4,786 matches
-
care să se cheme, sovietic, Dinamo, Steaua?! Cîți naivi n-am fost, imediat după '89, crezînd că, odată dispărînd sistemul, vor dispărea și cele două oribile denumiri! Reluîndu-le locul nume frumoase care, slavă domnului, au ornat atît de sonor fotbalul bucureștean interbelic. Ripensia! Ce rezonanță, nu? Da' de unde: dictatura epoleților albaștri n-a cedat nici o santimă din vechiul tupeu. Ținînd cu dinții la gloriosul istoric al cluburilor fojgăind de securime. Nicăieri, în jur, țipenie de etichetă moscovită. Doar un Dinamo Kiev
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
focalizat, în paralel, atenția pe propria-i pregătire de specialitate într-un program doctoral. Cum însă la Universitatea „Al. I. Cuza” nu exista încă un îndrumător științific pentru domeniul istoriei moderne, tânărul cercetător ieșean a apelat la serviciile unui profesor bucureștean, căruia - observa malițios un confrate de breaslă - „nu-i trebuia titlul de doctor ca să poată fi conducător”. Dăruit de natură cu exigențe și pretenții ce-i înspăimântau pe studenți, dar îi și devansau propriile performanțe, „mentorul” bucureștean avea să se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru luna august 1980, conducerea Academiei Române a decis (în 1975) ca cele trei Institute de istorie din subordine - București, Cluj și Iași - să realizeze, în cinstea evenimentului, tratate (compendii) de specialitate pentru țările socialiste din imediata vecinătate. Dacă pentru istoricii bucureșteni și clujeni, sarcina părea mai simplă, pentru ieșeni, cărora le revenea obligația de a elabora o Istorie a Rusiei și URSS, lucrurile erau mai complicate din motive lesne de înțeles. Responsabil al lucrării a fost desemnat Leonid Boicu, iar echipa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în lume. * * * Ulterior, a apărut, însă, temerea, atât la chinezi, cât și la americani, că unele date secrete ar putea să transpire spre Moscova (rușii având infiltrate câteva cârtițe și colaboratori în România până la cele mai înalte niveluri). Astfel, canalul bucureștean, fără să fi fost eliminat complet, a fost trecut pe linie secundară și a fost deschis un nou canal principal, prin Islamabad. Yahia Khan, președintele Pakistanului, și serviciile secrete pakistaneze s-au dovedit foarte profesioniste în a facilita contactele chino-americane
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de altă parte, Kissinger păstra tăcerea asupra posibilității unei vizite a președintelui SUA în China, menținând marele as al vizitei la nivel cel mai înalt pentru a-l discuta personal cu ocazia deplasării sale secrete în capitala chineză. Deși canalul bucureștean a funcționat, în rol principal, doar un interval de timp, relativ scurt, totuși, se poate aprecia că acesta a constituit un factor deosebit de important în demararea inițială a procesului de normalizare treptată a relațiilor dintre SUA și China și, implicit
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de tânăr sărac, care făcuse o tentativă de sinucidere (va muri, de altfel, prematur) și se instalase pe o poziție acuzat de stânga. Personajele prozelor sale aparțin lumii rurale (schițele Mizeria satelor provinciale, Moș Crăciun pe ulițele satului) sau periferiei bucureștene (Capitala la periferie, Bal și amor la mahala, Iarna la periferie), prezentând „oameni veșnic flămânzi după o bucată de pâine, după dreptate, după o lingură de sare sau de mângâiere. Și când praful se alege de toate visele lor se
AMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285315_a_286644]
-
ș.a. Scoate, de asemenea, trei reviste umoristice - „La zid!” (1932-1933, 1935-1936), „Recreația” (1940) și „Gluma” (1940-1943) - și una de teatru - „Spectacolul” (1939-1940). Ca artist plastic, are expoziții personale (1922, 1929, 1937), ilustrează numeroase cărți, semnează scenografia unor montări pe scene bucureștene, tipărește un album de gravuri, Casa cu perdelele lăsate (1929), și altul de caricaturi, Cobai și felceri (1932). Publică, totodată, „romanul” De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul (1934), urmat de biografia romanțată
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
prețul vieții, și datoria perpetuării neamului. Prin dramatismul său, piesa amintește Săptămâna luminată a lui M. Săulescu. Instinctul de umorist irumpe, în schimb, în Falimentul zeilor, o parodie brodând cu mare libertate pe motivul Amfitrion. Olimpul ia uneori chipul mahalalei bucureștene, alteori pare consiliul de administrație al unei firme moderne. Teza antirăzboinică e estompată de acțiunea plină de antren și de vervă debordantă a dialogurilor, nu lipsite, totuși, de unele trivialități. O demitizare se încerca și în comedia Napoleon & co., însă
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al Don Juanilor din București, care, după ce recunoaște că nu are forța și talentul unor Balzac, Dickens ori Thackeray, Îi mărturisește redactorului său, descriind o adunare de tineri bucureșteni: „Ei sunt eleganți și parfumați, veseli și zgomotoși, Îndrăzneți și nesocotitori. Sunt ei purtați d-o idee generoasă? Sunt ei purtați de entuziasm și Însuflețiți de amor pentru ceea ce este mare și frumos? Vorbesc ei despre lucrurile cari Înalță și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un alt scriitor român care-ar putea intra, fie și pieziș, În galeria dandy-lor: Alexandru Macedonski. High life În București tc "High life În București " Dar până să-l descriem pe autorul Nopții de Decemvrie ca dandy, să recompunem atmosfera bucureșteană „atunci când veacul se năștea...” 3. Am ales deloc Întâmplător această formulare, deoarece cartea lui Ion Bulei, tablou minuțios și plin de vervă al lumii românești Între 1900 și 1908, ne-a ajutat, Între altele, și să dăm de urmele lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
capitala țării vreme de un secol, până la finele celui de-al doilea război mondial. „În jurul lui 1900 era Însă «Epoca lui Claymoor». ș...ț Un personaj puțin comun acest Mihai Văcărescu. Mare inițiat Într-ale modei - un arbitru al eleganței bucureștene - bun cunoscător al vieții mondene și al eternului feminin, om cult...”4 Cine e de fapt dandy-ul dâmbovițean, om de lume, cultivat, homosexual notoriu, excentric până peste poate (unghii date cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de ani, la L’ Indépendance Roumaine, semnând când Claymoor, când Valréas? Cine e „arbitrul eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele modei, mai exact pe treptele redacției, În 11 iunie 1903, aducând cu sufletul la gură un reportaj de la balul din ajun? Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu Văcărescu, unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu marile familii Ghica, Bibescu, Brâncoveanu, Cantacuzino, Șuțu, ba chiar, după mamă, legat direct de Maria-Theresa, Claymoor e notoriu În Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o rubrică „de moravuri bucureștene vechi” din Ziarul de duminică, Dan C. Mihăilescu Îi compune un portret strălucit: „ș...ț Personaj fabulos, dandy scandalos În toate, pederast notoriu, Încurcat uneori În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu marile familii Ghica, Bibescu, Brâncoveanu, Cantacuzino, Șuțu, ba chiar, după mamă, legat direct de Maria-Theresa, Claymoor e notoriu În Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o rubrică „de moravuri bucureștene vechi” din Ziarul de duminică, Dan C. Mihăilescu Îi compune un portret strălucit: „ș...ț Personaj fabulos, dandy scandalos În toate, pederast notoriu, Încurcat uneori În fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o rubrică „de moravuri bucureștene vechi” din Ziarul de duminică, Dan C. Mihăilescu Îi compune un portret strălucit: „ș...ț Personaj fabulos, dandy scandalos În toate, pederast notoriu, Încurcat uneori În fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești din preajma «anilor nebuni», cronicarul monden en titre. Nu râdeți: cronicile lui «rivalizează» cu Însemnările lui Maiorescu și Momentele lui Caragiale! Pentru că a scris aproape zilnic de prin 1875 până În 1903, ceea ce face câteva mii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cronicarul monden en titre. Nu râdeți: cronicile lui «rivalizează» cu Însemnările lui Maiorescu și Momentele lui Caragiale! Pentru că a scris aproape zilnic de prin 1875 până În 1903, ceea ce face câteva mii de pagini de cronică diurnă și nocturnă a protipendadei bucureștene, În maniera celor două gazete preferate de el: Le Figaro și Le Gaulois. ș...ț Dansa nebunește (inclusiv cu locotenenții de cavalerie, după cum notau malițios ziarele din opoziție), era ultracosmopolit (deși, cum bine observa Florin Feifer În Dicționarul literaturii române
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și unde Îl descoperim pe Macedonski În chip de des Esseintes, imaginându-și dezlănțuit interioare luxuriante, de un rafinament princiar. În realitate, el Își amenajează nu mai puțin select, dar cu mijloace mult diminuate, propriul salon, celebru În mediile literare bucureștene pentru excentricitatea sa. Spre a nu mai vorbi despre absolut uluitoarea și foarte dandy aplecare a poetului rozelor pentru sporturile la modă: „Macedonski este cel dintâi scriitor român care face sport, dar nu În chip tradițional, călătorind sau bătând potecile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre scriitorii întâlniți (Al. O. Teodoreanu, Ion Pillat, Horia Furtună), în care consemnează și unele dintre spiritele sau calambururile auzite. Primele cărți - Patru cravate, Experții veseli (1972) - cuprind mai multe povestiri ale unor fapte diverse, nu neapărat
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
fizionomiile feminității dulci, uneori situațiile „erotice” sunt de un comic paralizant, într-un derizoriu înduioșător (precum cuplul de la ping-pong din proza ce deschide volumul Eu și Robert Calul, 1982), după cum există proze de două rânduri, devenite celebre în lumea scriitoricească bucureșteană, așa cum este Boul și Luminița. În schimb, sleit de fantezie, în ciuda abuzului de fantezii, romanul Îngerul contabil (1985) este practic de necitit. Performanță stilistică, adevărat, dar exersată în gol, Îngerul contabil a fost corect calificat ca „roman fantasmagoric”: aventuri din
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
și pref. Mihai Gafița, București, 1973, 26-32, 154-162, 166, 240-245; Cridim (Cristea N. Dimitrescu), în N. Crevedia, Epigramiști români de ieri și de azi, București, 1975, 57-59; Piru, Ist. lit., 186-187; Petre Oprea, Cronicari și critici de artă în presa bucureșteană a anilor 1911-1916, RMZ, 1985, 8, 1986, 2; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 300. R.Ș.
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
1955 și 1958 practică diverse îndeletniciri: croitor, dactilograf, laborant, librar, bibliotecar etc. Urmează, între 1962 și 1967, Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, perioadă în care a condus, ca președinte, cenaclul literar „Mihai Eminescu” al Universității bucureștene și a fost angajat ca redactor la revista „Viața studențească”. Este, din 1967, redactor al Televiziunii Române, cu o pauză, 1983-1989, când a lucrat la Radio, remarcându-se prin anchetele din cadrul emisiunii „Reflector”. În 1990 devine redactor-șef al Oficiului de
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
sistematică și autodisolutivă, fauna șantierelor de construcții, aberațiile conversațiilor întâmplătoare din trenuri, din gări sau de pe stradă, clanurile familiale proletare etc., totul mult mai dur și mult mai plin de zgură decât se reflectă în maniera lui Mircea Cărtărescu mahalaua bucureșteană. D. „aude” lumea ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
mică măsură de memorialistica sa. De vorbă cu trecutul... mai curând decepționează. De la cel direct implicat în importante evenimente literare și politice erau de așteptat mărturii revelatoare. În fapt, puține sunt astfel și ele se circumscriu mai ales vieții literare bucureștene dintre anii 1905 și 1916 și celei craiovene de după primul război mondial. În rest, C. urmează cu obediență absolută „linia” partidului. Omisiunile și mistificările, utilizarea deseori a limbajului „de lemn” frapează chiar în raport cu memorialistica altora publicată exact în aceeași vreme
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
foileton, romanul Fulga. De fapt, C. B. este o publicație de reluări, pentru care nu se indică sursa. De aceea, din partea revistei „Convorbiri literare” se primește o scrisoare în care se atrage atenția că mai multe scrieri literare din cotidianul bucureștean fuseseră tipărite mai întâi în periodicul de la Iași. Este vorba de câteva poezii ale lui V. Alecsandri, Ghioaca lui Briar sau Noapte albă, de proza aceluiași, publicată sub titlul Din albumul unui bibliofil, apoi de nuvele ale lui I. Slavici
CURIERUL BUCURESTILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286593_a_287922]
-
marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate fi și becher, dar, cu felul lui colocvial (trăncănitor
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]