7,416 matches
-
zărit un plic rămas blocat Între plintă și unul din picioarele mobilei. - Parcă ar fi bucăți dintr-un articol, spuse Lucas examinînd fragmentele. - Ajută-mă să trag mobila asta. Vocea aspră a tinerei femei Îl făcu atent. Patul cu panouri cîntărea greu și, În ciuda eforturilor lor, nu izbutiră decît să-l desprindă de lîngă perete pe o distanță de vrei treizeci de centimetri, un spațiu totuși suficient pentru ca Marie să se strecoare În locul gol și să tragă plicul cu vîrful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grotă, nu mai zăreau acum decît cîteva spărturi luminoase. Polițistul Își Îndreptă lumina lanternei În direcția ieșirii și o plimbă peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească din ochi greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aștepte, adevărul nu. O dată mai mult, Jeanne se fofilă: - Singurul adevăr e că n-aș fi suportat să te pierd. - Și totuși asta se va Întîmpla dacă ai să taci mai departe. Jeanne rămase tăcută un moment, de parcă ar fi cîntărit această perspectivă, iar chipul pe care-l Întoarse În cele din urmă spre fiica ei avea expresia celor Învinși. - Ce s-a petrecut În noaptea de 20 mai 1968? stărui Marie. Jeanne Închise ochii pe jumătate. O noapte blestemată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
preocupat excesiv de filozofie și de politică, că a dus lupte absurde În jurul unor chestiuni filozofice sau politice; se poate spune de asemeni că Occidentul a iubit cu pasiune literatura și artele; În fapt, nimic din istoria lui nu va fi cântărit mai greu ca nevoia de certitudine rațională. Acestei nevoi de certitudine rațională, Occidentul Îi va fi sacrificat până la urmă totul: religia, fericirea, speranțele și, În definitiv, viața lui. E un lucru de care va trebui să ținem seama când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish Geiger pare bulversată de această veste. Bine ! Vino să stai jos. O să-și facă efectul imediat. Dacă nu, îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tare. Începe să țiuie dement. Îmi amintesc ca într-un vis îngrozitor, de după beție. M-am angajat menajeră ? O clipă nu sunt în stare nici să mă mișc. O, Iisuse. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? În timp ce-mi cântăresc cum se cuvine situația pentru prima oară, inima începe să-mi bubuie. Stau în casa unui cuplu ciudat pe temeiuri total false. Am dormit în patul lor. Port unul dintre tricourile vechi ale lui Trish. Mi-au dat chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un gând. — Sunteți foarte bună cu mine, bâigui. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, îmi dau seama că sunt chiar adevărate. În ciuda aerului ușor demonstrativ, bunătatea ei e reală. — Poftim. Pune o ceașcă de ceai jos și mă cântărește din priviri câteva momente. Ți-e dor de casă ? Are un ton victorios, de parcă tocmai a rezolvat marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu pot să fac patul ăsta. De ce nu vrea așternutul ăsta să stea întins ? 9.42 Și de ce sunt saltelele atât de grele ? 9.54 E curată tortură. În viața mea nu m-au durut brațele atât de tare. Păturile cântăresc o tonă, iar așternuturile nu vor să stea drepte și habar n-am cum să aranjez nenorocitele alea de colțuri. Oare cum fac asta cameristele ? Cum ? 10.30 În fine. O oră întreagă de muncă grea și am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care nu se pricepe... Se oprește, de parcă și-ar căuta cuvintele. E adevărat ce mi-a spus Nathaniel, că tocmai ai încheiat o relație care ți-a lăsat un gust amar ? — Da, murmur, cu capul plecat. Îi simt privirea iscoditoare cântărindu-mă. — Nu vrei să vorbești despre asta, nu ? — Nu prea. Nu. Nu vreau. În clipa în care ridic privirea, citesc în ochii ei că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un cuțit. Așa, hai să ne apucăm de treabă. Suflecă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l prinde în păr. Vezi cum îți scoate în evidentă smaraldul culoarea ochilor ? Mă privesc amuțită. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mînă, se află Jack Harper. Ochii lui ne cîntăresc fără grabă, Întîi expresia mînioasă a lui Connor, mîna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bîlbîie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cîntărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zîmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iau eu situația În propriile mîini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cîntărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gîndesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân, nu. - Enkim, repetă el. Enkim face la tine așa, Îmi arătă el cu semne și cu vorbe din minte că ar fi putut să mă lase și pe mine fără păr, dacă voiam. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rulând În scaun, Înfofolit În pled, adus de spate și cu capul ca un cantalup căzut pe un umăr, n‑ai fi spus că e atât de sensibilizat fizic și că toate micile lui tertipuri, ticuri, idiosincrazii și infecții recente cântăreau atât de greu. Cu ani În urmă, când mă vizitase la casa mea de țară din New Hampshire, mă Întrebase dacă am simțăminte de proprietar legate de clădirea de piatră, de bătrânii stejari și ulmi, de peluze. Răspunsul sincer era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-o! PARASCHIV: S-o iau? MACABEUS: Ia-o, ia-o! (PARASCHIV ia varza.) MACABEUS: Ai luat-o? PARASCHIV: Am luat-o. MACABEUS: E grea? PARASCHIV: E mare. MACABEUS: Dă-mi-o și mie puțin... (PARASCHIV i-o dă; MACABEUS o cântărește în palme.) E bună... (Către PARASCHIV.) Pune-o la fiert. PARASCHIV: O pun. (Începe să aranjeze dispozitivele necesare.) MACABEUS: Stai! PARASCHIV: Ce-i? MAGABEUS: Nu mă lăsa singur... (O clipă de gândire.) Ce face? PARASCHIV: Stă... MACABEUS: Stă frumos? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la săculeț. Îți dai seama, dacă îl mai și prelucram și cu sentimentul că putea el să fie în săculeț și Nisip bătrînul să-l cântărească astăzi dacă-s ciolanele lui sau ale... Izbucni în râs. Bătea vesel cu palmele în birou. - Ce-i și cu istoria asta, părinte! Vezi cum le potrivește?! Cum le șterge pe toate și le-ntoarce, și le răsucește, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tov. colonel Ghiță, și până diseară îl și îngropați. Plutonierul Brandaburlea, Macatist al meu, vă așteaptă în mașină. Nisip încercă iar să spună ceva. Părintele Macovei îi făcu semn să tacă. Șopti ca pentru sine. - Dumnezeu le vede și le cântărește pe toate. Poate așa-i voia Lui. Goncea ridică din umeri. Îl privi iar pe acela. Sta acum pe prichiciul ferestrei. Picior peste picior, se juca cu lanțul gherdanului. Din când în când strângea între degete fălcile craniului acela mititel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că nu putea fi radiat răpostul în mină, ci pe scaunul de sacrificiu de la anchetele l-a care l-au torturat. Și mai vorbim noi atunci și despre despăgubiri, mai ales alea morale. Că astea sunt cele mai greu de cântărit după atâta vreme. Un sfert de veac de suferință și speranță în triumful dreptății... În aceeași zi popa Băncilă avusese înfățișare și la celălalt proces, cu Emilian Țongu. Acolo termină repede. Avocatul apărării adusese o dovadă că pârâtul era bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la seviciul dumneavoastră? Se mai întâmplă, uneori, spui o vorbă din politețe și nimerești chiar adevărul. - Nu, stimată doamnă, noi știm totul despre clienții noștri, respectiv, de-asta suntem doar aici. Doar ne uităm odată la ei și i-am cântărit. Care e cu morți, care cu vânzări, schimbări sau, respectiv, să nu mi-o luați în nume de rău, și de-ăia care umblă pe invers. Că e domni, că e doamne, dă anunțuri de menajeră și ei, mă-nțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală, respectiv, din trei în trei litere, sau cum le mai venea ideea, citeau, la o adică, și în oglindă...Avea oglinda la ei și stătea în biroul de dincolo, numai ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
turbat, bătrân și depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să ți se reverse părul ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]