KorAP: Find »[drukola/base=capră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...299 >

7,454 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

păr aspru. — Măi frate! știi de ce-am venit eu aici, la hanul ista? zicea el cu oarecare fală. Eu aici n-am fost de când sunt, dar a pus dracu pe boieru meu, pe boieru nostru cel mare de la Cornul Caprei să poposească aici... Ș-a văzut pe hangiță... Anița asta am auzit că-i năstrușnică muiere... Ș-o păzește ungurul de comedie, cu farmece și cu câte drăcii sunt pe lume. Mă chiamă boieru. Zice: Măi Petrișor, poți tu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Dămian, mă duc să spun boierului cum a fost... —Faci rău că pleci la vreme de noapte... Petrișor s-a dus la grajd, și-a luat calul, l-a închingat frumos, a încălecat ș-a pornit în buiestru spre Cornul Caprei. Într-o vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce vrea boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de la scară. Apoi împinse ușa. Se împiedică de prag și glasul lui Mogoș se auzi dinlăuntru: —Vra să zică te-ai întors dumneata... M-am întors! răspunse Petrișor Dămian, și ușa se închise singură, fără zgomot. Atunci slujitorul de la Cornul Caprei văzu că obloanele odăii aceleia mari sunt închise. Focul ardea în vatră, și hangiul sta c-o friptură înaintea focului. Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa: Măi Petrișor, zice, eu am mare alean la inima mea... Boierul nostru cel mare de la Cornul Caprei... Este acolo, zice, la hanul cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița zâmbi și Petrișor tăcu uimit. —Măi bădiță Petrișor, zise ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a cârni din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână. Dă-te repede în țiitoarea noastră; așteaptă liniștit și însamnă bine. Ia și cățeii. Eu m-oi hodini aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
se prăpădească învreme cândiamu rimu erea numeleiana la noemvrie șaptesprezece veniți vă rog frumos ca săl vedeți aducând ajutor un domn medic am eu părere că să vie domnu doctor Micu carele au fost cu noi în focu bătăliei iar caprele și ciutele mărg bine au hrană și iarba e slabă ne mai având ce scrie salut cu respect Toma paznic vă rog mai aduceți otravă pentru lupi Greu de descurcat a fost rândul al cincilea: încarteluia licsan drumachi donuses crie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
aceea. Era într-o marți; spun bine bătrânii că ziua asta de marți nu-i bună de pornit treburi și de purces la drum! Doctorul se așezase alături de paznic și-i punea, cu glas amical, întrebări: În iarna asta, rămân caprele și ciutele fără stăpân. Ce zici, Culi? Ce să zic, domnule doctor? Cred că peste vreo săptămână ies eu să le priveghez. Ieronim Dragu interveni: Nu-i nevoie să te grăbești, Ursake. Îți dăm noi un ajutor. Însă ce fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să vină fiecare cu găleata s-o toarne în burduf. Date fiind dimensiunile acestuia, fiecare sătean și-a spus că și-ar putea îndoi laptele cu o cantitate zdravănă de apă, fără ca nimeni să-și dea seama. Astfel că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mare din oraș, după cel al suveranului, se înțelege, elementară înțelepciune pentru cineva care ține să-și păstreze capul pe umeri. Nimeni nu știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în Rif, la treizeci de mile depărtare de mare. Am avut, mult mai târziu, prilejul să vizitez ținutul ăsta, unde am putut observa un fenomen extraordinar: pe fundul văii există o deschizătură în pământ, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
precum o iubită în toiul nopții, soarta hotărâse să nu-mi dea încă drumul. Iată că negustorii cei rotofei din Tefza veneau iarăși la mine, unii aducându-mi la vânzare indigo sau mosc, alții sclave, piei de vită sau de capră, fiecare produs vândut în pierdere, la a zecea parte din preț. Ceea ce m-a silit să fac rost de patruzeci de catâri pentru a putea căra totul. Cifrele țopăiau în capul meu; încă de la prima mea afacere, eram bogat. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

l-ai iubit ca un tată. Știu ce i s-a întâmplat lui Valerius, spuse Proculus. Îi făcu semn băiatului care intrase cu o tavă să așeze pe masă vasele de lemn. Mâncarea era simplă: bobi, varză și brânză de capră. Antonius așteptă să iasă băiatul și continuă: — Prin urmare, ai fost informat. Și tu ai curieri numizi mai repezi ca vântul, care îți spun tot ce se întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se ridică și luă de pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
câte-o privire. — Vino cu mine, zise Proculus în cele din urmă. Coborâră în liniște scările spre gymnasium, unde mai mulți tineri se antrenau în atletica grea. Unii se antrenau la korykos, sacii mari din piele de porc sau de capră umpluți cu lână și atârnați în niște furci de lemn. Pugiliștii se învârteau în jurul lor, cu mâinile înfășurate în manșoane de piele și degetele vârâte într-un inel mare de piele. Loveau ținta rotind brațul ca la înot: îl ridicau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ții foamea și setea sub control. Azi-dimineață, înainte să începem antrenamentul, mi-ai ordonat să nu mănânc și să nu beau nimic, zâmbi Valerius. Vântul aduce miros de legume prăjite cu usturoi, măsline negre... cicoare coaptă, scrumbii, capere, brânză de capră... — Ai înțeles deci că trebuie să ții un regim special. Proculus puse o mână pe umărul lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși să-ți ascuțim la maximum capacitățile... Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

strălucitori și dovlecei-șarpe atârnând. Jackfruit mari în copac și câteva găini care scurmau. Dat fiind că soacra și soțul se retrăgeau îngroziți, neîndrăznind să o tulbure pe ea sau pe copilul aflat încă înăuntru, desenă o pleiadă de bucătari decapitând capre. Desenă alții fugind spre o piață înțesată de lucruri pentru care merita să te târguiești. Unii postați deasupra oalelor aburinde cu polonice în mâini sau măcinând mirodenii în râșnițe. Desenă plante agățătoare și vreji care intrau pe ferestre și revărsau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-și scrijelească numele pe scoarța unui anumit copac sau pe gardul împrejmuitor al vreunui monument protejat. O draperie avea nevoie de cârlige. O poartă, un soi de închizătoare. Întotdeauna se găsea o plantă care nu voia să crească drept. O capră care încerca să mănânce planta. Un câine care încerca să muște capra. O nevoie stringentă de a ridica un gard aproape de casă. În curând, erau găuri peste tot și acolo unde nu erau, cineva sau altcineva încurcase sârma pe țăruși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
al vreunui monument protejat. O draperie avea nevoie de cârlige. O poartă, un soi de închizătoare. Întotdeauna se găsea o plantă care nu voia să crească drept. O capră care încerca să mănânce planta. Un câine care încerca să muște capra. O nevoie stringentă de a ridica un gard aproape de casă. În curând, erau găuri peste tot și acolo unde nu erau, cineva sau altcineva încurcase sârma pe țăruși sau o culcase la pământ, ca să permită accesul spre oraș. Astfel, oficiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
instrucțiunilor primite de la șef, întregul personal al oficiului poștal era la datorie, gata să se ocupe de sarcini necesare, cum ar fi atârnatul gălbenelelor și al ardeilor pe la uși, procurarea de șiruri de lumini de petrecere pentru copaci, aducerea unor capre tinere și fragede pentru biryani. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se ridicau la înălțimea ocaziei, plini de entuziasm, strigând la membrii formației și la cei care se ocupau de instalarea cortului că sunt prea leneși, gustând kebabul ca să-i verifice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
în livada cea veche ce dăduse odată destule fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele dobândiseră un iz sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional pentru păscutul caprelor. Copacii livezii se întindeau aproape pe toată coasta dealului, până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și cu un scop bine stabilit, membrii familiei Chawla trăncăneau și țipau în sus spre frunziș. Într-un târziu, în capătul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
pe parcursul a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943

gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu labe de câine și bot de maimuță, toate se desenează pe pereții catedralelor. La domul din Freiburg garguii sunt mai puțin înspăimântători. Spiritul practic al germanilor a dat imagini mai apropiate de viața obișnuită și animalele domestice devin subiecte

Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]