3,719 matches
-
faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte răspunsul, el și strecurase ceștile în buzunar. Agripina făcu o invitație enigmatică: - De, Stănică, cum crezi și tu! Astea le mai am și eu, și peurmă nu mai am din ce bea! - Să fii dumneata sănătoasă, o încurajă Stănică, băgîndrepede în buzunarul umflat încă două
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în buzunar. Agripina făcu o invitație enigmatică: - De, Stănică, cum crezi și tu! Astea le mai am și eu, și peurmă nu mai am din ce bea! - Să fii dumneata sănătoasă, o încurajă Stănică, băgîndrepede în buzunarul umflat încă două cești. Stănică sărută mâna Agripinei, făcu semne de diferite nuanțe celorlalți și dădu să iasă. Toader declară că merge și el, și că-l duce cu trăsura până unde vrea. Avocatul acceptă, se sui în trăsură, alături de Toader, și primi alături de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe lobul unei urechi. - Și, barem sunt proaspete prăjiturile? Că de obicei le iei stătute! observă ea, fără schimbarea glasului. - Îmi pare rău. Le-am comandat special pentru tine. Numaipentru tine, comoară scumpă. Uite, ți-am cumpărat de la anticar patru cești de cafea antice, notează bine, de-ale strămoșilor, pe care am pus de mult ochii. Vreau să strângem de pe acum lucruri de preț pentru căminul nostru cel nou. Când Stănică vru să sărute pe Olimpia și pe obraz, aceasta arătă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noi, care strică legea, îmbolnăviți de spurcăciunea ateismului. "Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu." Părintele mușcă dintr-o bucată de cașcaval, iar popa Țuică, partener obișnuit în astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi cu tristețe la ceașca goală de țuică pe fundul căreia se vedea un bob de piper și aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirmă părintele, închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică, întrebă pe fată dacă mai are "Țambalul" cu care o auzise cântând o dată. "Țambalul" era, după el, pianul. Moș Costache, care altă dată ar fi fost foarte mâhnit de consumația prea mare de vin și de alimente, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Când colo, în loc să mă scutur, m-am trezit rostind în gând o rugăciune. - "Dă-mi Doamne, niște caaafea! Dă-mi și mie, Doamne, puțintică cafea", m-a parodiat zeflemitoare intrusa și-a ușchit-o, în antreu, după niște cești. Nu mă pierd ușor. Nu m-am pierdut ușor. M-am comportat precum un bătrân dinozaur, care, după ce-i zbori capul, continuă să mai alerge liniștit o jumătate de milă la treburile lui. Pînă-nțelege. Până înțelege că, de fapt, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țigările, ca și persoanele) - că vorbeau către el. Era un vârtej. Bineînțeles că n-ar fi îndrăznit să vorbească spre el. Închise ochii. Acum nu mai vorbeau. Deschise pleoapele. Bătrânele dispărură. Iar faptul că pe lume puteau să existe patru cești cu cafea, aduse între timp și distribuite pe măsuță, dintre care una preparată pentru o fotografie, nu-l mai duru. Se clătină pe picioare, lemnul, pictat cu un soi de baiț cenușiu, al tocului ușii, pârâi, când Pinky, răsturnat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe fața de masă, descoperi că nu întreprinsese călătoria către nici un afurisit de dormitor. Lumina devenise plumburie. Cafeaua fusese menținută, prin cine știe ce trucuri, fierbinte și - i se repetă - important era să fie băută așa. Sorbi, năzărindu- i-se că în ceașcă i se prăbușise un trapez de tencuială de pe tavan, împroșcîndu-l - două puncte fierbinți - peste față. Își descusu, din nou, cu greu, pleoapele, folosi mâneca, se șterse. Nu era cafea. O făptură dintr-astea bătrâne, ce-i jucau prin înainte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două puncte. - Domnule dragă! Om de muzică rarisim!! Tinere maestre, mare bucurie ați fost capabil să produceți, în sufletul a două femei, în această unică seară! Deci. Le îngădui să-i facă aproape tot ce pofteau. Goli o mulțime de cești. Primise lângă el un ibric, îl strânsese cu resemnare la piept și-l golise. Da, și-amintea. Era o comandă cu vreo două surori, patru sute la Rolly, cântase puțin, tocmai dăduse ușor în clocot și cântase 243 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scărilor. Nu mai era atât de interesat de aspectul material al existenței. La loc. Înăuntru. O, singurătate a singurătății, totul este singurătate! Pantofii mei sânt atât de singuri, șosetele mele atât de singure, cuvertura mea de mătase atât de singură, ceașca mea de cafea este singură, singurii mei pantaloni îmbracă pe jumătate un bărbat cu torsul gol și încordat, care, de un sfert de ceas, se chinuie să înțepenească o foaie de geam într-o fereastră. Azi-noapte m-am întors de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU: YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!" - "Curg zilele spre cimitir", aruncă ea, cu precizie, pe fundul fiecărei cești, c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-ar fi după ăștia, la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi, ar trebui să sapi șanțuri până mori. Pe fiecare rahat de șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi, dragul meu. De unde?! Dimpotrivă, seara era o seară ușoară și uscată. De înecat, afară, nu te-ai fi putut îneca decât c-un os de pește. Ce căuta prăjina asta aici? Dac-o prindea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Foarte interesant! spuse moale Doru, și simți cum i se împurpurează cartilagiile urechilor de rușine. 389 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și, pentru a mai face uitată ceva din pipăreala complimentului, doamna cea ștearsă îi împinse până în stânga Diavolului, ceașca lui. - Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebă, alintîndu-se, cucoana. - "...AI PĂTRUNS TU PÎNĂ LA IZVOARELE MĂRII SAU TE-AI PLIMBATTU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?" cită, din memorie, respectiva trimitere, spectrul Profesorului, străbătând între timp, cu aceeași îndemînare, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lei, că-i meseriaș... - Și are de unde! adăugă o rudă. - Fina Smaranda, că-i văduvă, o sută de lei și o față de masă, nea Cristea, negustor ce se află, dă o sută de lei și un serviciu deporțolan! Grigore sună ceștile cu unghia, ascultă clinchetul lor cristalin, mulțumit. Le așeză apoi pe masă, una lângă alta, cu grijă. A lui striga mai departe: - De la conu Ionel, prietenul socrului, cincizeci de lei! N-a mâncat, n-a băut, bani a trimes! Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe ajuns, ascultă la mine. Te uiți ca locul e cam pustiu, nu-i nimic! într-un an, doi se face și aici mahala. Primăria vinde locuri încoace... Se ridică și căută sticlele de rachiu. Destupă una și umplu trei cești ascunse prin rafturile cjrciumii. - Ia luați. Băutura e bună, te mai înveselește... Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau. De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă proaspătă și soarele sclipea încă în geamurile murdare. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau, nu chemau doctorul. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Angelo, zise el zâmbind cu tristeță... să sărutăm această gură care nu mai este vergină... " El s-apropie și sărută chipul lui propriu din oglindă... Deși era cald în casă, mînele erau reci și degetele supte, încît aprinse într-o ceașcă de porțelan spirt de viorele, ca să-și încălzească mînele la flama vînătăroșie... Ieși în grădină să se primble pin cărările ninse, pin arborii desfrunziți cu ramurele-ncărcate de omăt și-i părea c-a fost bolnav... îi părea că e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alamă galbenă fierbeau pe mese și ceștele de ceai împărțite dădeau minții și vorbirei acea voluptate caracteristică pe care o dă numai sara de iarnă unită cu plăcerile ei. Șezând alături, pe un divan turcesc, lîng-o masă lunguiață încarcată cu cești, ședeau mai mulți oameni bătrâni, jenați vădit de costumele moderne ce purtau, și un arhimandrit cu barba sură și cu fața destul de veselă le povestea lucruri pe cari un arhimandrit n-ar trebui să le știe. Mai mulți ofițeri tineri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în grădină la copacii a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zăpadă, numai vântul vâjia prin crăpăturile podului și a porților, ascuțit și monoton. în molateca căldură a camerei lui, Cătălin ședea cu țigara aprinsă, cu o ceașcă de cafea neagră înaintea lui, formând cu gura inelușe din fumul țigării, scuturîndu-i cenușa și sorbind c-o lene voluptuoasă din licuarea dulce și neagră ce sta-naintea lui. Îi era somn, dar lenea-i era atât de dulce încît
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întâmpinați într-o atmosferă glacială de Malțev, Zorin și Mendelevici. Am purtat cu aceștia o convorbire tensionată și epuizantă până către miezul nopții, în jurul unei mese pe care, contrar celor mai elementare uzanțe diplomatice, nu s-a aflat nimic o ceașcă de cafea, de ceai, sau un pahar de apă. În mod concret, interlocutorul lor eram eu, Romulus Neagu asigurând traducerea în limba rusă limbă pe care o vorbea foarte bine, întrucât făcuse studii la Moscova. Discuțiile pe teme de fond
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să se Împartă În grupuri de câte cinci persoane și să lucreze la un exercițiu pe care-l preluasem de la expertul În gândire creativă Roger von Oech, autorul cărții A Kick in the Seat of the Pants. Sarcina: să proiecteze ceașca perfectă de cafea care să poată fi folosită pe plajă. La Început, cu toții au crezut că mă țineam de glume. După ce și-au dat seama că nu era așa, au Început să caute soluții. După ce le-am dat jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
glume. După ce și-au dat seama că nu era așa, au Început să caute soluții. După ce le-am dat jumătate de oră să se gândească la problemă, am cerut fiecărui grup să-și aleagă un „inginer” care să descrie caracteristicile ceștii concepute de grupul respectiv. De asemenea, le-am cerut să-și aleagă un manager de marketing, care să transforme caracteristicile În beneficii. Au urmat multă distracție (element-cheie În procesul de creație), multă energie și unele dintre cele mai simandicoase cești
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ceștii concepute de grupul respectiv. De asemenea, le-am cerut să-și aleagă un manager de marketing, care să transforme caracteristicile În beneficii. Au urmat multă distracție (element-cheie În procesul de creație), multă energie și unele dintre cele mai simandicoase cești pe care ți le-ai fi putut Închipui vreodată. De vreme ce prețul nu era inclus În ecuație, cănile aveau Încorporate accesorii precum Blackberry, MP3 și GPS, ca să știi unde te afli pe plajă! Alte inovații includeau un distribuitor de cremă de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mult de jumătate din hol. M-am Îndreptat Într-acolo să văd despre ce e vorba. În spatele vitrinei iluminate se afla primul birou folosit de fondatorul companiei. Pe masa lui de lucru se găseau desene și diverse hârtii, precum și o ceașcă pentru cafea. Un dulăpior pentru dosare pe jumătate deschis completa decorul. Deși fondatorul companiei murise cu câțiva ani Înainte, impresia asupra privitorului era că persoana respectivă tocmai ieșise pentru câteva minute și urma să se Întoarcă imediat la biroul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a condus spre capătul culoarului (petele de pe covoare se Înmulțeau), Într-o sală de conferințe. Înainte să-mi pun servieta pe masă, gazda mea a trebuit să curețe rămășițele ultimelor ședințe ținute acolo. „Scuzați dezordinea”, a spus bărbatul, adunând câteva cești de cafea și o gogoașă cu gem mâncată pe jumătate. Pe masă a rămas scrumiera plină cu vârf. Scaunele din jurul mesei de conferințe erau acoperite de firimituri. Tablourile de pe perete parcă fuseseră agățate acolo cu scopul precis de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]