KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

ea turnând între timp un jet de apă fierbinte peste farfuria din care a mâncat de prânz menajera, singură, ca o leproasă, „dar n-aș fi în stare de așa ceva“. S-a întâmplat o dată ca Dorothy să se-ntoarcă-n bucătărie în timp ce maică-mea încă stătea aplecată deasupra robinetului de apă caldă, turnând torente pe cuțitul și furculița care trecuseră printre buzele groase și rozalii ale șvarței. „Ah, știi, Dorothy, ce greu se curăță maioneza de pe argintărie în ziua de azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
De ce cuțitul, de ce amenințarea cu omorul, de ce are nevoie de această victorie atât de categorică și de distrugătoare - când doar cu o zi înainte și-a lăsat fierul pe masa de călcat și m-a aplaudat când mă agitam prin bucătărie repetând rolul lui Cristofor Columb pe care urma să-l interpretez în sceneta clasei a treia, Pământ la orizont! Sunt vedeta trupei de teatru a clasei mele, fără mine nu-s în stare să facă nici un spectacol. Ah, au încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nici un spectacol. Ah, au încercat într-un rând, când am avut o bronșită, dar mai târziu învățătoarea i-a mărturisit maică-mii că zău a ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în tot acest timp, îmi dă replicile de pe copia scenariului, jucând-o pe regina Isabella când eu sunt Cristofor Columb, pe Betsy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Da’ cum mănânci, încet? — Mănânc normal. Mănânci ca un porc și cineva trebuia să-ți spună odată și-odată chestia asta. — Bravo, frumos mai vorbești câteodată! — Nu fac decât să spun adevărul, ripostează ea. Toată ziua mă spetesc muncind la bucătărie, iar tu mănânci de parcă ar arde undeva, iar ăsta - ăsta a ajuns la concluzia că mâncarea gătită de mine nu-i destul de bună pentru el. Preferă să se-mbolnăvească și să mă bage și pe mine-n toți sperieții. Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Hitler, în care se bagă toate porcăriile pământului - iar dumnealui îi mănâncă. Jack, pune-l să promită până nu se-alege cu o țura2 îngrozitoare și-o să fie prea târziu. — Îți promit! răcnesc eu. Îți promit! și o întind din bucătărie. Încotro? Oriunde. Îmi trag chiloții jos furios și îmi înșfac berbecele de asalt atât de des asaltat, pula mea adolescentină, exact în clipa când, de cealaltă parte a ușii, maică-mea se apucă să strige: — Fii atent, de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vorba de alimente stricate. Tu ai fost crescut într-o casă curată lună, nici măcar nu-ți trece prin cap ce grozăvii se-ntâmplă prin restaurantele alea? Știi de ce, ori de câte ori mergem la Chink’s, maică-ta nu se așază niciodată cu fața la bucătărie? Pentru că nu vreau să văd ce se-ntâmplă acolo, în spate. Alex, trebuie să speli tot ce bagi în gură, e clar? Totul! Dumnezeu știe prin ce mâini jegoase a trecut până la tine. Ce zici, exagerez oare atunci când îmi zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zbiere, de făcut tămbălău știa să facă tămbălău și, vai de mine, de nudien 2 știa să nudien, și încă cum! Dar să se apere împotriva mea? — Alex, termină cu obrăzniciile - mă previne maică-mea când ies val-vârtej din vacarmul bucătăriei și, ca Attila Hunul, o șterg țipând și lăsându-mi iarăși cina mâncată pe jumătate -, ține-o tot așa cu lipsa ta de respect și-o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că acasă îmi cădeau ochii mai puțin pe organele lui sexuale decât pe zonele ei erogene. Iar o dată i-am văzut și sângele menstrual... l-am văzut strălucind întunecos, rânjindu-mi parcă în nas, pe linoleumul ros din fața chiuvetei de la bucătărie. Doi stropi roșii și-atât, acum mai bine de-un sfert de veac, dar ei continuă să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
femeiești“ o face să zbughească, cu un geamăt de-a dreptul alarmant, în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua bucătăriei... ca, de altfel, și cutia de tampoane... ca, de altfel, și ciorapii lungi, urcându-i pe picioare... ca, de altfel - mai e nevoie să spun? - și cuțitul de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cuțit! - însângerând, dar, cu măiestrie vanilia cu jetul de ciocolată, performanță ce mi se pare la fel de miraculoasă ca și piersicile ce rămân suspendate în jeleul tremurător. A terminat spălatul și a făcut checul; a frecat dușumeaua la baie și la bucătărie și a acoperit-o cu ziare; a șters, bineînțeles, și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că tot timpul era așa? - mătușa Clara tocmai era „cu nervii la pământ“ - pe lângă ea, măicuța mea cea vivace zici că-i Garry Cooper - și, când Heshie a apărut pe seară acasă cu mâna-n ghips, a căzut leșinată în bucătărie. Mai târziu, despre ghipsul lui Heshie s-a spus că a fost „paiul care a frânt spinarea cămilei“, dar numai ei știau ce voiau să spună cu asta. Pentru mine, Heshie însemna totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să mă faci de râs și de rușine după bunul tău plac, n-ai decât să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se pune pe plâns în bucătărie, tata în camera de zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie mama - și dacă o face fără a se pune la adăpostul ziarului, cu hohotele astea jalnice - e din cauză că mama zace în spital, în convalescență după o operație: acest detaliu explică singurătatea lui apăsătoare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
asta n-a fost niciodată pusă la fiert de vie - mă refer la homar. La noi în casă n-a pășit niciodată o șikse și punct, așa că rămâne o pură speculație în ce împrejurări și-ar putea face apariția din bucătăria maică-mii. Menajera este, evident, o șikse, dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha, ha. Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
drept în spatele acuzatului. Ei, hai că-i pură fantezie, parcă-i luată dintr-un dosar de caz, nu? Nu, nu, nu e vorba de tatăl altcuiva, ci de-al meu, el e cel care acum dă cu pumnu-n masa de la bucătărie și răcnește la rândul lui: Nici vorbă să fi făcut una ca asta! E o minciună, o calomnie! Da’ ia stai puțin - eu sunt cel care țipă „N-am făcut eu!“ Eu sunt acuzatul! Iar maică-mea plânge așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină cu supliciul - în cazul de față, din cauza unei chestii monumentale cum e o unealtă de bucătărie. Of, ce conflict lăuntric din cauza unei spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin în minte vremurile când încă eram, în mare măsură, puradelul lui mămica, amușinătorul miresmelor răspândite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
1 ăla cu care trăiește ea? Nu, nu trebuie să faci cine știe ce săpături ca să-ți dai seama care-i treaba cu indivizii ăștia - își poartă bătrânul lor inconștient pe mâneci! Parcă o văd pe doamna Nimkin plângând la noi în bucătărie: — De ce? De ce? De ce ne-a făcut una ca asta? Auzi, dom’le! Nu ce i-om fi făcut noi lui, aș nici vorbă - de ce ne-a făcut el una ca asta nouă? Nouă! Care ne-am fi dat și sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zis? Ceea ce i-ai făcut tu maică-tii e mai grav decât ceea ce ar putea să-i facă un câine! Iar răgetele lui sunt atât de zgomotoase și de convingătoare, încât soră-mea cea de obciei placidă o tulește în bucătărie, scoțând pe gură sughițuri de spaimă, și se ghemuiește pe jos, între frigider și perete, în poziția astăzi numită fetală. Sau, cel puțin, așa îmi amintesc eu - deși cred că n-ar fi lipsit de sens să mă-ntreb de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și se ghemuiește pe jos, între frigider și perete, în poziția astăzi numită fetală. Sau, cel puțin, așa îmi amintesc eu - deși cred că n-ar fi lipsit de sens să mă-ntreb de unde știu eu ce se petrece în bucătărie dacă eu sunt încă ascuns sub pat. — Trec peste mușcătură, trec peste șuturi - în timpul ăsta mătura ei continuă să mă pistoneze necruțător, în încercarea de a mă scoate din peștera mea -, dar ce-o să mă fac cu un copil care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu stea aurie“, zice Ralph Edwards pe un ton solemn, prezentând o participantă la concursul radiofonic Adevărul sau consecințele, care în două minute, cu efort minim, va fi împroșcată în poală cu sifon și va căpăta un frigider nou-nouț, pentru bucătăria ei... Măicuță cu stea aurie e și mătușa Clara, cea de sus, de la etaj, numai că aici apare deosebirea - ea nu-și pune stea aurie în fereastră, căci pe ea, la drept vorbind, un fiu mort n-o face să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]