56,840 matches
-
rezolv singură problema copiilor. O să ne vindem lucrurile. O să le vindem, unul câte unul. O să facem ce vrem noi cu banii, o să-i cheltuim pe ce avem noi chef. Să trăim pe picior mare. Nu vreau să mai lucrezi la câmp. O să cumpărăm legume, chiar dacă sunt scumpe. N-are rost să-ți irosești zilele muncind ca un țăran. Adevărul e că surmenarea fizică a început să-și scoată colții. Sunt sigură că este unul dintre motivele lacrimilor tale. Apoi mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să vegheze, de acolo de Sus, asupra ta și să-ți aducă fericire. Mi-am amintit brusc de plimbarea cu mașina pe care am făcut-o cu tata prin Nasuno și împrejurimi, de impresia pe care mi-a lăsat-o câmpul. Florile de toamnă - trifoiul, garofițele, clopoțeii, valerienele - erau toate înflorite. Vița sălbatică era verde încă. Apoi, ne-am urcat într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
țânțari și ne-am strecurat toți trei înăuntru. — De ce nu ne povestești ceva despre Pacificul de Sud? am întrebat. — N-am ce să povestesc. Absolut nimic. Am uitat. Când am ajuns înapoi în Japonia și m-am urcat în tren, câmpul de orez mi s-a părut nespus de frumos de la fereastra trenului. Asta-i tot. Stinge lumina. Nu pot să dorm așa. Am stins lumina. Razele lunii de vară se strecurau prin plasă. A doua zi dimineață, Naoji privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pentru dragoste și pentru revoluție. N-are de ce să mă pedepsească Dumnezeu. Nu sunt deloc ticăloasă. Îl iubesc cu-adevărat și voi face orice pe lumea asta ca să fiu cu el. Dacă e nevoie, voi dormi și două-trei nopți în câmp. Da, zău că da. Am găsit foarte ușor bufetul Shiraishi din fața stației. Nu era acolo. — Sunt sigur că e la Asagaya. O luați spre ieșirea nordică a stației Asagaya și mai mergeți vreo sută cincizeci de metri. Dați de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sau sinceritatea, e ca și cum ai trage de picioare pe unul care se spânzură. Respect? Sinceritate? Prostii! Nu cu ele se trăiește! Dacă nu ne mai putem nici măcar saluta, nu ne rămân decât trei lucruri - să ne întoarcem la munca la câmp, să ne sinucidem sau să ne prostituăm. — Individul care nu e capabil de nici una dintre cele trei are totuși o cale, spuse altul. Poate să-l abordeze pe Uehara pentru un împrumut și... apoi să-și bea mințile. Ghilotină, ghilotină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ca un hoț care-și compătimește victima! Sunt sigur că te vei căsători, că vei avea copii și că vei reuși să supraviețuiești datorită soțului tău. Kazuko, Am un secret. Îl ascund de foarte multă vreme. Când am fost pe câmpul de luptă, am meditat asupra lui și o visam mereu pe EA. Nu pot să-ți spun de câte ori m-am trezit și mi-am dat seama că plânsesem în somn. N-am să-i pot rosti numele niciodată. În fața nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu efect de bumerang. O companie poate să considere că succesul unor afaceri ține de hazard și, ca atare, tot ceea ce face trebuie să se traducă în acțiuni inteligente la provocările mediului. Sau există abordarea conform căreia afacerile sunt un câmp de bătălie, și, drept consecință, compania trebuie să acționeze agresiv pe piață și să joace dur. Tehnologiile influențează structura internă a unei companii, rolurile, puterea, structura ierarhică, misiunea și chiar stilul de conducere. Pe de altă parte, mediul juridico-institu-țional țintește
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
care, în buna școală a autohtonismului Gândirii, pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici pasăre, nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini de om cu întunecimi de țară." (Balada sfântului din câmp). Întunecimi cercetate pe rînd, în mici hagiografii plămădindu-i, fiecărui pisc și fiecărui șes, cîte-un sfînt călăuzitor: "Cum caut prin adâncuri sumbre,/ Cotite, semnele se frâng.../ Sub nori pleșuvi ce harta strâng/ Se'nchide palma peste umbre." (Chiromanție (într'un
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
aplicată nașterii poporului român - "o enigmă și un miracol" - se potrivește aproape tuturor momentelor de răscruce din istoria noastră. N-am înfruntat aproape niciodată frontal pericolul, ci am preferat complicate strategii de învăluire, atrageri în capcane sau sănătoase abandonări ale câmpului de luptă. Ne-am pliat pe evenimente și arareori am avut îndrăzneala să le creăm. Ne-am asumat soarta oricărei populații aflate în bătaia marilor tulburări istorice pe care nu le putea influența în nici un fel. Ușurința noastră de a
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
Cimb..., în care, conform unei note a autorului, "nu se relatează niciun episod istoric, petrecut aievea ș...ț, ci numai un eveniment fictiv, care ar fi putut să se petreacă", ne oferă la un moment dat imaginea halucinantă a unui cîmp; concentraționar, "copie după natură", s-ar zice, a lagărelor hitleriste sau sovietice: "la o sută de pași de jur-împrejurul uriașului lagăr, era o centură de fier: scut lîngă scut și, între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
el...)// nu vânează, Niobe, nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
el...)// nu vânează, Niobe, nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cu publicul, dar nu se conștientizează defel cel cu critica literară. A scrie pe placul criticii literare, în opinia mea, e la fel de castrator ca și a cânta în strună publicului. În perioada comunistă, când publicul juca un rol minimal în câmpul literar, compromisul autorului cu critica a atins rafinamente bizantine." Dându-le în suficientă măsură dreptate celor doi respondenți, Cronicarul se vede nevoit să remarce, presat nițel de context și de moment, că autonomiile, de orice fel ar fi ele, au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce, în psihologie, se numește delir de referință. Cu remarca obligatorie că termenul "delir" trebuie descărcat în întregime de orice tentă patologică. Altfel spus, întrucît ne mișcăm într-un cîmp livresc dat de convenția culturii, nu am intenția de a sugera patologia psihică a autorului - departe de mine acest gînd -, ci de a surprinde un mecanism la care recurgem cu toții zi de zi. Delirul de referință, dacă îi dăm la
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
subtil: "Momentele tragice din istoria Americii, cucerirea Vestului, umilirea și trădarea indienilor, Războiul Civil, perioada Marii Crize Economice, Războaiele Mondiale care-au urmat și toate perioadele de prosperitate și de progres tehnologic dintre aceste evenimente apar în fotografii asemenea unor câmpuri energetice mereu în mișcare, întunecate sau luminoase, dar întotdeauna în mișcare. Așa cum vor apărea apoi în primele filme, nu întâmplător numite tocmai Ťmotion picturesť (imagini în mișcare). Impulsul documentar a rămas esențial, însă forța publicității și a propagandei s-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
adunând, autorul are mai degrabă preferințe decât idiosincrazii, terenul pe care se mișcă, al eseului, favorizând expunerea și marcarea celor dintâi. Dacă un cronicar are a se confrunta și cu rebuturi textuale ce se cer spulberate, cu produse toxice în câmpul literar, eseistul beneficiază de o totală libertate a opțiunilor artistice, de o detentă mult mai largă și un spațiu de manevră, virtual, nelimitat. Lecturile, audițiile, variatele experiențe culturale pot fi mai bine puse în valoare. Astfel că, de la cronica pitorească
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
cineva ale cărui cărți au fost traduse în peste 10 limbi, iar tu în nici una. Dar dacă e vorba de o competiție, în sensul cel mai puțin competitiv al termenului, atunci mă simt onorat de faptul că uneori străbatem aceleași câmpuri simbolice și zăbovim asupra unor metafore înrudite. Ce epocă nouă crezi că marchează atentatele din 11 septembrie 2001? Ce-ar putea urma după "sfârșitul istoriei"? Sincer să fiu, nu știu. Dar observând că aici, în București, bisericile sunt pline duminica
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
ca drum de comerț particular, de bișniță, de afaceri. Volumele respective au fost precedate de Ocolul Bucureștilor în 15 ore. Am făcut călătoria aceasta cu Costache în '58. Am mers pe marginea Bucureștiului, cu grija de a lăsa pe dreapta câmpul și pe stânga orașul. Fiecare avea un carnet în care își nota ceea ce se întâmpla în jur, înregistrând ora și minutul. Am adunat însemnările și am făcut o cărțulie care acum este, cred, în arhiva lui Radu Petrescu. După un
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
înger carbonizat, ale lui Felix Lupu, se fecundează aici și germinează la vedere, asemenea unei semințe a cărei transformare este privită cu acceleratorul. Astfel, Muzeul... a ieșit din starea clasică de administrator al patrimoniului istoric și a intrat decis în cîmpul mănos de pe care-și poate recolta exponatele prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă ( instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescență a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
și cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de puțin. Sau cu absurdul militant. Adică și mai puțin. Dintr-o perspectivă a comunicării de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
avea o interfață critică exclusiv narativă. Din ea se conservă nu atât obiectul, cât povestea obiectului. De aici apare permanent și istoricitatea implicită și inevitabilă a oricărei descinderi critice. Iată de ce un discurs anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei mișcări, definitiv falimentar. Critic minuțios până la virgulă - și totuși prin nimic tributar școlilor pozitiviste de modă veche - Paul Cernat evită, înțelept, formula epică a criticii literare. Pe care o înlocuiește cu o sumă de aparente pedanterii în
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
producția de manuale. Nu e simplu. Concurența e acerbă. Trebuie să ai propuneri foarte bune de manuale alternative, ca preț, grafică și conținut didactic, pentru ca ele să fie aprobate. Industria de manuale e una din afacerile cele mai profitabile în câmpul editorial, dar nu stă la îndemâna oricui. Nu cred că mă înșel: cu 117 titluri într-un an, de la clasa a II-a până la a XII-a, Editura Corint este cea mai mare și cea mai tare producătoare de manuale din
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
înțeles intuitiv va gusta amărăciunea celor care confundă realitatea cu siluetele rigide ale unor simboluri matematice. Zero e doar "0" și infinititul e "Ľ" și nimic mai mult. Simboluri matematice care își dobîndesc semnificația numai în interiorul unor ecuații. Desprinse de cîmpul ecuațiilor, simbolurile acestea nu înseamnă nimic. Cartea lui Charles Seife prezintă tocmai istoria tentativelor succesive prin care oamenii s-au străduit să înțeleagă conceptele-limită de zero și infinit. Doi frați strînși legați prin ombilicul numeric al valorilor extreme, dar doi
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
versuri, în plin modernism, caracteristica poeziei dinesciene fiind această expresivitate ce trebuie căutată la nivelul versului sau, cel mult, al strofei și nu la nivelul poemului ori al volumului. Stau anii tunși în mine , precum recruții -n tren" (Adorm pe câmp), " Ziua alunecă pe lama cuțitului,/ și nu se mai taie" (Jurnal de bord), " Trec berzele ca o leucemie a stelelor" (Scrisoare mamei), "Sub morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci/ se culcă
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie rămân coji de cartofi/ eroilor sub ploaie li s-au promis pantofi / să uite c-au avut cândva picioare" - scria Dinescu în 1979 (Încurajarea morților, vol. La dispoziția dumneavoastră). Și, mai devreme, în 1976, își încheia astfel un
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]