poate lupta Împotriva bandei lui Lenin și că se pot salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva aventuri periculoase și, În acea regiune a specialiștilor În boli de plămâni, adoptase travestiul unui medic, fără a-și schimba numele („simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
imediat) Într-o groapă săpată În grădină sub un stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor invadatori străini - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi trăit ca ruși În Rusia, el și ei ar fi fost distruși de regimul lui Lenin la fel de firesc cum sunt distruși iepurii de către dihori și fermieri. După părerea lui, ceea ce el numea afectat „varietatea de opinie mai redusă“ sub bolșevici decât În cele mai negre zile ale țarismului, se datora „lipsei totale a tradiției libertății cuvântului În Rusia“, afirmație pe care cred că a extras-o din tâmpenii de genul „S-au ivit zorile În Rusia“, pe care leniniști englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
umană a cumplitului regim al lui Lenin. În epoca nu mai puțin cumplitului Stalin, Ibsen a confundat creșterea cantitativă a cunoștințelor sale cu o schimbare calitativă a regimului sovietic. Lovitura de trăsnet provocată de epurările ce-i afectaseră pe „vechii bolșevici“, eroii tinereții lui, Îi produseseră un șoc salutar, pe care nu reușiseră să i-l producă pe vremea lui Lenin toate gemetele ce răzbăteau din lagărul de muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui Stalin. Cei care nu plecaseră, fie continuau să se ofilească acolo, fie Își prostituau talentul satisfăcând cerințele politice ale statului. Ceea ce țarii nu izbutiseră niciodată să realizeze și anume supunerea totală a minților voinței Guvernului, a fost realizată de bolșevici Într-un timp record, după ce contingentul principal de intelectuali a fugit În străinătate sau a fost distrus. Întrucât norocosul grup de expatriați s-a putut dedica ulterior preocupărilor proprii, uneori aceștia se Întrebau dacă nu cumva sentimentul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului nostru care deci fâlfâie în inimile noastre și se va fâlfâi cât vom fi cu ochii la el pe drumul spre integrare cum s-a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-are nici o vină! N-a știut. Nimeni n-a știut. Credeam că n-o să se afle, că războiul trece și cine-o să mai țină minte. De unde să știu și eu ce-o să urmeze? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ea n-are nici o vină! N-a știut. Nimeni n-a știut. Credeam că n-o să se afle, că războiul trece și cine-o să mai țină minte. De unde să știu și eu ce-o să urmeze? Că or să vină bolșevicii peste noi? Atunci a fost ordin. Dar apoi, când au venit, ei știau. Tot timpul au știut și mi-o aminteau. Ce puteam să fac? Mă privea cu ochi tulburi, halucinați. Ați venit voi, ăștia de-acum, să scormoniți trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Doar boabe fierte, o dată pe zi, o lămuri Coposu, care acum chiar râdea. Păi bine, domnule senator, își ieși din fire ziarista - înnebunită că mii de femei pierduseră un bărbat bine, iar fostul bărbat bine se distra amintindu-și cum bolșevicii ăia cretini îl înfometaseră atâta amar de vreme - și dumneavoastră găsiți că asta e de râs?! Coposu care, vorba lui Jerry Springer, avea ciorapi în dulap mai în vârstă decât intervievatoarea lui, răspunse cu un hohot strașnic: păi bine, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
s-a luat pământul pană la ultima brazdă iar cei care s-au opus au fost întemnițați. Mulți români, ba chiar foarte mulți, după anul 1989, au rămas cu sechele pe creier și l-au votat cu scrutin impresionant pe bolșevicul kaghebist Ioan Ilici Iliescu, șarpele, demonul răutăților. Mă întreb dacă din statisticile noastre s-a stabilit că România are 87% ortodocși. Ce fel de creștini sunt acei ortodocși și ce fel de păstori îi conduc, care au lăsat să se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar aduce servicii mari în destinul istoric al neamului nostru. Suntem conduși de oameni fără scrupule din cortegiul bolșevicilor de ieri cu aceeași mentalitate înghețată și au rămas un club de profitori, râmători și răufăcători, hoți. Urgia comunistă a lăsat răni adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se apropie de oraș să-l bombardeze însă acum sunt mulți, foarte mulți soldați. Nu mai au nimic doar șlagărul de Dendrino, pe care nu-l suportă rușii, îngânat în surdină, ‘’A plecat la vânătoare Agarici A plecat să vâneze bolșevici’’ Cei doi bărbați vorbesc în șoaptă... parcă nici nu vin sfintele sărbători. Nu auzi copiii cântând colinde, orașul este tăcut, paralizat de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de vechile timidități ale romanticului de odinioară. Îl și văd zâmbind la gândul că acum, la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga societate „ideologizată” de partidul bolșevicilor (pripășiți sau băștinași) din România. După ce trecuse prin atâtea, voia să și regăsească „firea ascunsă” sub straturile de personalitate educată, „construită” pe un model cultural indus de familie, școală etc. Înainte de a muri dorea să afle, în fine, cine este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sine. Așa se spunea pe la noi, că dacă te binecuvântează cineva când trage să moară, îți aduce noroc. - Așa am auzit și eu, îl întrerupse Iliescu. Dar îți aduci noroc numai dacă te binecuvântează cu inimă bună... Și ăsta-i bolșevic... - Orice-o fi, doar să te binecuvânteze pe legea lui, în limba lui... Întoarse capul spre Darie. - Poate dumneavoastră, domnule elev, care știți atâtea limbi... Darie își aprinse țigarea. Ridică descurajat din umeri, încercînd zadarnic să zâmbească. - Nu știu. Acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tu așa, Ivan! strigă. Fă cruce după mine. Boje,Cristu! Apoi tăcu, și toți trei își pironiră privirile pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai binecuvînteze? - N-are a face. Când omul trage să moară, nu mai înțelege și iartă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]