6,961 matches
-
invizibil peisajul etic al conștiinței. Teologie și economietc "Teologie și economie" Tonul neconsolat al autorului, care revine frecvent în tirade împotriva „stângii” considerate „criptoateistă”, este justificat. Teodor Baconsky nu discută distincția „stânga/dreapta” din perspectiva politicilor economice, deși alianța dintre capitalism și ortodoxie a primit nenumărate soluții de cooperare în America de Nord sau Estul Europei 1. Ar trebui însă spus că istoria socialismului european a fost marcată de importante etape de reflecție creștină, confiscate ulterior de retorica autonomiei umanului. Nu mă refer
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
liberi ai Ierusalimului ceresc, lipsiți de datorii metafizice față de instanța seculară 1. Oligarhiile constituie o realitate pervertită a pieței în care nici căutarea virtuții și nici libertatea persoanei (viciată de păcat) nu sunt cu adevărat protejate sau garantate prin lege. Capitalismul fără domnia legii (the rule of law)2 transformă individul într-un animal consumator de fetișuri ale imaginației. Piața vidată de reperele transcendenței este invadată așadar de propuneri deviante și, în acest fel, violența sau agresiunea impun dreptul celui mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sfatul dat de Guizot contemporanilor săi (enrichissez-vous). Dacă bogăția nu este decât un efect al libertății de mișcare a omului constrâns de nevoi materiale, și nu obiectivul prioritar al celor care vânează fantasma credibilității sociale prin prestigiu financiar (kenodoxia), atunci capitalismul rămâne compatibil cu navigația dificilă a corabiei Bisericii între mările binelui comun și portul Binelui suprem. Teodor Baconsky discută apoi avalanșa mediatică a neantului - intoxicarea imaginației cu simulacre ale fericirii - la care singura soteriologie disponibilă rămâne isteria ecologistă. „A trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
celor de peste veac. Când o biserică așa-zis episcopală își trântește un prim episcop gay (divorțat!), îmi este imposibil să le țin isonul. Când avem zece milioane de avorturi într-un singur deceniu, să adopt oare sfiala struțo-cămilei agnostice? Când capitalismul de tip laissez-faire face milioane de victime pe mapamond, cum să nu pui - public - întrebări despre etică și dreptate? Când legislația laică atacă libertatea de conștiință religioasă ori chiar cinstea familiei, atunci să ne refugiem liturgic prin catacombe? Când o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre argumentele sale. Volumul se lasă citit ca un pământ lagunar străbătut de ape, în care refluxul are o funcție cardinală. Cititorul parcurge ciclic diferite teze epistemologice, cum este cea a lui Max Weber (1864-1920) despre etica protestantă și spiritul capitalismului 2. Acestea nu par încadrate de un argument focal, capabil să-și centreze pe propria orbită argumentele-satelit. De la problema nașterii fizicii ca știință autonomă (¬12-¬14), cititorul este invitat după abia câteva pagini (¬19) la o digresiune pe tema „omului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâmplă și în cazul biodiversității). Aceste dispariții vor fi rezultatul următoarelor două practici: 1) politica lingvistică a statelor care nu acordă protecțiile lor legale sau constituționale; 2) schimbările din modurile de viață ale populațiilor de vorbitori ca efecte ale dezvoltării capitalismului și ale universalizării societăților de consum [sedentarizarea populațiilor nomade din Africa, distrugerea mediilor naturale (păduri ecuatoriale prin Africa și prin America de Sud), dispariția țăranilor în țările occitane și în Bretania (în Franța) sau în cazul unor minorități din alte țări (mai
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
extravaganțe geopolitice și dezbinare (toate dând celor care își mai amintesc crizele „Regimului Constantinescu” sentimentul că istoria se repetă), a venit prea târziu pentru a relansa o societate civilă exsanguă, diminuată prin extenuarea veteranilor („revoluția permanentă”, chiar una care reconstruiește capitalismul, nu poate dura la nesfârșit) și prin exodul sau blazarea unei mari părți a tineretului de bună calitate, care ar fi putut prelua ștafeta. Emigrarea sau „exilul intern” în birourile corporațiilor multinaționale ori în alte posturi lucrative (inclusiv în funcția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Universitatea Oxford este, tehnic vorbind, o federație de colegii autonome care angajează separat). A mai predat, ca visiting professor, la Harvard, Yale și Universitatea Autonomă din Madrid. Printre cele mai recente cărți ale sale: False Dawn: The Delusions of Global Capitalism (Granta Books, 1998), Two Faces of Liberalism (Polity Press, 2000) - lucrarea prezentată în aceste pagini -, Straw Dogs: Thoughts on Humans and Other Animals (Granta Books, 2002), Hume on Liberty and the Market. A Twenty-First Century Perspective (David Hume Institute, 2002
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Beyond the New Right: Markets, Government and the Common Environment (Routledge, Londra, 1993). S-ar părea că Soros a preluat termenul de la Gray, dar nu știu să-l fi citat în acest sens. Soros, poate cel mai paradoxal adversar al capitalismului fără limite și fără frontiere, reformula proiectul popperian al societății deschise pe baza a ceea ce eu am numit „normativitate slabă”, cu o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un pătrunzător eseu, a analizat ipocrizia utopiei: „Utopia intelectului și utopia filozofiei”, Dialog, nr. 115-116, Iași, decembrie 1986, p. 13, acum în cartea sa Cearta cu filozofia, Humanitas, București, 1992, pp. 97-105. 8. Vezi postfața mea la George Soros, Criza capitalismului global, traducere de G. Nedelciu și O. Câmpean, Polirom, Iași - Arc, Chișinău, 1999 („Stadiul cel mai înalt și ultim: Soros despre criza capitalismului”, pp.223-229). 9. „Societatea monocromă” este formula unui clasic în viață al științelor sociale americane, Amitai Etzioni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sa Cearta cu filozofia, Humanitas, București, 1992, pp. 97-105. 8. Vezi postfața mea la George Soros, Criza capitalismului global, traducere de G. Nedelciu și O. Câmpean, Polirom, Iași - Arc, Chișinău, 1999 („Stadiul cel mai înalt și ultim: Soros despre criza capitalismului”, pp.223-229). 9. „Societatea monocromă” este formula unui clasic în viață al științelor sociale americane, Amitai Etzioni, unul dintre corifeii comunitarismului. Vezi recenta sa carte cu acest titlu, o culegere de studii: The Monochrome Society, Princeton University Press, Princeton, New
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mediile etnice și reclamele comerciale pe care le conțin operează o legătură emoțională cu consumatorii etnici”. Nimic mai profitabil decât cunoașterea și exploatarea emotivității vernaculare! Oricât de emancipator a fost considerat de propunătorii săi, dreptul la diferență este recuperat de capitalismul postmodern... Nici măcar „coca-colonialismul” nu mai este ce era: din megamașină care de-culturează lumile tradiționale și instituie interminabila reproducere a identicului postistoric, a devenit, grație adaptării interesate la „comunități” tot mai mici și mai idiosincratice (Coca-Cola, simbolul „globalizării proaste”, ia în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
influențat mult pe marii teologi protestanți Paul Tillich și Walter Nigg). Omagiindu-și cu multă căldură fostul profesor și mentor, Amitai Etzioni și-a recunoscut public o importantă sursă de inspirație: comunitarismul său, ca proiect de depășire a dihotomiei socialism/capitalism, are la origine insistența lui Buber asupra semnificației centrale a legăturilor dintre oameni. Pentru Buber, aceste legături, și nu indivizii izolați, construiesc temelia vieții împreună; mai mult, în afara legăturilor interumane nu există individualitate: cum am spune astăzi, după Freud, dar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
limitată, împreună cu efectele devastatoare ale pieței asupra vieții cotidiene. Inutil să spun: A Treia Cale propusă de Tony Blair nu seamănă câtuși de puțin cu ceea ce propune Etzioni, iar în privința echilibrului dintre drepturi și responsabilități nu stă mai bine decât capitalismul laissez-faire. 6. Concluziitc "6. Concluzii" Citind cartea cu mare atenție și empatie - ba poate chiar cu simpatie, fiindcă mă interesează orice propunere de a îmbunătăți viața împreună -, am decis inițial să o expediez cu formula clasică: Brave New World 23
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
altele, admiratoare a lui Carl Schmitt dinspre extrema stângă) și alții, cei ce au prefațat trecerea către teoreticienii-activiști ai unei globalizări alternative (altermondialisme) între noul mileniu, în vehementă opoziție față de globalizarea „neoliberală”, noul „stadiu cel mai înalt și ultim al capitalismului”. E vorba, așa cum sugeram mai sus, de o dinamică tipică - de la inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele, modele, stilurile și paradigmele. Ei ar fi singura excepție de la regula de fier
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acea atmosferă de ostilitate aproape universală față de propria sa ordine socială”, o „mentalitate critică” (critical frame of mind) autodevoratoare care, „după ce a distrus autoritatea morală a atâtor instituții, se întoarce în final împotriva propriei autorități”; agenții acestui atac împotriva fundamentelor capitalismului sunt intelectualii, deoarece capitalismul, „inevitabil și în virtutea însăși a logicii civilizației sale, creează, educă și subvenționează un interes structural pentru agitația socială”, iar burghezia, apărându-se pe sine, îi apără și pe intelectuali (ca grup; individual, afirmația nu se susține
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aproape universală față de propria sa ordine socială”, o „mentalitate critică” (critical frame of mind) autodevoratoare care, „după ce a distrus autoritatea morală a atâtor instituții, se întoarce în final împotriva propriei autorități”; agenții acestui atac împotriva fundamentelor capitalismului sunt intelectualii, deoarece capitalismul, „inevitabil și în virtutea însăși a logicii civilizației sale, creează, educă și subvenționează un interes structural pentru agitația socială”, iar burghezia, apărându-se pe sine, îi apără și pe intelectuali (ca grup; individual, afirmația nu se susține); în sfârșit, numai „un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poate vizita situl www.straussian.net pentru a descoperi întreaga „rețea” a straussienilor, din care face parte și Mark Lilla. Alți discipoli notorii ai lui Strauss: Harry V. Jaffa, Joseph Cropsey, Clarence Thomas, William Bennett, Irving Kristol. 7. Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism, Democracy, Harper and Row, New York, 1975; toate citatele sunt din cap. XIII, „Growing Hostility” (pp. 143, 150). Traducerea îmi aparține. 8. Friedrich A. Hayek, „Intellectuals and Socialism”, în Studies in Philosophy, Politics and Economics, University of Chicago Press, Chicago
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din 1991, acum în Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Nemira, București, 1997, 1998, pp. 114-123, „O «politică abstractă și literară»: intelighenția și democrația”. Pe lângă bibliografia succintului articol, dar în spiritul aceleiași perspective liberale, recomand: Daniel Bell, The Cultural Contradictions of Capitalism, Basic Books, New York, 1976, mai ales pp. 36-54; idem, „The New Class: A Muddled Concept”, în The Winding Passage, Basic Books, New York, 1980; Arthur Koestler, „The Intelligentsia”, în Edith Kurzweil și William Philips (ed.), Writers and Politics: A Partisan Review
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
activismul de stânga, mergând în anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în genere focalizat pe antifascism, pacifism, justiție socială, redistribuirea avuției create de relansarea economiei, lupta împotriva discriminării rasiale, temperarea a ceea ce ei divulgau ca fiind mecanismele alienante ale capitalismului; b) alegerea unor poziții conservatoare, la rândul lor organizabile în două clase - 1. economiste, având în centru ceea ce George Soros a numit cândva „fundamentalismul pieței”, iar John Gray a numit „paleoliberalism”, un fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu mai multă hotărâre nu numai de tema primăverii În poezie, ci și de o primăvară a poeziei noastre”. Despre necesitatea și actualitatea unei poezii a Închisorilor și lagărelor - o poezie demascatoare, dărâmătoare, căci „Închisorile sunt armele de pe urmă ale capitalismului” - scrie Geo ȘERBAN 29: „Dacă fiecare clasă socială În ascensiune a trecut, ca să spunem așa, prin inelul cătușelor pregătite de cei de la putere, proletariatul cea mai hotărâtă clasă revoluționară a simțit cel mai intens strânsoarea acestor cătușe. Conștientă de puterea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acelui care torturat cântă (Ă). Sau la noi În cazul Doftanei lui Dumitru Corbea și a Mierlei lui Ilie Pintilie a Veronicăi Porumbacu (Ă). Astăzi literatura Închisorilor este o actualitate deosebită. Asaltul forțelor muncitorești de pretutindeni Întâmpină ultima rezistență a capitalismului (Ă). Închisorile sunt armele lui de pe urmă (Ă)”. De altfel, la revistele Viața românească, Flacăra, Geo Șerban face o intensă propagandă a literaturii sovietice și a aparițiilor editoriale de la Cartea rusă30 iar la Flacăra și o asiduă critică de Încurajare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-și făuri o viață fericită (Ă). Partidul clasei muncitoare, Partidul Comunist Român, mobilizatorul, conducătorul și organizatorul luptei de eliberare era ținut În afara protecției legilor și supus celor mai violente prigoane. Lovind partidul, guvernele de capitaliști și moșieri, slugi plecate ale capitalismului internațional, țineau deopotrivă să Împiedice poporul muncitor de a cunoaște marile transformări survenite În imediata apropiere, În Țara Socialismului Biruitor, după victoria Marii Revoluții din Octombrie. Adevărul despre Uniunea Sovietică n-a putut fi Însă Înăbușit prin măsuri polițienești. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și prin toate la un loc, Petru Dumitriu Întruchipează elocvent destinul intelectualului de tip nou, a artistului devotat care a infirmat, prin opera sa „mitul gestației Îndelungate”, tinzând, prin tot ce-a scris să realizeze „cronica trecerii satelor noastre de la capitalism la socialism”: „Petru Dumitriu pătrunde În literatură cu volumul Euridice, cuprinzând, cum menționa sub titlul, 8 proze. Volumul apărea Într-una din cele mai frământate epoci ale Patriei noastre, În anul 1947, când lupta dintre clasa muncitoare și reacțiune devenise
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nimicirea lor. (Ă). Meritul de necontestat al lui Petru Dumitriu este această urmărire atentă a realității noastre, prezența lui În miezul fierbinte al acestei realități. Opera lui de până acum tinde să fie o cronică a trecerii satelor noastre de la capitalism la socialism, dar nu o redare inertă a evenimentelor, ci una vie, interpretativă, centrată pe una din legile de bază ale acestei perioade de tranziție: ascuțirea din ce În ce mai puternică a luptei de clasă, atât la oraș cât și la sat. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]