4,874 matches
-
ce-l făcu fără a Întimpina vreo piedică la ridicarea pașaportului, totul fiind arânjat iar pașaportul Îi fu Înmânat fără alte de prisos Întrebări dela camera unde scria pe ușa dela intrare - Serviciul Populației. Mai rămânea ca Atena să fie calmă, să nu pună Întrebări inutile, să ridice pașaportul și s’o rupă la fugă...!! Tony Pavone, avea emoții...! O așteptare prea Îndelungată decât timpul cronometrat În memorie, atingea dimesiuni greu de suportat. Totuși, așteptarea se dovedi a fi nu prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu era asaltat de poliție. Așa cum stătea În picioare lângă acea mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un contur rectiliniu, erau mai aproape de pământ decât ale multor altor oameni. Părea să aibă, În plus, un spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
casă de nebuni. Și miroase Într-un hal a hotdogi. Datorită lui, am remarcat și eu pentru prima dată În viață. — Bineînțeles. Acasă e mai bine. Categoric. — Angela a discutat cu mine foarte matur. Era tristă, dar suna așa de calmă și atât de conștientă de situație. Părerile favorabile și pline de Înțelegere pe care Margotte le avea despre oameni Îi puneau la grea Încercare răbdarea lui Sammler. A zis că Elya vrea să te vadă. Tare Își dorește să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care o găsești de cumpărat, ca podoabă pentru pomul de Crăciun.) Totuși, continuam să-i dau replica. — Și erai emoționată atunci când te-ai sărutat cu el, Sheba? Ah, nu. Bine, da... Dar nu tocmai. (Râde.) Poți să fii emoționat și calm în același timp? Îmi amintesc că m-am simțit ușurată că nu și-a folosit limba. Trebuie să-l cunoști un pic pe celălalt, înainte, nu? Altfel ar fi prea mult. Cu toate balele. Și senzația aia jenantă că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
duce la o petrecere la sfârșitul săptămânii, iar ea era în agonie. Connolly nu prea vorbise înainte despre activitățile lui sociale; totdeauna rezistase cu încăpățânare la toate eforturile ei de investigație. Voia s-o necăjească acum? Sheba încercase să rămână calmă, dar și-l imaginase la petrecere, bându-și romul cu Cola dintr-un pahar de plastic și dansând cu fete cu tenul ca piersica, îmbrăcate în rochii provocatoare. — Te duci cu cineva? îl întrebase ea. Connolly zâmbise. — Nu știu. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
oră, era într-o formă mult mai bună. Cam pe atunci se oprise și ploaia și a vrut să iasă la o plimbare. Am lăsat-o să se ducă singură. Îndrăznesc să spun că va fi în regulă singură. Părea calmă și sigură pe picioare după odihnă. Și de-acum știe că nu trebuie să se ducă prea departe fără mine. Mulțumiri Le mulțumesc lui Juliet Annan, Jennifer Barth, Jonathan Burnham, Gill Coleridge, Lucy Heller, Clare Parkinson, Mary Parvin, Margaret Ratner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
netedă, iar mușchii jucau dedesubt, de parc-ar fi fost chiar o bucată de râu. Femeia a deschis gura, iar cuvintele s-au rostogolit fără nici un efort. Și eu am sperat, a zis ea. Mary era uluită de cât de calmă era. Cât de mică părea diferența, deși totul se schimbase. E fantastic, nu ? a exclamat Drew. Suferă, dar tot pleacă. Sunt doar niște copii, dar tot încearcă să-noate până la ocean. Majoritatea nu izbutesc s-ajungă, dar cei care reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
jumătate... luată de la cafenea. Era În buzunarul .hainei de ploaie Împreună cu un ziar cu comentarii sportive. — Aha!... Expresia feței i se schimbă brusc. Privind-o din nou, oarecum stînjenit, mi-am dat seama că nu-mi place deloc. Era foarte calmă și stăpînă pe sine. ZÎmbetul ușor, aproape indescifrabil, parcă-i era lipit de chip... Părea să exprime o oarecare mulțumire legată de dispariția soțului ei... Sau poate că, după jumătate de an de necazuri și disperare, s-a defectat resortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi se păruse dinăuntru a fi cu găurele, astupa acum complet fereastra, ca o vopsea neagră, lăsînd să se reflecte În ea fațada farmaciei din colțul opus. O pisică grasă ca un porc Își făcu apariția pe streașină și porni calmă la plimbare, dar după cinci-șase pași se făcu nevăzută. În punctul unde se termina streașina se Înălța coșul băii publice, pe unde ieșeau dîre de fum transparent. Instinctiv am Întins mîna spre aparatul de fotografiat, dar mi-am dat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asemenea meserie ? — Te ajută cu ceva răspunsul la Întrebarea asta? — SÎnt pur și simplu fascinată. Oare cum e cînd cineva are posibilitatea să aleagă? Nu-i cine știe ce. De obicei, de Îndată dispărutul este găsit, el se Întoarce la vechiul cuib calm, ca și cînd s-ar fi eliberat brusc de demon. Motivele și explicațiile nu mai prezintă importanța pe care le-o acordă oamenii de obicei. Ați mai avut asemenea cazuri ? — Bineînțeles, dar de obicei pornești de la o bază, ai cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de calmă, dar și provocatoare În același timp. Am zîmbit forțat; iar obrajii ei păreau deformați, ca și cînd i-ai fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că e momentul să plecăm, am zis: — Hai să mergem să ne luăm rămas-bun. — Eu am și terminat. Parcă vorbea despre mîncare. Ce era În mintea ei? Oare ce-a Însemnat pentru ea moartea fratelui ei de era atît de calmă cînd știu bine că s-a Încurcat cu el. Normal că o Înmormîntare nu se poate compara cu o nuntă, nu este un eveniment fericit. Amintirea celui mort e bătută În cuie tocmai pentru ca omul viu să poată trăi liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În jos și pleoapa lăsată, Îți inspira parcă milă. Nasul lung și subțire era puțin curbat spre stînga, iar buzele aveau o linie perfectă de parcă fuseseră trasate cu linia. Buza de sus, subțire și nervoasă, cea de jos, groasă și calmă. În stînga gurii se zăreau niște firicele de barbă scăpate de aparatul de ras. PÎnă atunci Îmi lăsase impresia unui temperament de om de afaceri, dar astă-seară - poate dădusem prea mult frîu liber imaginației - chipul lui avea ceva din cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cuprinsă de o anume exaltare ca în fața morții și o împărțeam cu ei. Am mers la telefoanele din comună. La București nu răspundea nimeni. Mama, cât e ea de panicoasă din fire, mi-a spus cu o voce lucidă și calmă: „Sunt în Piața Universității, trebuie să-i înțelegi, ai fi făcut la fel”. Alături, în cabina cealaltă, unul din băieți a scăpat receptorul din mână: - Am sunat la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de mitralieră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe indivizii care practică uciderea semenilor lor nevinovați, nebeligeranți nu îi văd în altă parte decât puși la zid. Cred totuși că îi sun pe cei de la Insights să îmi pună cablu. Deși, cinstit, fără știri, viața este infinit mai calmă și lumea pare extrem de cuminte. Parcă ar fi mai interesant să experimentez o perioadă de reală liniște, chiar dacă pot pierde contactul cu cealaltă realitate, cea demnă de news. 7 octombrie Scriu după ce iarăși am tras o porție de plâns ascultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de farmecul ei. Și mă rog pentru o minune. Ieri am fost la două cursuri, unul la undergraduates și altul la graduates. Toate lumile seamănă. Ce am văzut diferit este că discuțiile de la graduates sunt infinit mai civilizate și mai calme, mai respectuoase. Iar la undergraduates, asistenta era și ea, făcea comentarii la lucrările studenților, avea și spațial un loc al ei. Ei nu o duc pe roze cu atragerea studenților, mai ales la teorie politică. E drept însă că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
buticuri și de kitschuri, ultraînghesuite, cu lume pestriță și muzici proaste. Existau și locuri ca acela ales de noi, o mică poezie pentru semiboemi și existau plajele private la care se ajungea prin tunele subterane, de la palatele miliardarilor americani. Luxe, calme et volupte! 15 ianuarie Ziua lui Eminescu. După Andrei, când era mic, azi ar fi trebuit să fac un tort. De câte ori nu m-am pus la mintea lui și am și făcut-o. Jurnalul se întrerupe foarte des. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
precizarea ipocrită că „sunt fericit pentru momentul acesta”, avui însă corectitudinea reținerii, în timp ce el, înainte ca eu să fi avut tăria de a încerca vreun gest către el, mă îmbrățișă, era poate o fire deschisă. Greu de judecat. O mulțumire calmă îi lumina fața; pentru moment avu senzația unui rătăcit în mijlocul acelei mici adunări venită să-i felicite, o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aici în comuna asta tot restul vieții și el și Ana; fața lui era a unui om și vesel și trist totodată. Aș fi vrut să-l întreb: „Ce vreți să spuneți?” - „Nimic!” avea să-mi răspundă cu vocea lui calmă de om al câmpiei, obișnuit cu dezlănțuirile naturii, ca seceta, grindina, inundațiile, pe care trebuie să le suporți cu înțelepciuni ancestrale, cu o lungă, interminabilă răbdare până la ivirea unui alt an cu soare și ploi binefăcătoare. - Să mergem, spusei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea închipuirii mele înfierbântate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, în timp ce ea își ținea fața îngropată în arcuirea gâtului meu, încât îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se deschide odată cu timpul când începi, pe nepusă masă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Vremea și privirea înșală, gândeam, că intrăm în lumea asta și ieșim din ea mereu înșelați. Și Ana vorbea... sau poate încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătând în cerdac, o mai văzui încă o dată și stătui de vorbă cu ea înainte de plecare. Un chinuitor joc între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu îngăduia prin decență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
constituind o sinteză, nu poate fi decât una abstractă, dispărând multe schimburi de cuvinte din dialog, iar atmosfera care a domnit este greu de reconstituit. Este evident că lucrurile s-au desfășurat conform procedurilor O.N.U., într-un cadru calm, cu politețea și deferența specifică existente într-o instituție față de reprezentantul unui stat parte la Pact. Dar dialogul a avut loc între un organism al O.N.U. și un stat membru; acest areopag Comitetul întreba, reprezentantul statului respectiv trebuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fiecare zi, iar apoi m-a înfășurat într-o pătură. Am stat în mica grădină din spatele casei, care era cât o cutie de chibrituri, privind cum crește iarba și aerisindu-mi rănile. Analgezicele mă făceau să mă simt fără vlagă și calmă. Doctorul îmi interzisese expunerea directă la lumina soarelui, așa că, deși nu era un asemenea pericol în Irlanda în luna aprilie, aveam pe cap o pălărie ridicolă cu borul larg pe care mama o purtase la nunta soră-mii Claire; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
senzație de greață. Mă temeam că va trebui să încep să beau ceai de la plafar („ceai dai p-afar’“, cum îi spuneam eu și Aidan) și să-mi asum riscul de a mă preface într-una din persoanele acelea agresiv de calme care beau infuzii de mentă și mușețel. Expresia lui Mitch nu s-a schimbat. Chiar și în cele mai bune momente, ochii lui erau ochii unui om care pierduse totul. Faptul că cineva refuza să iasă la o cafea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toaleta. De-abia pot să conduc, așa de rău îmi e... Am tăcut - poarta se deschidea! Am pornit-o pe alee, de parcă intram pe porțile raiului. S-a deschis ușa de la intrare, un dreptunghi strălucitor de lumină. Înăuntru totul părea calm, primitor și, speram, avea să-mi ofere din plin scene cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]