2,586 matches
-
creatoare de plusvaloare, căci, rezumă Schifirneț, „sporul în civilizație nu se câștigă decât prin muncă” (p.103). Capitolul dedicat lui C. Dobrogeanu-Gherea este important întrucât ne arată cum a operat un marxist cu termenii teoriei în cauză, analizând rolul instituțiilor burgheze în formarea României moderne, precum și neoiobăgia, văzută tot ca o formă fără fond. Gherea este cel care răstoarnă relația dintre forme și fond, făcând din anterioritatea formelor o lege de dezvoltare a țărilor rămase în urmă, țări care intră cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
libertate este, în atari condiții, prezentată ca alienată, cu atât mai mult cu cât totul este "mecanizat". Conform distopicilor, societatea utopică ar invita la inerție socială, pentru că în interiorul său totul este fixat prin legi imuabile și egalitariste. De altfel, ideologia burgheză îi neagă utopiei orice valoare, după cum mărturisește H. Passy în al său Dictionaire de l'économie politique ⁄ Dicționar de economie politică (1873): "Utopiile sunt [...] obstacole directe în dezvoltarea progresivă a bogăției, pe care concepțiile viciate ale socialismului le-au presărat
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
l'économie politique ⁄ Dicționar de economie politică (1873): "Utopiile sunt [...] obstacole directe în dezvoltarea progresivă a bogăției, pe care concepțiile viciate ale socialismului le-au presărat în calea societăților". Distopia va fi deci adesea exploatată și pusă în slujba ideologiei burgheze, așa-zis liberale, care prevalează începând cu epoca respectivă și din care rămân texte devenite clasice cum ar fi Brave New World ⁄ Minunata lume nouă (1932, Aldous Huxley)18 sau 1984 (George Orwell, 1949)19. Secolul al XIX-lea asistă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
radical deja evident. 4. Primul Război Mondial și perioada de după Sfârșitul secolului al XIX-lea a văzut lumea schimbându-se rapid, atât pe plan industrial, cât și pe plan politic. Asistăm la agonia fostelor regimuri, dar și la dezvoltarea democrațiilor burgheze. Distanțele se micșorează, informația circulă cu mare viteză, lumea își imaginează un progres nesfârșit: au loc colonizări, oamenii sunt exploatați, și unii se bucură de asta. Este La Belle Époque. Pasiunea pentru progresul tehnic, care explică în mare parte succesul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
al doilea discută regimul "sacralizării", legat de pătrunderea ideilor despre sacrul scriitorului aproximativ după 1835. Acesta a fost primul moment de reconfigurare a admirației în cadrul culturii literare moderne și, fiind asociat procesului de definire a individualității în formarea noii societăți burgheze, a determinat o atenție specifică acordată realităților demografice. Acest regim a fost însă concurat și, în parte, marginalizat datorită unor evenimente care au impresionat spiritul public după Revoluția de la 1848. Capitolul al treilea tratează regimul "monumentalizării", legat de descoperirea modurilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în comportamente și atitudini imitabile. Pentru că o conduită de artist putea fi reprodusă (și era singurul element care putea fi reprodus din activitatea creatoare), aceasta a permis sferei artei să se constituie ca o sferă de viață în marginea societății burgheze, bazată pe criterii de valorizare care îi erau proprii. Este ceea ce a devenit cunoscut sub numele de câmp autonom al artei. Însă există și o altă dimensiune implicată de acest fenomen și pe care, sub impresia problemelor grave puse de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
octombrie 1959: "fiind plutonier la U.M. 02378 Iași, în repetate rânduri a avut manifestări dușmănoase împotriva regimului democrat popular susținând că în trecut nivelul de trai ar fi fost mai ridicat ca azi, că fiind în corpul subofițerilor din armata burgheză, avea un salar mai mare și că trăia mai bine. De asemenea susținea că actualul regim se va schimba și el va fi primul care va trage în comuniști. Totodată, inculpatul a ascultat posturile de radio imperialiste, iar știrile transmise
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a secolului al XIX-lea, presa a cunoscut o dezvoltare impresionantă, mai ales între anii 1868 și 1874 (perioada de după căderea regimului Isabelei a II-a172); atunci s-a destrămat presa isabelină, au apărut ziare noi și a luat avânt presa "burgheză", au circulat publicații protestante și liber-cugetătoare173. În anii Restaurației, ziarele care s-au dezvoltat au fost cele conservatoare și cele liberale, pentru că făceau parte din sistem, iar partidele pe care le reprezentau făcuseră convenția de a se succeda reciproc la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
familia lui greacă să se întoarcă în țară, el termină prin a-o găsi pe Penelopa sa. Dar aceasta îl va părăsi din cauza neputinței de a pune de acord valorile lui grecești socotite arhaice și propriile ei valori de nemțoaică burgheză. Kimon abandonează ideea de Itaca, fie ea germană sau greacă, pentru a se dedica scrisului. Cu Itaca sau călătoria cea frumoasă 187, Vassili Karist scrie odiseea unui exil prin procură. El este obsedat de Itaca. Visează la Georgia ca la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la picioarele sale", lăsat prada, iremediabil, unei singurătăți înghețate. Naratorul lui Landolfi, zărind un fum măturat de vânt, "fum foarte melancolic în sine" care se ridică în aerul umed și aproape întunecat, descoperă o casă așezată pe un platou, rezidență burgheză sau conac în care caută "adăpost și hrană". Casa are un caracter vechi. Fațada principală decolorată, are o balustradă de piatră cu piramide și bule, "cum aveau acum trei sau patru secole" casele de la țară. La această vechime se adaugă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
gazdă care, în cele din urmă, își părăsesc propria lor casă. Un asemenea incident nu este desigur posibil decât dacă niște condiții favorabile apar și dacă, într-un fel sau altul, acestea se pretează la dezvoltarea și înflorirea parazitului. Viața burgheză a cuplului de Méroul constituie într-adevăr un teren propice pentru această apariție: viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este desigur posibil decât dacă niște condiții favorabile apar și dacă, într-un fel sau altul, acestea se pretează la dezvoltarea și înflorirea parazitului. Viața burgheză a cuplului de Méroul constituie într-adevăr un teren propice pentru această apariție: viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul este un meridional slobod la gură, a cărui autoritate naturală contrabalansează periculos morga burgheză și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul este un meridional slobod la gură, a cărui autoritate naturală contrabalansează periculos morga burgheză și "de condiție bună a celor doi de Méroul. Ignorând menajamentele, ceea ce face deja din el un potențial element perturbator, acest republican fără jenă, Joseph Mouradour, se caracterizează printr-o "independență de exprimare vecină cu brutalitatea". Prietenul de colegiu regăsit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
interacțiunile sociale 485. Kafka a fost obsedat deosebit de puternic de spațiul familial și a dat experienței sale trăite o formă deosebit de demnă de atenție, prin aceea că ea este o experiență foarte generală, și, aș spune chiar universală în societatea burgheză modernă. Sensibilitatea deosebită a scriitorului a știut să se exprime astfel încât fiecare poate să regăsească termenii unui conflict paradoxal privitor la ospitalitatea domestică și sentimentul straniu de a fi oaspete în propria locuință, de a fi oaspete acasă. Nu chiar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fizionomia particulară care va marca sensibilitatea revoluționară. Conspirația lui Babeuf este retorta în care se topesc elementele originare ale pasiunii moderne. Radicalismul egalitar al conjuraților duce mai departe ambiția adamică a lui 1789, epurată, acum, de orice compromis cu moderația burgheză sau scrupulele constituționale. Mitul babeuvist este cu atât mai important cu cât el este asumat de mai toate mișcările de stânga ce populează secolul al XIXlea. Ca și SaintJust, dar de pe un alt versant, Babeuf devine un obiect în panteonul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
individul unui cerc comunitar de care el aparține tradițional. Ca și Eminescu, dar de pe un alt versant, pragmatic și nepasional, Carp evocă imaginea breslelor și pro pune, ca structuri intermediare între stat și cetățean, acele corporații destinate să încurajeze identitatea burgheză. Am propus, zicea criticând dsa, reînființarea corporațiunilor. Oare de acele corporațiuni închise din Evul Mediu este vorba? Desigur că nu. În intențiunile noastre corporațiunile înființate, fără nici o condițiune de admisibilitate, nu au decât două meniri: întâi, de a deștepta acel
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
anii ’50 a avut mare trecere chemarea “înainte, împotriva lui Maiorescu”, neasumată însă de nimeni în mod explicit, pentru ca apoi, după reabilitarea criticului, să apară deviza “înainte, cu Maiorescu” (E. Todoran). Avea dreptate L. Boia atunci când făcea constatarea că istoriografia burgheză a evoluat de la evenimențial la structuralism, în timp ce cea comunistă a parcurs un drum invers de la structuralismul marxist la evenimențial. Cunoaștem data când a murit Maiorescu, dar nu știm exact nici astăzi când a dispărut „Junimea”, dacă ea a dispărut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Aceștia sunt mult mai puțini în raport cu „colaboraționiștii”, practic numărul lor nu depășește 30 de persoane. în plus, dintre aceștia mulți au preferat să tacă, evitând confruntarea, și au ajuns în pușcării doar din cauza antecedentelor politice extraordinare: fuseseră demnitari ai regimurilor burgheze. Extrem de puțini au avut curajul să se opună consecvent și deschis. Mulți au preferat să se autoexileze - o soluție mai logică și mai prudentă, în contextul de atunci, decât protestul. Liderul de necontestat rămâne Gh. Brătianu - cel mai renumit istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
politică, nu recunosc că există luptă de clasă în România”, 2. în economie, „accentuează în mod unilateral stimulentele materiale”, „tehnica este prima linie de specializare”, „tendința spre grandios și exotic în dezvoltarea industriei”, 3. „pe tărâm ideologic și cultural, influențele burgheze abundă”, 4. „politica externă românească nu ține de marxism-leninism, ci în mod esențial de revizionism și egoism național”. Vizita lui Zho En-lai la București a fost cea mai importantă vizită făcută de oficiali chinezi în România de la momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru conducerea PMR, interesele lagărului prevalau, cel puțin la nivel declarativ, în fața intereselor naționale, iar caracteristicile generale ale socialismului erau considerate mai importante decât „specificul național”. Sintagma „comunism național” a fost pusă la zid, fiind catalogată ca o lozincă naționalistă burgheză, revizionistă, în contrast cu „slujirea intereselor internaționale” - “îndatorirea de căpetenie” a oamenilor muncii: „Cât privește așa-zisul comunism național - va arăta Dej -, această noțiune a fost pusă în circulație de propaganda burgheză și definește o poziție corespunzătoare intereselor de clasă ale burgheziei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost pusă la zid, fiind catalogată ca o lozincă naționalistă burgheză, revizionistă, în contrast cu „slujirea intereselor internaționale” - “îndatorirea de căpetenie” a oamenilor muncii: „Cât privește așa-zisul comunism național - va arăta Dej -, această noțiune a fost pusă în circulație de propaganda burgheză și definește o poziție corespunzătoare intereselor de clasă ale burgheziei. Prin folosirea unei astfel de lozinci, cercurile reacțiunii internaționale urmăresc, desigur, nu să îndrepte atenția mișcării comuniste spre studierea particularităților naționale, ci să infiltreze și să încurajeze izolarea națională, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă imperialiștii declanșează războiul, își semnează propria condamnare la moarte; existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale liderilor chinezi, fiind principii arhicunoscute ale teoriei marxist-leniniste. Includerea lor în categoria rectificărilor și completărilor la proiectul sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prin înlăturarea consecințelor cultului personalității; decretarea revizionismului ca pericol principal pentru mișcarea comunistă, la momentul respectiv. Prin revizionism erau avute în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Iugoslavia. A devenit clar că dacă n-am reușit să rezolvăm problema printr-o lovitură frontală trebuie să trecem la alte metode. S-a hotărât să instaurăm cu Iugoslavia aceleași relații pe care le avem și cu celelalte state burgheze, legate cu blocul agresiv Nord-Atlantic - ambasadori, telegrame oficiale, întâlniri de lucru etc.”. Poziția lui Molotov în ceea ce privește locul Iugoslaviei pe arena internațională denatura puțin situația reală. Fiind blocată de către URSS și „democrațiile populare”, la începutul anilor ’50, Iugoslavia a fost obligată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
creat în Ungaria o stare de confuzie și liberalism” (sublinierea ne aparține). „«Cercurile reformei» reprezintă, în fapt, o deviere de dreapta, care sub pretextul înnoirii partidului, urmăresc lichidarea acestuia, și o dată cu el, desprinderea Ungariei din sistemul socialist și instaurarea orânduirii burgheze. Singura forță care ar fi în măsură să întoarcă Ungaria de pe acest drum este armata” (p. 79). Toate aceste formațiuni, mai ales cele din Polonia, Ungaria, RDG și Cehia, au încercat să formuleze doctrinar schimbările de necesitatea cărora erau conștiente
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]