4,790 matches
-
există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara cu oglinjoarele În mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți că nu există Anticrist!?“ Văzându-l pe Extraterestru că se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru din străinătate, o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu atâta grijă de la Rădăuți, vizitatorul o examină cu atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
indiferent dacă erau grași sau slabi, Înalți sau scunzi, indiferent dacă purtau barbă și mustăți sau erau rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Pe mine unul nu mă interesează astfel de intimități, dar ar fi bine să luați În considerație sfatul meu... - Am să-l chem pe frizer să mi-o repare și poate vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și i-aș lăsa să atârne acolo până la Judecata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zi, Mașa Își luă inima În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și acum. Stă aici, pe canapea, picior peste picior și fumează trabuc cu atâta poftă, Încât Îți zici: ia te uită ce năravuri burgheze are un comisar al poporului. Probabil că lui Stalin nu i-a plăcut trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timpul dus pe undeva. Dreptunghiul electronic radiant bâzâia În gol. Sub picioare era carpeta respectabilă, brună ca sosul de friptură. Grilajul interior al liftului, romburi suple de aramă pliante, murdare și lucinde. Sammler intră În apartament și se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse de pernele vechi. Formă numărul de la poliție și spuse: — Aș dori să anunț o infracțiune. — Ce fel de infracțiune? — Furt de buzunare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o dimineață când ea dorea să analizeze sintagma Hannei Arendt, „banalitatea răului“, și-l ținuse În sufragerie pe o canapea (făcută din burete de cauciuc pus pe un placaj, așezat pe secțiuni de țeavă de câte doi țoli, cu spătarul acoperit de perne trapezoidale Îmbrăcate toate În denim gri-Închis). Nu-l lăsase inima să spună ce credea. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
recâștige prețuirea (printre alte motive) lăsase turnătoria și devenise artist. Probabil că pierduse urma motivului inițial, ca să arate că este, ca tatăl ei, un om de cultură. Iar acum era pictor. Bietul Eisen. Dar Shula stătea foarte aproape de Lal pe canapea, aproape luându-l de mână, de braț, ca și cum era hotărâtă să-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu cumva copiatorul să șteargă cerneala și să lase paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ocupat pe care Shula Îl primea de la gara Penn Central. Răbdare, așteptare, acum erau necesare - lucruri pentru care domnul Sammler nu avea nici un talent. Dar studiase, se pregătise. Începea cu calmul exterior. Așa că se așeză pe pernă, uitându-se la canapea și la lâna scumpă de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Remediul ar fi fost să respire mai adânc, dar nu reușea să-și facă pieptul să se ridice și să coboare. Ceva Îl blocase. Margotte și Govinda nu se Întorseseră Încă. Lampa de perete lumina fără rost În hol deasupra canapelei cu brațele din lemn de arțar și cuverturile din eșarfe. În casă domnea oarecum liniștea. Sau i se părea doar pentru că nu avea timp să se așeze? Își schimbă pantofii, scutură câțiva dolari din borcan, băgă tăieturile din ziare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
didactic care nu se învârt fără rost, verificându-și orarele sau cine mai știe ce, stau trântiți într-o liniște lugubră. (Ca să fim corecți, faptul că stau trântiți are legătură nu doar cu proasta dispoziție, ci și cu cele trei canapele dintr-un burete mâncat de vreme, cu care e dotată cancelaria.) Unii dintre ei stau cu privirea fixă, în gol, cu umerii căzuți. Alții citesc - sunt favorizate paginile de cultură și monden ale ziarelor de orientare liberală sau romanele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lăsate draperiile? am auzit-o întrebând. Ted Mawson își frecă mâinile nervos: — Oh, zise Antonia, ca să nu se poată uita elevii la noi și să se strâmbe. Bill Rumer, șeful catedrei de chimie, care stătea lângă Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Am cu sora mea un acord tacit cu privire la non-participarea mea în activități religioase. Ea e gata să accepte asta, atâta timp cât mă mai vait din când în când că mă simt „rău“. Am petrecut atâtea Crăciunuri în casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin invalidă. M-am întors la școală pentru noul semestru, simțindu-mă cumva cam deprimată. Vacanțele mă indispun întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care te făcea invidios. Când locuiești singur, mobila, lucrurile tale îți pun mereu în fața ochilor puținătatea existenței tale. Știi cu o dureroasă precizie proveniența a tot ce atingi și când ai atins acel lucru ultima dată. Cele cinci pernuțe de pe canapeaua ta stau umflate și aranjate în unghiul lor elegant luni de-a rândul doar dacă nu le pui tu într-o dezordine teatrală. Nivelul sării din solniță scade cu aceași chinuitoare exactitate zi după zi. Stând acolo în casa Shebei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de doisprezece ani a lui Ben. M-am dus, așteptându-mă la petrecerile stupide pe care mi le aminteam din copilărie, dar când am ajuns acolo, ușa de la intrare era larg deschisă și casa era plină cu părinți tolăniți pe canapele, bând vin și ascultând înregistrările de jazz ale lui Richard. Oh, haideți, au zis ei tărăgănat când am intrat. O mică mulțime se adunase în ușa bucătăriei și când m-am uitat, l-am văzut pe Richard întins pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
patru dimineața. Câteodată, ațipeam în fotoliu cu Portia în poală doar pentru a mă trezi apoi brusc, câteva minute mai târziu, de vântul care urla pe stradă afară. Sănătatea Portiei era mai dezastruoasă ca niciodată. Își petrecea majoritatea timpului pe canapea acum, cu fața ca o mască Kabuki a disperării. Am ajuns așa de demoralizată încât chiar m-am gândit să-mi iau concediu medical de la școală și să mă duc la sora mea cu Portia. Măcar acolo mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
respectivă făcând unul din compoturile mele, dacă nu aș fi fost scutită de o asemenea prostie trebuind să mă grăbesc cu Portia la veterinar. Biata de ea își petrecuse întreaga noapte vomitând peste tot în sufragerie. Dimineața, se retrăsese pe canapea, unde se întinsese scâncind în cel mai jalnic mod cu putință. Am sunat pe robotul veterinarului la 7 dimineața și am cerut o consultație de urgență la 9. Când am dus-o acolo, veterinarul a examinat-o scurt. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
auzit ușa de la intrare trântindu-se. M-am învârtit pe scări o vreme, fără să știu prea bine ce să fac. Până la urmă am optat pentru a mă întoarce în living, unde, în următoarea aproximativ o oră, am stat pe canapea, răsfoind numere vechi din New York Review of Books. (Doamna Taylor nu le citește niciodată, din ce spune Sheba; dar e prea snoabă ca să anuleze ultimul abonament al soțului ei.) Polly și doamna Taylor au rămas sus. Brusc, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Desigur, ești mult prea ocupată ca să fii deranjată cu mărunțișuri de familie. Propun de acum înainte să terminăm cu discuțiile și să rezolvăm cu fiica noastră plesnind-o... — Oh, a zis Sheba. A traversat camera și s-a așezat pe canapea. Știam că o să-mi ceri socoteală pentru asta. Richard și-a încrucișat brațele. — De fapt, am încercat din răsputeri să nu ajung la o concluzie până când nu ascult și varianta ta. Sheba s-a lăsat pe spate pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe canapea. Știam că o să-mi ceri socoteală pentru asta. Richard și-a încrucișat brațele. — De fapt, am încercat din răsputeri să nu ajung la o concluzie până când nu ascult și varianta ta. Sheba s-a lăsat pe spate pe canapea și a rămas cu ochii în tavan. — Cât de înțelept din partea ta! * Richard și Sheba nu s-au dus la nici o petrecre de Anul Nou. Se gândiseră să cheme oameni la ei acasă, la o mică cină. Dar acum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]