2,870 matches
-
care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice, hărmălaie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața Victoriei... Nu vă temeți de hidra masonică.. . Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la o răspântie de străzi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de soldați, capetele lor abia Îțindu-se dintre urzici și trestiile de zahăr sălbatice. O Întreagă companie de soldați japonezi se odihnea pe acest vechi cîmp de luptă, de parcă și-ar fi Întregit rîndurile cu morții altui război, fantome ale foștilor camarazi ridicați din mormînt și Înzestrați cu uniforme și rații proaspete. Își fumau țigările, clipind În lumina nefamiliară a soarelui, cu fețele Întoarse spre zgîrie-norii din centrul Shanghai-ului, ale căror firme de neon străluceau dincolo de orezării. Jim privi Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca un pește care ar fi Încercat să iasă din cer. În zilele următoare, Jim Încercă din nou să se predea japonezilor. Ca și colegii lui de școală, disprețuia pe oricine se preda - accepta fără rezerve preceptele stricte ale Anuarelor Camarazilor -, dar a te preda dușmanului era mai dificil decît părea. Acum Jim era obosit mai tot timpul, căci se plimba mult cu bicicleta pe străzile nesigure ale Shanghai-ului. Soldații japonezi care păzeau Country Club-ul și curtea din fața Catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el, imitînd mersul agresiv al americanului. În sfîrșit, Întîlnise pe cineva care l-ar fi putut ajuta să-și găsească părinții. Oare americanul și camaradul lui din timonerie Încercaseră și ei să se predea? Toți trei laolaltă ar fi fost prea mulți pentru ca japonezii să nu-i observe. Un vechi camion Chevrolet era parcat sub elicea celui mai mare vas carbonifer. Intrară În carenă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Perechi de gărzi Înarmate patrulau pe șoseaua de perimetru, tăind aerul sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui de la sol, un pilot japonez vorbea cu doi camarazi, ofițeri În uniformă. Pilotul arătă spre camion cînd acesta trecu duduind iar Jim se gîndi că, probabil, el, Basie și doctorul Ransome erau gata să fie duși cu avionul din Shanghai și că În curînd Își va găsi părinții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai puțin unilaterală acum, deși Jim avea doar paisprezece ani. Dacă nu ar fi fost pușca, i-ar fi plăcut să-l provoace pe Kimura... De parcă și-ar fi dat seama de amenințarea din iarbă, soldatul Kimura Îl chemă pe camaradul său. Își sprijini pușca de stîlpul de pin al gardului, trecu printre sîrme și rămase Între urzicile Înalte. Muștele se ridicau din canalul puțin adînc și se așezau pe buzele lui, dar Kimura le ignora și se uita fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
faci orice ca să supraviețuiești. După trei ani de lagăr, noțiunea de patriotism nu mai Însemna nimic. Cei mai curajoși deținuți - iar colaborarea era o chestiune riscantă - erau cei care Își cumpărau drumul spre favorurile japonezilor și astfel Îi ajutau pe camarazii lor cu cîteva alimente și pansamente. În plus, erau puține activitățile ilicite care să fie trădate. Nimeni În Lunghua nici măcar nu visa să Încerce să scape și toată lumea Îl denunța, pe bună dreptate, pe orice nebun care ar fi Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i se deschise, purtîndu-l repede spre pămînt. Avionul În flăcări se Îndreptă singur, tîrÎnd după el coada neagră de fum ca un arc nesigur peste cîmpurile goale și apoi se scufundă În rîu. Pilotul atîrna acum singur pe cerul pustiu. Camarazii săi se grăbeau spre Shanghai, cu fuselajele lor argintii pierdute În ferestrele pline de soare ale concesiunii franceze. Zgomotul bubuitor al motoarelor dispăruse și tirul antiaerienelor Încetase. Un al doilea parașutist cobora printre canale, la vest de aeroport. Un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a regimentului Seaforth Highlanders, tăia corzile de nylon de la parașută. Le lega În colaci, apoi Împăturea cu Îndemînare pînzele albastre și roșii. Tulloch se uita la această casă a comorilor, vizibil speriat de averea pe care o strînseseră el și camarazii lui. Îl Împinse pe Jim din dreptul ușii, la gîndul că vederea atîtor batoane de ciocolată l-ar putea zăpăci pe băiat. Nu o păstra, băiete. Mănîncă aici cutia de Spam. Dar Jim se uita la revistele Îngrămădite pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin regiune scoțînd cauciucuri și panouri de metal din vehiculele japoneze arse. Plutoane de soldați renegați ai Guomindangului care dezertaseră din regimul marionetă chinez băteau drumurile, conștienți de soarta ce-i aștepta dacă ar fi căzut În mîinile foștilor lor camarazi naționaliști, dar atrași spre Shanghai de ajutoarele americane picate din cer. În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui nume ilustru. Avea sânge albastru și mult talent camaradul acesta atât de drag mie, care desigur nu-și mai duce aminte de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a olandezei, capabilă să activeze până la cel din urmă camarad. Dar atunci mă cuprinse un acces de gelozie. Somațiunile, mereu mai răspicate, precum și loviturile din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care mă putea compromite. Mă miram chiar că nu s-au deschis încă ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
culoare ori o linie de geniu. Și totuși Rudolf este mai puțin „pictor” decât colegii săi cei mai apropiați. El nici nu ține de altfel să facă pictură în adevăratul înțeles al cuvântului, așa precum se străduiesc să izbutească toți camarazii săi de luptă. În nici un caz el nu dorește acest lucru pe primul plan: Pictura este pentru dânsul, - dacă îmi este îngăduit să mă exprim astfel - mijlocul de a ajunge scopul urmărit, un scop, bineînțeles, de pură esență, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scris cu creion roșu și, profitând de faptul că Talc tot mai răscolea hârtiile de deasupra bibliotecii, își deschise poșeta, băgă avionul înăuntru și o închise cu un țăcănit. Zece Gus Levy era băiat de treabă. Era și un bun camarad. Avea prieteni în toată țara printre fondatori și antrenori, instructori și manageri. La orice arenă, stadion sau pistă, Gus Levy putea fi sigur că cel puțin o cunoștință a sa lucra acolo. Printre amicii săi erau și proprietari și vânzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
CÎnd s-a ajuns la stagiul militar al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt-Petersburg, 1870; Contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și foarte eficace, extrem de versat când era să prezinte teorii ale conspirației care să sune bine în fața justiției, foarte abil în strângerea de probe și foarte priceput să imagineze interferențe exterioare pentru anchetatorii marilor jurii. Un telefon dat unui fost camarad de la LAPD și un altul la un fost procuror districtual, care era acum un angajat al Procuraturii Generale, i-au conturat lui Mal adevărul istoric în cazul lui Saul Lesnick, doctor în psihiatrie. Bătrânul fusese și era în continuare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
repede la ușă, așeză cutia pe un scaun și o deschise. Cei trei priviră înspre el. Buzz își fixă ochii pe Considine. Ellis Loew dădu din cap ca un om de afaceri autentic. Dudley Smith zise „Bună, Turner, vechiul meu camarad!”, tot numai zâmbet. Considine îl privi și el, tot numai curiozitate, de parcă ar fi examinat un soi de reptilă pe care nu-l mai văzuse niciodată. Se priviră o vreme. Buzz zise: — Bună, Mal. Mal Considine îi răspunse: — Frumoasă cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dușmanii, mai ales dacă se întâmplă să fie și dușmanii mei. Mal își trase răsuflarea, gândindu-se la cursul de Oratorie de la Drept, la Stanford. Dudley Smith stătea relaxat lângă el. Mondo Lopez arătă spre stradă, apoi se uită la camarazii săi din Masacrul tomahawkului. Și toți trei începură să bată din palme. Dudley se făcu roșu. Mal văzu cum fața partenerului său trece din roșu în vinețiu. Lopez lăsă încet mâna în jos, înăbușind aplauzele. — Ce-ar fi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Își aminti declarația făcută lui Lesnick de către Loftis - „Claire e singura femeie pe care am iubit-o” - și se simți gelos. *** Paharele și scrumierele loviră masa. Mal se întoarse din trecut - svastici și lațuri de spânzurătoare - și îi văzu pe camarazii de vânătoare ai Roșiilor fixându-l cu privirea. Dudley îi împinse un pahar curat și sticla. Mal i-o împinse înapoi, apoi zise: — Locotenente, ai dat-o în bară cu mexicanii. Iar ce spun acum e oficial. Părerea mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
altceva. Loftis obișnuia să-i cumpere heroină lui Claire, iar mie nu-mi convenea. Voiam să fie dependentă doar de mine. Satisfăcut? O dimineață spornică: femeia drogată și futută de mexicani, Benavides posibil violator de minori, Loftis procurând heroină pentru camarazii lui roșii. — De la cine o lua? — Nu știu. Sincer! — Mai ai ceva la fel de bun? — Nu. Tu n-ai niște rebuturi proaspete de-ale lui Howard, ca să mai învioreze pavilionul nostru? — Ne vedem la biserică, Doc. *** La birou îl aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un accident de mașină. FBI-ul local a ținut incidentul secret și i-a vândut identitatea lui Ed Satterlee. Tot trecutul și toate personajele importante din viața lui sunt consemnate în dosar. Mai ai și niște fotografii de filaj ale camarazilor lui comuniști și vreo douăzeci de pagini de gargară marxistă - o mică lecție de istorie pe care va trebui s-o memorezi. Așa că poimâine, în jurul orei 2, te prezinți la pichetele de demonstranți de pe Gower Street, pretinzând că ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apropie cu pași târșiți, cu mâinile încovoiate ca niște lăbuțe, cu umerii căzuți și buza de jos bosumflată. — Flăcău, mă jignești. Nu voiam decât să sărbătorim reușita ta și să-ți dau de știre că Upshaw i-a înfuriat pe camarazii lui de la poliție, bărbați care nu sunt obișnuiți să primească ordine de la niște diletanți de douăzeci și șapte de ani. Vrei să spui furia unuia din solda lui Dragna, care-i urăște pe cei de la comitat și e protejatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]