3,909 matches
-
desfășoară viața franciscană. La sfârșitul anului, dacă novicele consideră că această formă de viață corespunde dorințelor sale și de altă parte superiorii apreciază că el dispune de capacitatea de a împlini obligațiile stării de călugăr, se procedează la primul act canonic public, de angajare în fața luii Dumnezeu și a superiorilor că timp de trei ani de zile, să trăiască în ascultare, sărăcie și castitate. Este ceea ce se numește Profesiunea simplă, sau temporară. În timpul acesta de trei ani, el este frate franciscan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
superioare pentru fete. Desigur, aceste activități sociale, se adăugau la activitatea de bază, păstorirea spirituală a tuturor credincioșilor catolici din Moldova. Unirea Principatelor și declararea independenței de stat a României au făcut posibilă organizarea bisericii catolice în România conform normelor canonice. Astfel ia ființă Arhiepiscopia de București în 1883 și dieceza de Iași în 1886. De acum încolo frații franciscani conventuali lucrează sub conducerea ierarhiei locale. Cu sprijinul acesteia se organizează și ei în Provincie regulară (1895), devenind independenți față de „Propaganda
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noi, în scrierile lui Agârbiceanu ori ale lui Panait Istrati. Dilema critică aș exprima-o (contaminat de "metoda" autorului) printr-un citat din literatura clasică: "Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine!". Mai exact, critica de tip canonic va fi uluită să constate că există un scriitor pe care, întrucât nu respectă nici un canon, nu-l poți cataloga drept clasic, dar nici postmodern nu-i poți spune, în ciuda intertextualității aparente, câtă vreme toate materialele cu care-și ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și învățător. Se înțelege că multă carte nu știau nici preoții cei vechi, toată învățătura lor se reducea la scriere, citire și rânduiala slujbei, ba unii nu știau nici să scrie. În 1787, episcopul Ghedeon Nichitici, în protocolul de «vizitațiune canonică», pomenește de câțiva preoți care «nici scrie nu scie», sau «dară nu scie scrie bine». După cum Mitropolitul Filaret - înalt prelat al bisericii ortodoxe din Țara Românească - arată că «Școala este cea mai de preț trebuință», iar la 1 ianuarie 1793
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat niciodată rezultate mai suculente și aproape că avem certitudinea că modalitatea de filmare a emisiunii lui Jderescu a influențat restul filmului, și nu invers ! Există aici, desigur, și lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond și formă, în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic (melancomicăria, cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vechituri)... Canonul este pentru mai toți aceștia nomina odiosa : nimeni nu-nțelege de ce aceste filme trebuie (re)văzute, toți se revoltă la ideea de necesitate, toată lumea ține discursuri instant despre democrația gustului... (Iar asta atenție în condițiile în care titlurile canonice nici măcar nu sunt filmografie obligatorie, la școală ! Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi dacă ar fi.) Ce este descumpănitor este că unii dintre cei care postează astfel de revolte cinefile sunt useri sensibili și cultivați. Iată comentariul unuia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care ar fi particularitățile unei presupuse modernități cinematografice autohtone. Cred că aceasta poate fi identificată în două caracteristici semnificative. Ar fi vorba mai întâi despre schimbarea punctului de vedere. Cinematograful tradițional (din care La moara cu noroc este un exemplu canonic) a rămas blocat evident, nu doar în filmul românesc într-o perspectivă pretins obiectivă asupra poveștilor de pus pe ecran. Ceea ce în literatură, de exemplu, era bun câștigat (cu noutatea narativă adusă de romanele lui Proust, Joyce și Virginia Woolf
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a trebuit să plece din cinema în teatru și apoi în Franța au contribuit substanțial la denunțarea unei puteri ce găsise în imagine un substitut ideal. Fără a fi în mod programatic filme politice, toate peliculele ce au relativizat viziunea canonică a propagandei prin-imagine au făcut, de fapt, învățământ politic cu spectatorii, deturnând termenul consacrat de partid și emancipând totodată cinematograful românesc din tirania artei pentru artă și din sclavia artei-pentru-partid. Prin aceasta, cinematograful autoreflexiv de până la Revoluție a fost în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
românul” și evreul „așa cum a fost sau cum este În adevăr”, adică Între ceea ce eu am numit „evreul imaginar” și cel „real”. Încerc să pun În evidență modul În care credințele mitologice, legendele, superstițiile, tradițiile populare, iconografia și textele creștine (canonice și apocrife), cunoștințele prost digerate, fobiile și prejudecățile au generat distanța substanțială dintre cele două portrete. Cu cât distanța dintre „evreul real” și „evreul imaginar” a fost mai mare, cu atât iudeofobia populară a fost mai puternică. Se Înregistrează o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolele XVII-XIX interziceau căsătoriile mixte dintre români și evrei, ci și legislația rasială din timpul unei Românii În care se instauraseră dictatura și etnocrația (1938-1944). Nichifor Crainic - ideologul „statului etnocratic” - credea În 1938 că „e o profundă Înțelepciune În opreliștea canonică impusă de Biserica noastră [creștin-ortodoxă] În ce privește amestecul cu evreii” <endnote id="(602, p. 145)"/>. Prin Decretul-lege nr. 2651 din 8 august 1940 (elaborat de ministrul Justiției Ion V. Gruia, semnat de prim-ministrul Ion Gigurtu și promulgat de regele Carol
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
două proverbe din Europa Centrală și de Est <endnote id="(70, pp. 177, 107 și 119)"/>. Sigur că existența și persistența În folclor a acestui statut al evreului (de locatar stabil al Infernului) se datora În primul rând textelor creștine - canonice și, mai ales, apocrife. Într-o versiune românească a legendei apocrife Călătoria Maicii Domnului la Iad, datând din secolul al XVI-lea, Sfânta Maria Îi cere călăuzei sale, arhanghelul Mihail, să o conducă În Infern, „la muncile cele marile”. Acolo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-un text evanghelic : „sunt unii care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea pe Fiul omului viind Întru Împărăția sa” (Matei 16, 28). Totuși, legenda propriu-zisă a „evreului rătăcitor” nu se află În nici una dintre evanghelii, fie ele canonice sau apocrife. Ea s-a născut mult mai târziu, În Evul Mediu european, probabil ca o justificare metaforică, din punct de vedere creștin, a diasporei evreiești. Soren Kierkegaard considera că mitul „evreului rătăcitor” ar fi - alături de cele ale lui Don
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
limba poporului” - <endnote id="1, p. 524"/>), precum și implicarea acestora În legenda potopului. Despre existența „neamului uriașilor” pe pământ („uriașii cei vestiți din vremi străvechi” sau „uriași puternici, a căror Înălțime era de trei mii de coți”) vorbesc atât textele canonice ale Vechiului Testament (Geneza 6, 4 ; Numerii 13, 32-33 ; Baruh 3, 26-28), cât și cele apocrife (Cartea lui Enoh) și alte texte ebraice <endnote id="(59)"/>. Dispariția prin potop a acestui neam de giganți este consemnată În Cartea Genezei, Cartea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
potop a acestui neam de giganți este consemnată În Cartea Genezei, Cartea lui Baruh, dar și În Cartea lui Enoh, care a circulat și a fost copiată În spațiul românesc după secolele XVI-XVII <endnote id="(60)"/>. Ca și În textele canonice și apocrife, În tradiția populară românească cele două diluvii sunt văzute ca fiind unul și același : „Acesta [= potopul „uriașilor”] a fost pe vremea potopului lui Noe” <endnote id=" (56, p. 72)"/>. Câteodată, În textele biblice despre „uriași” și În legendele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai agere decât romanul și el feliat în fascicule și foiletoane. Întreprinderi romanești precum cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un moment istoric ridicat la puterea excepționalului, a exemplarului. Monumentul reprezintă deopotrivă și o consacrare publică a unui individ pentru meritele sale recunoscute, iar exclamația entuziastă a lui Ranetti recuperează și această semnificație. Momentele contribuie la configurarea profilului de scriitor canonic, măresc acest profil până la monumental, îl scot din efe- meritatea clipei și-l fixează în eternitate. Este vocația monu- mentalului de a lega grandoarea de memorie, de durată, depășind ocazionalul momentului. Momentul apogetic care închide progresia îl reprezintă discursul ținut
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intervine o a doua deformare, mai subtilă, o deformare a deformării acestei retorici romantice. Caragiale nu este numai un antisimbolist, ci și un antiromantic. Dar este antisimbolist și antiromantic în calitate de modern, și nu de clasic. Clasicismul său extras din încadrarea canonică călinesciană induce în eroare. Caragiale nu este un clasic în sensul clasicismului, ci mai degrabă în ceea ce oferă stabilitate și coerență începutului unei literaturi, opera sa proiectând și o dimensiune pedagogică mergând până acolo încât rolul autorului ca un critic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui post de profesor la Facultatea de Teologie, la propunerea facultății, primește din partea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc o bursă în Austria (Viena), Germania (Leipzig) și Cehoslovacia 164. Așa cum este și normal și de datoria unui ierarh, mitropolitul Nectarie a întreprins vizite canonice și alte vizite pe la parohiile din Eparhie și comunitățile de credincioși pe care îi păstorea. Ele au fost multe, însă consemnate și descrise prin paginile revistelor teologice, sunt numai câteva. La numai doi ani după înscăunarea de la Cernăuți, pe data
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
știau pe Nicolae încă din copilărie, redăm aici câteva fraze: „Zilele de 15 și 16 august au fost zile de sărbătoare pentru locuitorii din Valea Suhei. Un fiu din poporului acestei regiuni frumoase, ajuns arhipăstorul bisericii, a venit în vizitație canonică în mijlocul celora între cari odinioară a copilărit [...]. Comunele Stulpicani, Gemene, Slătioara, Ostra și Negrileasa au pregătit o primire festivă, au ridicat arcuri triumfale și au împodobit casele cu steaguri, covoare și ghirlande de flori [...]. Îndeosebi, comuna Stulpicani...a voit
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sfințit în ograda bisericii numerosul popor, distribuind cu mâna proprie mii de cărticele cu rugăciuni [...]. După masă înaltul oaspete a inspectat administrațiile silvice de ocol și a făcut vizite autorităților locale”. În același articol sunt descrise mai pe scurt vizitele canonice la Slătioara, la Gemenea, Ostra și Negrileasa. Memorabil rămâne și episodul de la Slătioara, în care „poporul a invitat pe arhipăstor la o mică gustare în ograda bisericii. Era o icoană duioasă: mitropolitul în mijlocul sătenilor, sfătuind cu dânșii în mod intim
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mai ales pădurile, iar mitropolitul îi asculta cu răbdare și parte le rezolva plângerile chiar în fața lor, având cu sine pe administratorul general al Fondului Bisericesc, parte le arăta în mod părintesc că doleanțele sunt lipsite de temei”. O vizită canonică a făcut-o și la Bucșoaia, o sfințire de biserică a facut și la Frasin, iar la Suceava a sfințit o cruce de piatră amplasată în curtea bisericii Mirăuți, vechea Catedrală mitropolitană de la Suceava. „Cuvântul preoțesc” consemnează de asemenea sfințirile
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
la Bucșoaia, o sfințire de biserică a facut și la Frasin, iar la Suceava a sfințit o cruce de piatră amplasată în curtea bisericii Mirăuți, vechea Catedrală mitropolitană de la Suceava. „Cuvântul preoțesc” consemnează de asemenea sfințirile și vizitele pastorale și canonice pe care le-a întreprins mitropolitul în ultimul an al vieții și activității sale. Astfel, la 30 ianuarie 1934, s-a sărbătorit cu mare cuviință hramul bisericii seminariale, în cadrul Liturghiei, opt studenți primind demnitatea clericală de citeți. La predica de după
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
premergătoare care au pregătit și au dus la această înmulțire uimitoare a Fundațiilor religioase. Unii istorici sunt convinși că această rodnicie de opere caritative și-ar afunda rădăcinile în noul mod de a concepe «starea de desăvârșire» ori «viața religioasă canonică». Se maturase ideea unei noi forme de căutare a sfințenie. Ea putea fi atinsă fără a mai fugi de evenimentele istoriei umane, închizându-se într-un convent, ci rămânând în mijlocul lumii asemenea drojdiei pentru transformarea societății. Închiderea multor mânăstiri, risipite
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spiritual. Cursul de teologie Obstacolul studiilor clasice a fost în sfârșit depășit. Acum începeau materiile cele mai potrivite aspirațiilor sale. Dar și acum, acești patru ani de studii teologice (teologie dogmatică, teologie morală, Sfânta Scriptură, limba ebraică, istoria bisericească, dreptul canonic, liturgia sacră, elocvența sacră, cântul gregorian) au devenit un martiriu pentru clericul nostru. Mai cu seamă dogmatica a fost osul cel mai dur de ronțăit. Profesorul don Zenati, era un preot tânăr, de o inteligență fervidă și stăpân pe materia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
esențiale. E bogat într-adevăr, nu de bani sau de bunuri imobile cum crede sacristanul, ci de o mare credință și încredere în Divina Providență. În timpul zilei îl ajung din urmă Alessandro Noventa și doamna Masina. În doar câteva luni canonica se umple de trei și apoi patru și, în fine, de cinci copii. Ca să nu uităm, numele lor sunt: Enrico Bei, Attilio Micheletti, Alessandro Noventa, Oreste Martini și Giuseppe Carletti. Ambientul canonicei este sărac iar veniturile economice ale parohiei par
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]