3,762 matches
-
-ți poți imagina cât de ciudate sunt uneori. Totuși, să ne gândim puțin...Da, da, am găsit...! Vei fi reabilitat mai ușor decât Îți imaginezi...!” „Puțin probabil...!!” „Știi ce? Lasă totul baltă, du-te repede În piață, cumpără un mare buchet de garoafe, ai grijă să fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i promiteam acelui lucrător o vizită la familia lui, o rupeam la fugă...!!” Chiar așa...? Niciodată nu mi-am Închipuit...!” interveni Șeful Șantierului. „Stai să vezi, Încă nu s-a terminat povestea. După cum am precizat mai Înainte, am cumpărat un buchet de flori și un carton cu prăjituri și Împreună cu lucrătorul am intrat În casa lui, oferind nevestei cadourile ce a făcut un considerabil efort să le primească: ținea un copil mic În brațe care tocmaai Îl alăpta. Dar, surprizele Încă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu cât e mai secret cu atât el se răspândește În cele patru vânturi ale planetei, făcând oamenii să aprecieze sacrificiul uman. La ieșirea pe poarta spitalului, Tony Pavone o zări pe Atena venindu-i În Întâmpinare cu un masiv buchet de garoafe. Cu lacrimi În ochi, Îi căzu În genunchi sărutându-i mâinile. „Orice vorbă a-și rosti, nu va fi suficient pentru a-mi exprima recunoștința. Totuși, În puține cuvinte, mulțumesc...M-ai ridicat din mormânt, atunci când deja groparii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am plecat de acasă suficient de devreme ca să cumpăr niște flori pentru Sheba. Florăria de la ieșirea din metrou avea o ofertă deplorabilă și mi-am reproșat că am plecat așa de târziu de acasă. Până la urmă am ales abrupt un buchet mixt de garoafe și trandafiri, iar apoi, când mă urcam în mașină, mi-am amintit că citisem undeva că buchetele de flori de culori diferite sunt considerate de prost gust. Miraculos, am reușit să mă abțin de la a mă întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ofertă deplorabilă și mi-am reproșat că am plecat așa de târziu de acasă. Până la urmă am ales abrupt un buchet mixt de garoafe și trandafiri, iar apoi, când mă urcam în mașină, mi-am amintit că citisem undeva că buchetele de flori de culori diferite sunt considerate de prost gust. Miraculos, am reușit să mă abțin de la a mă întoarce să le schimb. Sheba locuia într-o casă mare, victoriană, în Boise Lane: trei etaje, o fereastră mare cu arcadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai departe. Când am ajuns la ușă, eram mai degrabă tensionată și roșie și curelușele sandalelor începuseră să mă bată. — Barbara, a strigat Sheba când a deschis ușa. Ce bine arăți! M-a îmbrățișat. — Și ce flori frumoase! A luat buchetul pe care i-l întindeam. — Hai, intră. Hai să-ți dăm ceva de băut. Am intrat printr-un hol lung spre living care ocupa cam aceeași suprafață cât tot apartamentul meu. Totul în el era foarte mare - covoarele care acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despărțit de așa o Românie, căci luna august a fost luna aranjării casei și a revederii prietenilor. Azi este ziua lui Elsie și a Cristinei. Cristina e mai aproape, chiar pe aici, se bucură și suferă alături. A primit un buchet de trandafiri albi din România. Cumpărăturile electronice fac realmente minuni. Încă nu am învățat să mă descurc cu asta, nici credit card nu am, deși pare un viitor foarte apropiat și foarte banal. 28 septembrie Hotărât, nu îmi plac weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aici și pe Hart și Ostromii). Lumea nu e chiar așa de educată pentru vizite. Cel mult s-au lipit de câte un vin, exceptând-o pe Jean care a gătit o budincă excelentă de ciuperci. Eu am luat un buchet foarte frumos de flori și o periniță de sezon cu inscripția: Joy! Dar făcută că mi-aș lua și eu una la fel. Debbie s-a bucurat foarte mult și a fost teribil de mirată. Parcă îl văd pe marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că toate la un loc anunțau începutul Levantului, încât nu-i trebuia închipuirii decât un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când ajunsei în fața lor, ea mă privi cu o deschidere mărită a pleoapelor, nu mi-am dat seama ce putea să însemne privirea aceea atunci, dar făcându-mă că nu observ, rostii politicos: „Sărut mâna, doamnă, și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și îngroparăm proaspete petunii în mici glastre cu pământ. Pe cruce își încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile buchete de trandafiri sau garoafe, ori alte flori pe care le găseam, nu le cunoșteam, știa că nu mă pricepeam la flori și de asta cred că zâmbea. „Nu, nu de asta, corectă ea când ajunsei acasă, așezându-se pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochii mi se ținteau departe, în necunoscut - și-n clipele acelea mă simțeam așa de plictisit, ș-așa de singur, că mă-ntrebam de ce mai trăiesc. Spre sară, ca să mai petrec, călătoream spre una din stațiile mici, roșii, pierdute în buchete de salcâmi, în lungul drumului-de-fier, drept, fără sfârșit. Dam de câte-o crâșmă singuratică, în care, în răstimpuri rare, se auzea zarvă de glasuri, iute copleșită de tăcerea pustiului. Pe urmă ajungeam la stație, așteptam un tren, care venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de fagi cu broboane mari peste pletele lui cărunte. - Chihaia se gândea nemulțămit: Ciocoiu-i mânios și trebuie să-i fac voile... Aista, tânărul, nu-i ca bătrânul, Dumnezeu să-l ierte... Acela avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
despre o lehuză, despre o moarte, despre o bătaie. Sâmbăta, Haia venea gătită și veselă, după o mâncare bună, la care nici vinul nu lipsise. Ieșeau pe o rohatcă, se plimbau până sub dealul Ulmilor, și se întorceau cu un buchet de flori, vesele și ațâțate. Tineri palizi, stângaci în hainele lor nouă, treceau pe lângă dânsele murmurând frânturi de cântece; și Haia, alăturea de Tudorița, nici nu se uita la ei. Apoi prietinia între cele două fete se strânse și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând raze veștede. Erau plăcute aceste vestigii ale petrecerilor de la Prelunci și prin evocarea siluetei delicate a acelei femei tinere care acuma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să par prea interesată. Ornesto era omul noilor pasiuni. Avea să se certe cu profesorul și să se sature definitiv de canto până săptămâna viitoare. M-am uitat în jur; simțeam un miros... Apoi l-am observat pe masă. Un buchet mare de flori. Crini. —Ai crini? am întrebat. Mda, încerc să mă răsfăț, știi? După atâția tipi care s-au purtat urât cu mine. Singura persoană pe care pot conta sunt eu, eu și iar eu. Când i-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de un rege. Felul principal de mâncare era maruziya: carne de oaie pregătită cu puțină miere, coriandru, amidon, migdale, pere, cât și cu nuci verzi, care erau chiar de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în sine nimic blamabil, nimeni nu ignoră ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o vină abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
blănuri, însuși imperator-ul. Pentru a-și sublinia importanța, poruncise ca lui să i se aducă tricliniul, iar pentru ceilalți - câte un scăunel. Antonius stătea drept și privea în jos, fără să învrednicească cu vreo privire masa pe care, printre buchete de trandafiri aduși de la Marsilia, tronau vase pline cu mâncare și cupe de aur pe care sclavii continuau să le umple cu vin de Falerno. Antonius nu se uitase nici spre arena unde provocatores luptau cu scuturile lor lunguiețe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de trandafiri și unde, peste puțină vreme, el, secutor-ul Valerius, avea să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii întinși din cauza așteptării, nu a fricii. Câteva ajutoare așezau buchete de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi mari aveau să marcheze ritmul mortal al luptelor. Lângă ele, în fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
agitația pe care o presupunea baia zilnică a lui Sampath și evadă pe cărarea care pornea din spatele adăpostului. Își conturase ochii cu dâre negre groase, trasate pe pleoapa de sus și pe cea de jos și-și prinsese câte un buchet de flori îmbobocite, care avea să se deschidă cu o explozie, după fiecare ureche. Asemeni unei actrițe gata de spectacol, era pregătită. Cu buzele strânse și cerceii atârnându-i de lobii neobișnuit de mici ai urechilor, o porni la pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chef, de parcă ar fi privit într-o oglindă, fără ca imaginea de acolo să-i facă vreo plăcere. Gura îi era și mai ciudată. Deci, acolo își găsiseră loc chiloții. Marginile lor cu volănașe i se iveau dintre buze ca un buchet frânt. Am pus cecul pe pat. În timp ce mă îndreptam spre scările de la capătul coridorului, am auzit ceva, cât se poate de clar și ritmat, un sunet care imită suferința acceptată, sunetul produs de copilul gata să strănute, am auzit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
va petrece tot restul zilei în oraș. O să am grijă să încui ușa când plec. Ne mai întâlnim deseară? Cu drag, Martina. După ce am folosit baia, cam cu economie, am coborât scările gol. Shadow moțăia pe o dâră descrisă de buchetul razelor de soare. Mi-a arătat că a luat notă de prezența mea dând somnoros din coadă, ca un egal al meu - salut, amice. Am început să-mi pun în ordine costumul închiriat. Costumul meu închiriat arăta de un clovnerism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Bat la geamul tău încet, Bat cu-o roză sângeroasă - Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit - Ca în vise s-a pornit Roata morii - violetă. Gol e-al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai ia spre Ithaca și Penelopa lui. Am repetat strigarea și am dat să-i fac semn cu mâna în care mai strângeam ceapa. Gestul a fost prea avântat și m-am trezit în brațele unui domn cu un imens buchet de busuioc uscat și o lungă lumânare de cununie sau de botez. Nu mai apucase omul să se ferească la timp și m-a primit, neașteptat sprijin, în brațele lui. Observasem la timp busuiocul și lumânarea și, cu un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]