2,570 matches
-
PRIN PLOAIE: Și ce voia domnul Kapunta? De ce nu-l lăsa în pace? Ce vrea, de fapt, Kapunta ăsta? HAMALUL: Numai dracu’ știe ce vrea. Domnul Kapunta își închipuie că ar mai putea... că s-ar mai putea face ceva... CĂLĂTORUL PRUN PLOAIE: Ce? HAMALUL: Nu știu nici eu. Crede că există ceva, un secret anume, că există ceva ce nu știe el... și că dacă ar afla acel ceva ar mai fi în stare... ar reuși să călătorească și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În cele din urmă În Biserica Romano-Catolică. Suferea de acel gen de nevroză pitorească care ar fi trebuit să fie Însoțită de geniu, dar n-a fost cazul lui, și de aici s-au tras căutările lui după o umbră călătoare. În tinerețe, fusese ținta dușmăniei tatălui său, un nobil de țară din vechea școală (vânătoare de urși, teatru privat, câteva tablouri pictate de vechi maeștri alături de o mulțime de fleacuri), despre ale cărui crize de furie nestăpânită se zvonea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum șade, Fusul din mână îi cade; Doar prin somn mișcă piciorul Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate Neagra ta singurătate, Valului de sunete Draga mea, supune-te, Lasă zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale! " {EminescuOpVI 116} ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE Intre nouri și-ntre mare Sboară paseri călătoare - Cum nu pot și eu să sbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să sbor Să mă iau pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
universul searbăd al copiilor de astăzi. Autoarea, Vicol Ecaterina, iubește copiii, iubește natura, iubește livada în care a copilărit. Are o nostalgie a copilăriei ce a rămas acolo, printre copacii dantelați în primăveri duioase și auriți în toamne lungi și călătoare. Cred că din primul pas făcut pe calea cunoașterii se vor naște alte întâmplări care pot să se petreacă oriunde: în grădină, în pădure, pe câmp, dar mai ales în școală, câmpul de luptă al fiecărui învățător. ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cu înțelepciune privind și ascultând glasurile ce vin neauzite din toate părțile. Un păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în tulpina lui, privește prietenos spre mărul la fel de bătrân ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
aceea îi ajung din urmă toate necazurile. Până și bătrânețea poate deveni o catedrală. Bătrânețea seamănă cu nostalgia cupei sparte, plină cândva cu șampanie. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Nostalgia locurilor natale ne-au transmis-o, probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de orientare chiar și cu ochii închiși îi indicau drumul până și în cea mai neagră noapte. Era o virtute pe care doar el și cei ca el, care se născuseră și crescuseră în ținutul nisipurilor, o aveau. Asemeni porumbeilor călători, păsărilor migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targuí-ul știa întotdeauna unde se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acea noapte era cea mai lungă sau cea mai scurtă din viața lui, căci picioarele i se mișcau ca un robot și voința lui supraomenească îl transformă încă o dată în piatră; dar de această dată era una dintre acele „pietre călătoare“ din deșert, roci grele care, în mod misterios, se deplasau pe acea întindere, lăsând în urma lor o brazdă lată, fără ca nimeni să știe cu adevărat dacă le târau forțele magnetice, spiritele condamnaților pe vecie sau un simplu capriciu a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rezultate. S-a pus frână abuzurilor, masacrului și distrugerii. — Prea târziu. Deja nu mai rămăseseră indieni: peisajul nu mai putea fi recuperat, iar animalele dispăruseră. Am citit odată că la începutul secolului trecut existau în Statele Unite cinci miliarde de porumbei călători. În 1893, a murit ultimul exemplar al speciei la grădina zoologică din Cincinnati. Dacă asta e adevărat, dacă se pot nimici cinci miliarde de păsări în mai puțin de un secol, cum ne mai putem păstra speranțele? Rămaseră tăcuți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu eu ce a făcut pe acolo? Dar nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe arcul credinței zboară, către păsările călătoare, săgeți. „Trebuie să citești; ai face mai bine să stai acasă”, zicea mama ori de cîte ori voiam să ies. Dînsa se ocupa de bucătărie și adesea rămînea în loc cu o umbră viorie sub priviri. Eram atât de obișnuit cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trezim În zori În camerele noastre de un cafeniu somptuos ca să auzim din nou tropotul copitelor și zgomotul roților pe străzile orașului, ca să simțim mirosul proaspăt, ușor putred al portului, cu colierul său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vegetării, este un fel de inerție existențială în care ea nu face altceva să observe. Oglinda este labirintul în care ea și caută trecutul pentru a se echilibra pe bârna vieții, căci starea predominantă este de labilitate. Asemeni unui suflet călător, eroina își privește viața ca fiind “un cortegiu de finite, indispensabil așezate acolo”. Refuzul trecutului trezește în ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri viitoare. Părtașă a câte grele au fost să fie Tu te-ai născut ca omul să se știe... Trăiești în noi și-n noi rămâi pe mai departe La Judecata Omului vei fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
27.Leapșa Locul - curte, teren. Jucători - 10-20. Un jucător prinde pe ceilalți care se feresc de a fi prinși. Dacă reușește să prindă un jucător, împreună cu acesta vor căuta să-i prindă și pe ceilalți, până la ultimul jucător. 28.Păsările călătoare Jucătorii stau în cerc perechi unul în fața celuilalt cu fața spre centru. Unul dintre elevi rămâne fără pereche. Jucătorii din interiorul cercului stau cu picioarele nemișcate sau cu genunchii îndoiți. Jucătorii din afară sunt „păsărelele”. La un semnal dat de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
confesiunilor, de asemenea. Autorul ne dă o lecție de patriotism, în primul rând. Românul este dintotdeauna credincios țării sale., și de aici multele sacrificii în virtutea acestui crez. Alexandru Mânăstireanu este un învățător dintr-un sat din Moldova. Apoi ostaș. Apoi călător prin Europa , in vitat de fiica sa. Prin sacrificiul său necondiționat, convi ngăt or, omenesc, ne îndeamnă la a înțelege mai bine timpurile pe care le-a trăit și le trăiește. Invidia și răutatea o află ca toți cei în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
armonizează cu haosul economic, cu incompetența și rapacitatea multora dintre cei aflați în forurile înalte de conducere. Prin temele majore și variate abordate, prin multitudinea informațiilor pe care le înmănunchează, prin opiniile înțelepte și realiste pe care le dezvoltă, volumul Călător... prin vâltoarea vremii se transformă într-o carte de pedagogie a vieții, cu ample referiri la pedagogia profesională, recte a învățării și educației școlare, la pedagogia familiei, la pedagogia socială și a muncii. Pe toată întinderea ei, apreciabilă în opinia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vremii se transformă într-o carte de pedagogie a vieții, cu ample referiri la pedagogia profesională, recte a învățării și educației școlare, la pedagogia familiei, la pedagogia socială și a muncii. Pe toată întinderea ei, apreciabilă în opinia noastră, cartea Călător... prin vâltoarea vremii este ca o spovedanie liturgică, o rugă de mulțumire adresată divinității pentru longevitate, pentru darul creației, pentru ambientul natural, cultural și social pe care i l-a dăruit. Viața l-a îndrăgit pe Al. Mânăstireanu și-i
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
p.40) Cartea apare într-o ținută grafică ireproșabilă iar buchetul de lăcrămioare de pe ultima copertă simbol al primăverii naturii și al purității vieții adaugă un plus de prospețime și candoare conținutului volumului pe care îl străjuiește. Ion N. OPREA CĂLĂTOR CĂTRE O SUTĂ DE ANI Există părerea, nu a multora, că nu poți fi creator de producție literar-artistică decât până la vreo 50 de ani. În consecință, după împlinirea acestor ani, trebuie să-ți iei adio de la îndrăzneala de a cere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iarăși în casa de la nr. 14, din strada Aurel Vlaicu, Bârlad. Știu, că în mărinimia care nu vă lipsește, câte un buchet din florile grădinii domnului profesor Alexandru Mânăstireanu vor fi ale noastre, să le ducem soțiilor noastre de mult Călătoare... Dincolo... Al. MÂNĂSTIREANU Vânturi și valuri, poeme și pamflete, de Ion Popescu-Sireteanu Pentru că orice acțiune are un timp al său, în cazul de față a venit vremea să-mi materializez un gând mai vechi și anume acela de a mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]