9,952 matches
-
înainte ca Noga să iasă de la toaletă, sunt pregătită să mă transform într-o broască, dacă acest lucru o va salva, îmi lipesc privirile de ușa toaletei, geamul ei a fost spart într-o ceartă antică, fiind înlocuit cu un carton gros, ca pe vremea războiului. Deci ce e de făcut, murmur eu, poate să nu mă mai duc la serviciu și să stau să privesc norii toată ziua, dar cerul arde, nici un nor nu îndrăznește să se apropie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton gros, prosoapele care atârnau în agățătorile lor, toată această casă părăsită, mobilele pe care de ani de zile intenționez să le schimb, covoarele pline de praf, toate obiectele fără număr pe care le adunaserăm de-a lungul anilor, fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oasele, să fumăm și să privim de acolo, de sus, panorama orașului Kyoto. Șoferul s-a retras puțin ca să facă pipi. Un bărbat bronzat, la vreo cincizeci de ani, care s-a urcat în autobuz cu o cutie mare de carton, legată cu sfoară, m-a întrebat dacă am venit până acolo ca să urc pe munte. Pentru a evita și alte întrebări, i-am răspuns, simplu, că asta aveam de gând să fac. După câteva minute, lângă autobuzul nostru s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am ridicat brusc, mi-am pus halatul de baie pe mine și i-am spus să plece și să nu mai calce niciodată în casa mea. M-a privit și-atât. Ochii ei erau complet inexpresivi, de parcă fuseseră pictați pe carton. Nici măcar o clipire. Mărturisesc că nu-i mai văzusem niciodată așa. După ce m-a privit fix o vreme, și-a adunat lucrurile fără să scoată un cuvânt și s-a îmbrăcat cât a putut de încet, punându-și fiecare articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o făcuse careva de pe lîngă docuri vasului. Da, bine. În prim-plan era capul și bustul unui negru mort, cu gîtu’ tăiat de la o ureche la cealaltă și apoi cusut frumos la loc, iar pe piept avea o bucată de carton pe care scria În spaniolă: „Asta facem noi cu lenguas largas“. — Cine ți-a dat asta? l-am Întrebat pe Frankie. Mi-a arătat cu degetul un puști spaniol care mai muncea pe la docuri și care era cam Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru anul Ăla. — De ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă refrenul. Exact atunci ne lovi primul obuz. Întîi s-a auzit un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat cu cel de carton rupt, și apoi explozia asurzitoare și fumul deasupra noastră, În timp ce o duceam pe fată În spatele apartamentului. Ieșeam aplecîndu-mă pe ușă, cînd ceva cu o cască de oțel mă depăși În drumul său spre scări. Poate credeți că un iepure se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un colț era fixat un stîlp pe care erau prinse umerașe. Roger aduse bagajele, În timp ce Helena așeză pe masă termosul cu gheață, ceștile, sticla desfăcută și cutia de carton plină cu sticle de apă White Rock. — Lasă fața asta, spuse ea. Patu-i curat. Sau cearșafurile sînt, mă rog. Roger o Îmbrățișă și o sărută. — Stinge lumina, te rog. Roger Își Întinse mîna și stinse becul. O sărută În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te rog. Dacă zici că-i ca o cicatrice, și nu ca o coajă, n-o să te doară s-o scarmeni, nu? Nu, fata mea. PĂi, pe-atunci eram un tip foarte organizat - Îmi țineam manuscrisele Într-o cutie de carton, În alta le aveam pe cele bătute la mașină și În alta aveam copii la indigo. BĂnuiesc că de fapt nu era nu știu ce organizare. Dar nici nu-mi pot imagina altă metodă. Of, dă-o dracu’ de poveste. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mică distanță de Garamond. „Ia te uită, ia te uită”, Îmi zise el vesel, „Templierul meu preferat! Tocmai am primit cadou un fabricat de o vetustețe, de să nu-ți povestesc. De ce nu vii sus, la mine? Am pahare de carton și o după-amiază liberă”. „Asta-i o zeugmă”, am remarcat eu. „Nu, e un bourbon la sticlă, ambalat, cred, dinainte de Înfrângerea de la Alamo”. L-am urmat. Abia Începuserăm să sorbim, când Gudrum intră și spuse că venise un domn. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al cunoașterii. În loc să-mi bag nasul prin barurile de noapte și prin bordeluri, trebuia să mă duc prin librării, prin biblioteci, pe coridoarele instituțiilor universitare. Apoi să stau În biroul meu, cu picioarele pe masă și cu un pahar de carton plin cu whisky adus până sus Într-o pungă de la bodega din colț. Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte și dau peste unul - sau mai mulți - cu numele Motocallemin. Nu reușesc s-o scot la capăt”. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fișam totul. Nu mă gândeam să țin fișele Într-un calculator (abia atunci intrau În comerț, iar Belbo avea să fie un adevărat pionier), lucram cu mijloace artizanale, dar Îmi creasem un soi de memorie făcută din dreptunghiuri mici de carton moale, cu indici Încrucișați. Kant... nebuloasă... Laplace, Kant... Koenigsberg... cele șapte poduri din Koenigsberg... teoremele topologiei... Cam ca În genul jocului aceluia care te provoacă să ajungi de la cârnat la Platon În cinci mutări, prin asociații de idei. Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu muzică orientală, niște chestii cântate la sitar, dacă-mi amintesc bine, din alea cărora nu le poți recunoaște melodia. Toți treceau cu un aer distrat prin fața tablourilor, ca să se Înghesuie la mesele din fund și să apuce paharele de carton. Ajunseserăm când serata era deja În toi, atmosfera era Înțesată de fum, câte-o fată când și când schița mișcări de dans În centrul sălii, dar toți erau Încă ocupați să converseze și să onoreze bufetul, la drept vorbind destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În sala de dedesubt, luminată de vase cu jăratic arzând. Pereții erau tapițați cu damasc brodat cu flori de crin, iar În fund se Înălța un tron cu baldachin aurit. De o parte și de alta a tronului, modelate din carton sau material plastic și puse pe două trepieduri, un soare și o lună, cam necizelate ca factură, dar acoperite cu staniol sau cu foițe de metal, bineînțeles de aur și de argint, și de un oarecare efect, pentru că fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veneau prin fața ferestrei noastre, scoteam o seringă cu apă și le împroșcam cu jeturi mici. La privata din curte aveam un sistem de semnalizare, ca să nu ne călcăm pe bătături. Zană bătuse în ușă un cui de care atârnase un carton. Pe o parte apărea Gică Petrescu - atunci era liber -, pe alta Pamela Anderson - atunci era ocupat. Iarna era mai romantic: Zane venea la noi și din doi pumni oprea contorul de curent electric. Când trecea încasatorul prin cartier, îl pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat: „Ajutațimă vă rog din tot suflețelul meu sămi iau televizor în culori”. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmi arunca priviri galeșe - să nu fiu prostuț, să nu mă supăr. După o jumătate de oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului Werther și m-am duc să citesc la privata ecologică. Acolo, ghinion - cartonul era întors pe fața cu Pamela Anderson. Ocupat! Îl las pe Goethe pe fundul unui lighean ruginit și dirijez găinile din curtea din spate. Le împing până sub geamul de la camera mea, unde se aude glasul Sabinei. Pentru găini asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o aversă care scoate orașul din amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit să sar gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aveam pe Hagi - cu care învinsesem până și reprezentativa Italiei - nu ne puteam mișca nici în Europa. Peste tot ni se cereau vize, în fața tuturor ambasadelor din București erau cozi infernale. Solicitanții de viză dormeau nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe boșimanii ăia din stradă. Era nevoie de un ton dur, disprețuitor - turistul român trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a ales să rămână cu noi. Ne-am îndreptat către autogară. Autobuzele circulau, dar era o hărmălaie de nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub niște cartoane la piață. Râdea și i se vedeau cei doi dinți din față. - Mă, tu ești nebun? Vrei să mă faci de râs în cartier? În clipele acelea nu mai semăna cu Mike Tyson, ci cu Buggs Bunny. Ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se adăpostea un grevist al foamei. Mi-am jurat să nu-l mai folosesc, să intru în mileniul trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un roșcovan ca la vreo patruzeci și... de ani, burtos și jovial, în maieu alb de culturist, în șort și în espadrile, se ridică greoi de la masa de pe prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându-și victorios ciotul degetului mare, scrâncioiat, al mâinii drepte, brandul lui (ultima falangă fiind pierdută, în mod violent, după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nou la Bârlad, angajându-mă la un trust de construcții. Am fost trimis la Tecuci unde se dezvolta o fabrică de conserve de legume și fructe, iar eu împreună cu o echipă de muncitori trebuia să lucrez la izolarea acoperișului cu carton bituminat. Am rămas până în prima jumătate a lunii septembrie, când fratele Gelu, care fusese detașat cu plutonul său la Podu Turcului la definitivare a unei uzine de prelucrare a strugurilor, a venit la mine și mi-a spus că se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]