19,955 matches
-
intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu tremura în brațele chelnerului absent, cu privirea aruncată peste cupola Ateneului Român. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
există. Se rătăcise din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea. "Hm, aș vrea să fiu foarte bine înțeleasă, domnule Popianu. Foarte bine. Altfel mă voi găsi într-o postură ridicolă. Ridicolă de tot și ar fi păcat. În această situație nu voi avea de ales decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Capsa, printre care se amestecau feciorii de casă ai lui Cantacuzino, toți rotunjori și bărnaci, cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său, pentru că asta însemna că el, și prin el întreg Serviciul, stă pe propriile-picioare, nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a nu mai fi deranjat și, mai ales, pentru a nu fi ascultat în ceea ce avea să-i spună lui Bîlbîie de o ureche străină. Avea o încredere desăvîrșită în toți funcționarii Serviciului, dar exista o regulă care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea în birou doar de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea în birou doar de cîteva ori pe an, cînd venea vreun musafir mai important, ceea ce nu se prea întîmpla, nu-i plăcea să vină cineva străin în clădirea Serviciului, dar cîteodată nu avea încotro, mai ales dacă era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este vorba de ceva ieșit din comun cînd te cheamă șeful, că intri "într-un obicei", chiar dacă ți se întâmpla a doua oară poate a treia oară în viață să dai ochii cu el. Ia, frățioare, e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tremură mîna de emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea de la Cantacuzino nu e decît un moment psihologie, un moment în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se foi pe scaun, clipi de cîteva ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frig, nu știu ce-i cu clădirea asta, tot felul de curenți, amorțesc una-două, nu-mi mai simt ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fapt cu totul nou și care poate avea consecințe incalculabile asupra așezării, nu?" K.F. i-a făcut semn să servească, avea totul la îndemînă și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea, vinul te ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
servească, avea totul la îndemînă și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea, vinul te ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poți turna în orice vas vrei, dacă apa se răcește și îngheață nu mai poți face nimic cu ea dacă n-ai avut grijă să-i dai la timp forma convenabilă. "Vă ascult, domnule Mihail, vă ascult. Un ceai, o cafea, dacă nu e prea tîrziu?" Mihai Mihail schiță un gest evaziv, n-avea chef de așa ceva, un ceai, o cafea însemna un început de conviețuire. "O vișinată, o vișinată de casă, domnule director. În zilele noastre e ghreu să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ai avut grijă să-i dai la timp forma convenabilă. "Vă ascult, domnule Mihail, vă ascult. Un ceai, o cafea, dacă nu e prea tîrziu?" Mihai Mihail schiță un gest evaziv, n-avea chef de așa ceva, un ceai, o cafea însemna un început de conviețuire. "O vișinată, o vișinată de casă, domnule director. În zilele noastre e ghreu să mai găsești așa ceva, o băutuhră bună făcută în casă. Îmi place să thrăiesc modest, domnule dihrector, modest și după canoane băthrînești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să le rânduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plângea soarta și‑și căina bătrânețile; cum nu‑l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele și povestirile. Își vor termina capodoperele. Doar că nu aici. Nu acum. Mai târziu, în lumea de afară. În prima săptămână n-am făcut nimic. În afară de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]