2,847 matches
-
Abisinia, ale jaguarului din Pampas și ale hienei din Sudan, cu mârâitul ei plângător. Fioruri, senzații, emoții și deliciile unui adolescent cu mințile furate de tentații aventuroase pentru vreo mândră Îmblânzitoare de fiare, În cizmulițe, rochiță scurtă și tunică de catifea, cu găitane de brandenburguri, sau pentru vreo zveltă și surâ zătoare acrobată În maillot de culoarea pielii, sau pentru vreo blondă și tânără eroină a pantomimelor eroi comice, așa cum avea să rămână În mintea mea Margareta, fiica cu păr bălai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caz interesant, sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a așezat pe un scaun și cu voce mormăită, dar potolită, l-a invitat și pe deținut să ia loc pe celălalt scaun. Erau față în față, îi despărțea o masă de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se lăsa mai târziu: „Acu’ fiecare zi e mai lungă c-un pinten de cocoș“, ori toamna: „Fiecare zi e-acu’ mai scurtă c-un pinten de cocoș“. În orice limbă, imaginația locuțiunilor verbale oscilează între scatoalcă și mângâierea de catifea a cuvintelor. Un cunoscut, originar din sudul Germaniei, mi-a istorisit o poveste din vremea copilăriei sale, din Germania de după război. Pocnitorile înșirate pe lungi fitiluri de aprindere, pe care în noaptea de Revelion le folosesc și copiii mici, se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dâra albastră de la gâtul unui spânzurat e anticipată de colierul femeii. și totuși, în gâtlejul ei se-ascunde și regele dudelor din copilăria mea. „În timp ce tata o bătea pe spate să-i treacă înecul, descoperisem pe gâtul gros panglica de catifea neagră de care atârna un medalion. După o lună aflarăm că tata avusese dreptate. Îl întrebasem cum se omorâse. Se uitase lung la mine - de fapt nu mai era nevoie să-mi spună, fiindcă din momentul în care văzusem colierul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Actori care au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish, așa cum mi-a sugerat ulterior telefonic un amic din Statele Unite? Dandy bizari, la fel ca profesorul de universitate din Geneva, care se plimba pe holuri cu ghetre, vestă de catifea și baston cu mâner de fildeș? Cert este faptul că amândoi erau foarte frumoși și foarte puri, așa cum stăteau ei acolo în așteptare, în ciuda bolii și suferinței degajate de cei din jur. Nu pot uita ușor această imagine, scriu ca și cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
viață credincioșilor. Musulmanii din campus, numeroși și practicanți, au făcut o cerere prin care cer ca vinerea să poată utiliza și ei capela Marie Guillard, cu condiția (pusă de către ei!) de a acoperi crucifixul central cu o cortină grea de catifea. La ora la care scriu aceste rânduri, cererea lor nu a fost încă soluționată. Așa cum îi cunosc pe canadieni, vor ceda în numele "toleranței" și această ultimă redută identitară. 2 februarie 2005 Conferință tare despre muzica și dansul din Congo, prezentată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai dureros mi se pare pierderea unor prietenii minunate, sau, mai bine spus, faptul că ele au fost curmate brusc. Mulți dintre prietenii mei au murit (unii dintre ei chiar la propriu...) de-a lungul vremii, dispărând în noaptea de catifea a uitării. Mi-e tare dor de unii dintre ei, dar cât de tristă ar fi revederea! Memoria mea afectivă este grav bolnavă. Iar supapa de supra-plin s-a blocat. A trebuit să mă mut și eu, la rândul meu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și câteva fraze într-o franceză improbabilă. La miezul nopții, credincioșii români și greci deopotrivă, cam 50 de persoane, așteptau cu nerăbdare stingerea luminilor și anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul" slujbei fusese
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cărților citite, adevărata realitate mi se părea cea din cărți și aveam impresia că mă aștepta și pe mine o viață ca în romane. Mă socoteam și mă voiam 75 cultivată, drept care îmi copiam, într-un album cu coperte de catifea, frazele interesante, semnificative, din cărțile pe care le citeam. Și drept care m-am apucat odată și-am învățat pe de rost citatele și dictoanele din paginile roz din Larousse. Țineam s-o întrec în cultură pe colega mea, Nadia Horowitz
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pregăteam pentru o îmbujorare sfielnică... A.R. Nu strică nici asta. Să continui. Ne vedeam zi de zi, dimineața la școală, iar după masa la mine-acasă, unde citeam împreună Proust. Îmi amintesc că purtam o rochie de casă elegantă, din catifea bleumarin, cu un guler rotund din dantelă albă, și-mi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes. Seara, după ce ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că „scurtă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de rochii pentru cucoanele sovietice și am lipit-o exact acolo de unde mi-au zburat Monchichii. Apoi mi-am triat liniștită comoara: bermudele de tercot nu merg iarna și oricum au o culoare absurdă, de un bej căcăniu; fusta de catifea reiată pe care am strâmtat-o cu mâna mea (și se cam vede, asta e; parcă am două mâini stângi, are dreptate mama) - nu; rochia albastră am zis că nu, puloverele și împletiturile se exclud din start... Ce mai avem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Să plecăm, deci... * Iată-ne în piața gării, sosiți de undeva cu trenul, într-o clară dimineață de primăvară. Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă și ele-gantă care ne așteaptă și al cărei conducător, în haină lungă lipovenească de catifea neagră, cu șapca de același stil, abia stăpânește surul (sau roibul sau negrul) plin de foc și de neastâmpăr, să ne aruncăm un moment privirea asupra palatului gării. În linii generale fațada e tot cea pe care o cunoaștem, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la ceas și observă că nu întârziase. Cofetăria la care lucra se afla în centrul orașului, într-o casă naționalizată. Era prin anul 1970 când orașul era într-o explozie de construcții. Camerele erau despărțite prin niște draperii groase de catifea grena, pereții erau ornați cu reclame comerciale. Două galantare, unul lângă altul, erau pline cu tot felul de prăjituri iar rafturile erau dominate de dulciuri și băuturi alcoolice, în proporții mici. Înghețata se vindea direct dintro casoletă care era introdusă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din strânsoarea lui, iar acum se simțea mai lejeră. Foamea o chinuia dar își aruncă o mână de alune decojite in gură, apoi își lăsă capul pe fotoliul moale de catifea vrând sa adoarmă. Dar un hohot de râs ce părea provocat de cineva din interiorul ei nu-i dădea pace și-i striga: „Ai reușit primul pas! Ai avut noroc!”. Dar cum reușise ea? Măcar dacă...ar fi reușit! Iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în comparație cu ceea ce ai realizat. Lucia îl apărase în acea perioadă de toate angoasele vieții oferindu-i cele mai normale condiții. Nimeni nu-i spusese mai bine și mai frumos ca ea povești cu prinți și prințese, făcându-i serile de catifea cu câte o poveste cu final fericit. Promisiunile părinților și sărutul lor îl ajutase să își păstreze liniștea din el. În fiecare zi primeau vești unii de la alții și îi trimiteau cu toată dragostea un suport solid material și financiar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care sunt în tot felul de comitete și comiții, ling dosurile mahărilor, dau premii și scot reviste. Cu el măcar știi la ce să te aștepți la o ariceală, până la urmă, simpatică... Așa sunt și dicționarele dumisale : nu mătase, nu catifea, ci șmirghel. Titlurile străine sunt un poem al greșelilor de tipar (sau de gramatică), dar, trecând peste, cronichetele au umor (involuntar uneori) și mult (prea mult...) amor (de Cinema). Cele două tomuri exprimă definitiv un personaj (T.C.) și demonstrează că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
noi, iubita mea. O atmosferă de familie: Anne-Marie drăgălașe, intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și cum se constată că a crescut și rochia e prea scurtă, a spus: „J’aime les robes courtes ; j’ai entendu que si l’on porte longuement ses robes plus courtes, cela rend les jambes belles et je veux
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a sărbătorilor și a aniversărilor, acea întoarcere spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aceste vieți una de cealaltă. — OK, uite-o și pe a mea, spune Suze surescitată la culme. Deschide o ușă de la șifonier și fermoarul port-manteau-ului de stambă - și mă găsesc în fața unei rochii pur și simplu fabuloase, din mătase și catifea, cu ape în toate direcțiile, cu mâneci lungi și cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un nod în gât. O să fii nemaipomenit de frumoasă. Încă nu-mi vine să cred că te măriți pe bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ocazie ca să mă întorc și să arunc o privire rapidă adunării. Locul e ticsit la maximum, sunt și oameni care nu au loc să se așeze. Sunt foarte mulți bărbați viguroși cu kilturi și foarte multe femei cu sacouri de catifea, Fenny e însoțită de toată liota ei de prieteni din Londra, și toți se pare că au pălării Philip Treacy. Și uite-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă vede, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Totul Îi deosebea [pe evrei] de români, și totul Îi făcea pe aceștia să se revolte sau să se Îngrijească. Portul atât la evrei, cât și la evreice era deosebit ; bonetele acelea de catifea garnite cu blană, antereele lungi, barbele inculte și prolixe și perciunii cei interminabili, iar la femei perucele mari și păroase de pe cap cu cărarea lor lată (femeile la măritare Își tăiau părul) care se vedea de la o poștă că-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
polonezi” <endnote id="(124, p. 237)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, etnograful Dimitrie Dan remarca și el frumusețea și eleganța evreicelor din Bucovina : „Între femei se află chipuri de-o regularitate clasică. Femeile [evreice] poartă veșminte moderne de lână, catifea și mătasă și se ornează cu aurime și pietre scumpe În cari desvoltă ele un lux foarte mare” <endnote id=" (126, pp. 7-9)"/>. Chiar și Nicolae Iorga, Într-o carte cu puternice accente antisemite, admitea că printre evreii din Bucovina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1840, vorbind despre „ovreii noștri”, Alecu Russo observa că aceștia sunt „neclintiți când e vorba de uniforma lor, care e pentru ei articol de lege”, precum și că ei „ar vrea să moară cum s-au născut, cu tichia de catifea și cu toate celelalte rămășiți din Evul Mediu”. „Ar trebui - continuă Russo - ovreilor moldovenești și leșești un om mare, destul de puternic, ca să-i facă să-și schimbe costumul ; aceasta ar face, fără Îndoială, ca mulțimea [de creștini] să nu mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]