20,803 matches
-
varietate de subiecte păpușă drăgălașă, pește zburător, broască sau cap de porc, insecte, fructe, animale etc. o materializare plastică a dorințelor femeilor din satele chineze de a atrage forțe benefice pentru a primi o viață mai bună. Jucăriile brodate au căpătat și ele o mare varietate de forme și culori, ceea ce demonstrează bogata imaginație a artizanilor care le-au creat. La aceste obiecte care pot fi și agățate, se folosește o combinație între tehnica broderiei și cea a decupajului și cusăturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dinastiei Sui (581-618 e.n) și se purta înfășurată în jurul gâtului. În timpul dinastiei Qing (1644-1911), o astfel de eșarfă era prezentă în ținuta tuturor categoriilor sociale, devenind un obiect de îmbrăcăminte de nelipsit în cazul fetelor tinere. În timp, a căpătat un caracter ocazional, fiind purtată în zilele de sărbătoare și la nunți. Eșarfa are forma pătrată sau a unei fâșii lungi, cu desene imprimate ce reprezintă în general nori pe care sunt brodate păsări în zbor și plante sau desene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Guanshiyin, însă particula Shi a fost omisă pentru că era componentă a numelui împăratului Li Shimin din dinastia Tang (618-907). Budismul arată că zeii sunt nemuritori, asexuați și se pot transforma în funcție de necesitățile oamenilor. Începând cu dinastia Tang, zeul Guanyin a căpătat înfățișare feminină. Zeița Guanyin era văzută ca aducătoare de noroc și avea puterea de a alunga calamitățile, putând atât să dăruiască odrasle, cât și să le protejeze. Din acest motiv era mult adorată, mai ales de femei. Numele ei complet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
modele tot mai diverse și spectaculoase realizate de particulari, multe adevărate capodopere. Industria ceramică din provincia Shandong, estul Chinei, are o istorie îndelungată, iar în cadrul acesteia, cea din zona Zibo, este apreciată în mod deosebit, în special produsele care au căpătat un specific local, și anume, vasele din porțelan pentru apă, ligheanele, borcanele, oalele și castronașele decorative. Aici sunt și cele mai multe cuptoare de ars porțelan din întreaga țară. Acest material fragil și nobil este materie primă de bază pentru atâtea obiecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a fi viu face cât un jeep și două-trei vile. Accidente, catastrofe, cutremure, războaie - slavă Domnului, se poate și mai rău! Asta cât durează emisiunea, căci posesorul unei rable de Ford, luată din Occident la mâna a treia, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în vraiștea morală care macină totul de la rădăcină sfârșește la pieptul zeiței Momos. Mă întrebam câte zile vor fi necesare pentru ca discuția cu legea declarării averilor să capete o turnură curat momânească. N-a fost vorba de zile, ci, mai degrabă, de ore. Peste noapte, după ani de sfioasă tăcere, din gura parlamentarilor iese șarpele american pe băț: $ 19.000, $ 24.000, $ 27.000, $ 1 milion. Un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
așa cum se conduce după un set de norme, este înzestrat cu un set de noime. Într-un anume interval al vieții sale, omul e capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple activități zilnice par grotești, absurde sau perfect inutile - darmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn, frumusețea lui răscolitoare, de colțar al Universului... Intersecția axelor, spațială și temporală, țintind infinitul. Părea vie și primitoare, gata să mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia acum cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii" O întrebam deunăzi pe Maia Morgenstern dacă mai are rost exhibarea violențelor și cruzimii cu latex și vopsea roșie într-un film despre Iisus, de vreme ce violențele și cruzimea reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bună dreptate, pentru că acestea sunt de cele mai multe ori rudimentare, stupide, ilogice. Îi preocupă doar efectele speciale. Care sunt, într-adevăr, o recunoaște și un spectator veteran ca mine, extraordinare prin capacitatea de a crea o nouă realitate. Copiii de astăzi capătă deci un bagaj de imagini suprareale la care unul ca mine nici nu putea visa în copilărie... Nu putea visa? Cum adică? Mai degrabă e taman invers! Eu vedeam prea puține imagini-artefact în copilărie. Filmele conținând imaginar erau rare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
câinele Moise, ca un remember pentru acel „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” de dinaintea creștinismului. A întoarce și obrazul celălalt nu mi s-a părut niciodată un gest moral în lumea oamenilor. Mai degrabă printre animale el poate să capete un astfel de sens: așa cum menționează Konrad Lorenz, etologia lupilor conține o mișcare de expunere voluntară a gâtului în luptă, care e interpretată ca un semn de cedare: lupul învingător nu-și sfâșie adversarul, îi ia prada, dar îl lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
strabici licăreau triumfător și căutau ochii mei prezbiți, comparația cu gogoșarul ducea vrând-nevrând cu gândul la murături, murăturile inspirau un subsol de bloc, întunericul de-acolo avea gustul unui sărut, iar sărutul acela, oricât de dulce fusese la vremea lui, căpătase un gust amar din pricina insistenței ochilor strabici. Dar înainte ca gloria ciocaților să fi apus, se petrecuseră fapte mai importante. EPISODUL 1: cu toate că nu ne mai spărseserăm ochelarii împreună de vreo lună jumate, Alexandra Ștefănescu m-a invitat pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ne luminau fețele, la câte chestii nu latră câinii când vine noaptea?, bunăoară luna, în fine: a fost de-ajuns să se lase noaptea și să apară luna ca să ni se facă, în sfârșit, frică. Focul arată altfel în întuneric, capătă viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu realitatea dacă cineva nu ar spune că așa ceva e imposibil atât timp cât tovarășele au zis ce-au zis, mamele au plecat, iar oamenii nu pot merge răsturnați. De scorburi pe care furnicile le caută toată viața pentru ca, ajunse acolo, să capete aripi și să zboare. De măști africane sub care găsești dulciuri, fotografii, mașinuțe. De copii care se fac mari și uită tot. De copii care se fac mari și nu uită chiar tot, dar nu vor să mai știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal, s-a înduplecat să-l îngrijească vremelnic pe Matei, mai mult din compasiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
însă un bloc obișnuit. De la bun început. Macaralele, buldozerele, betonierele și muncitorii au uruit, au boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
forma sinonimului său, substantivul „aspect“, face ca termenii de comparație să nu mai funcționeze la parametrii lor normali. Ceea ce pare la prima vedere (un flecușteț, un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
decât Radu. Dacă mai pun la socoteală și teoria lui (altminteri o revelație cu acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian Manitu în spatele blocului D 13, probabilitatea ca o grădină să se transforme într-un ditamai sanctuarul căpăta dintr-odată firescul și siguranța unei certitudini. În prezența lui, cuvintele obișnuite se fâstâceau, se retrăgeau timide în spatele vreunui Migu sau Doru, încercau să riposteze la adăpostul unui meci de fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu carpete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe mozaicul înghețat, dar constați cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens, pricepi că ai leșinat și că ești plin de sânge. Spaima lor e contagioasă, uiți de licăririle becului și te întorci grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pîndă, mituind o sumedenie de cameriste și Înfruntînd sute de directori de hotel furibunzi. Experiența unor insulte ce nu trebuie să-ți trezească indignarea, a unor amenințări pe care trebuia să le ignori, a unor promisiuni niciodată ținute... Însăși crima căpăta un soi de demnitate În comparație cu această experiență de mîna a doua, cu această complicitate tăcută la Împlinirea unor pasiuni secrete și Înfricoșătoare. Cu spatele rezemat de perete, ținîndu-și În mînă pălăria de fetru, Jones ascultase discuția dintre Rowe și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să te omoare pe Întuneric.“ Acum nu se mai Îndoia de seriozitatea acestui avertisment. Da, primejdia era reală; așteptarea asta Încordată Îi amintea de altcineva care așteptase la fel, zile În șir, pînă ce mila lui crescuse Îndeajuns de mult, căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se duceau În cartierele Hampstead sau St. John’s Wood, În speranța unui weekend liniștit. Dacă locuiai În Holborn, n-aveai timp Între două alarme aeriene să te duci În vizită la vreun prieten din Kensington. În aceste condiții, oamenii căpătaseră anumite trăsături caracteristice. Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își ridică palma de pe pîlnia receptorului și continuă să vorbească. Liniștit și sigur de sine: — Nu, domnule, constat În ultimul moment că nu vă putem face altă pereche de pantaloni. Nu-i vorba de cupoane, nicidecum. Nu mai putem, Însă, căpăta materialul acela de la furnizori - nu, nu mai putem. (Privirea lui o Întîlni din nou pe aceea a lui Rowe și se plimbă, cu mîna unui orb, peste contururile feței sale). În ce mă privește, urmă domnul Ford, nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]