8,191 matches
-
de achiziții, O să vedem ce se mai întâmplă, murmură olarul, frază tâlcuită în așa fel încât, dacă vom fi atenți, poate servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii cărora le place să ascundă sub cuvinte aspra realitate, culoarea de gheață murdară care acoperă solul, interminabila mare de plastic unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întins peste gunoiul de fiecare zi, gunoiul de mâine grămădit peste gunoiul de azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și agricultori câteva care cu lemne de ars, va cumpăra în atelierele și tâmplăriile din Centura Industrială câțiva saci cu rumeguș, preferabil de lemn tare, ca stejarul, nucul și castanul, și pe toate va trebui să le facă singur, evident nu-i trece prin cap să-i ceară fiicei lui, pe deasupra gravidă, să-l însoțească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de deprimantul spectacol al serelor de plastic întinse cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele astea sunt mașini, mașini de făcut vegetale, într-adevăr, n-au nici o dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor a preferat să nu răspundă acestei foarte pertinente întrebări, s-a prefăcut că n-a auzit, poate din pricina tonului impertinent pe care-l iau automat întrebările pertinente, doar pentru că sunt puse, și oricât ar încerca s-o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și spre Centru, Marta e cu ei, așezată lângă șoferul, care acum e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață, soarele n-a răsărit, Centura Verde nu va întârzia să apară, în curând va veni și Centura Industrială, apoi cartierele de barăci, pământul nimănui, clădirile în construcție de la periferie, în sfârșit, orașul, marele bulevard, Centrul. Pe orice drum ai lua-o ajungi la Centru. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață, soarele n-a răsărit, Centura Verde nu va întârzia să apară, în curând va veni și Centura Industrială, apoi cartierele de barăci, pământul nimănui, clădirile în construcție de la periferie, în sfârșit, orașul, marele bulevard, Centrul. Pe orice drum ai lua-o ajungi la Centru. Cât va dura călătoria, nici unul dintre pasagerii furgonetei nu va deschide gura. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-are nevoie să vorbească. În sfârșit, orașul a rămas în urmă, cartierele periferiei s-au dus, în curând vor apărea barăcile, în trei săptămâni or fi ajuns la șosea, nu, mai au vreo treizeci de metri, și imediat vine Centura Industrială, aproape totul e oprit, doar câteva fabrici care par a-și fi făcut din activitatea continuă un soi de religie, și acum trista Centură Verde, serele murdare, cenușii, livide, de aceea trebuie să-și fi pierdut culoarea căpșunile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
or fi ajuns la șosea, nu, mai au vreo treizeci de metri, și imediat vine Centura Industrială, aproape totul e oprit, doar câteva fabrici care par a-și fi făcut din activitatea continuă un soi de religie, și acum trista Centură Verde, serele murdare, cenușii, livide, de aceea trebuie să-și fi pierdut culoarea căpșunile, nu mai e mult până vor fi albe și pe dinafară așa cum sunt pe dinăuntru, și fără nici un gust. Să întoarcem acum la stânga, acolo, departe, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o janela prin excelență, o măiastră broderie spartă, un colaj de motive marine și submarine, de alge, cochilii, amfore, odgoane și lanțuri, destinate să celebreze faptele Cavalerilor pe oceane. Însă, pe cele două laturi ale ferestrei, strângând ca Într-o centură cele două turnuri ce o Încadrau, se vedeau sculptate Însemnele Jaretierei. Ce căuta oare simbolul unui ordin englezesc În acea mânăstire portugheză fortificată? Ghidul nu știu să ne spună, dar puțin după aceea, pe o altă latură, cred că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fug, să mai fug Încă o dată, nu voi putea să spun asta nimănui. Trebuie să dau alarma. Un zgomot. Stop, ne Întoarcem la realitate. Un taxi care se apropia În viteză. Am reușit cu o săritură să mă smulg din centura magică, am făcut semne largi cu mâinile, aproape am riscat să fiu trântit, pentru că taximetristul a frânat numai În ultima secundă, ca și cum ar fi oprit cam fără chef - pe drum avea să-mi spună că și lui, când trece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gardă. — Însă nu va primi un ceas de aur, nici măcar unul de la Argos. — Care este numele companiei? — Nu-mi permit să le dau nici un bănuț, mă înțelegeți. — Nu mi-ați spus numele companiei, insistă Fran. — Ne găsiți pe șoseaua de centură. Wadey’s Buses. Recunoașteți numele acum? Fran tresări. Era șeful companiei dubioase de autobuze. — Treizeci de oameni or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
indian pe care mi l-ai promis? Fran își luă haina. Simțea nevoia să iasă la lumina soarelui de iarnă și să respire aerul curat din Woodbury, mult mai curat de când Citizen pledase cu succes pentru construirea unei șosele de centură. Și acest lucru fusese o realizare a ei și schimbase în bine viețile oamenilor, deși bănuia că la vremea aceea afectase afacerile câtorva firme, atrăgându-i antipatia acestora. La naiba, avea să sfârșească sub un autobuz, cum îi urase sinistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poziția ei favorită, ce garanta plăcerea maximă. Sunt sigură că sperma ta ar putea să traverseze Atlanticul. Dar, pe de altă parte, nici Sophie, nici Lottie nu-ți seamănă prea mult, este? El își luă revanșa pentru această lovitură sub centură răsturnând-o și luând-o de la capăt. Fran stătea în biroul ei, prin ușa căruia se întrezărea forfota gălăgioasă a redacției de știri și se gândea la Laurence Westcott. Ședința de redacție trebuia să înceapă dintr-o clipă într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii Pușca. Fran chicoti. — Dar vă mai amintiți când a sunat cineva să anunțe că a avut loc un accident pe șoseaua de centură și Stevie a întrebat: „Câți morți?“. Și când tipul a răspuns „Nici unul, slavă Domnului“, Stevie a zis: „Atunci nu ne interesează“. Stevie roși cu nasul în paharul de sangria. Știți ce-am vrut să spun, n-am vrut să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se se uită în urmă, dar nu-l mai zări nici pe Jack, nici pe fata cea nesuferită. Va trebui să-i mulțumească mai târziu. Fran parcurse în viteză drumul spre casă, cu tatăl ei pe scaunul de lângă ea, purtând centura de siguranță și privind absent în gol, în timp ce maică-sa se ținea strâns de brațul banchetei din spate, cu aerul unei eroine de tragedie antică. — Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un plic cu burduf, în spate de tot, pe raftul de jos. În timp ce făcea asta, se ruga sincer ca nu cumva să aibă o grupă sangvină extrem de rară și să nu se producă nici un accident în lanț pe șoseaua de centură în seara aceea, în urma căruia viețile unor oameni să depindă de flaconul dosit aici, în spatele recipientelor cu cola dietetică și piccalilli, menite să condimenteze sendvișurile cu brânză cumpărate de la magazin. Era seara pe care Ben și Jack o petreceau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe undeva avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan o înăbușiră. Ghinionul lui Miriam fu că, în drum spre șoseaua de centură, totodată drumul spre dealul Woodedge, care se lăuda cu una dintre cele mai romantice priveliști din ținut, se întâmplă să o ia pe High Street și să treacă pe lângă redacția Citizen. N-o ajută nici faptul că Fran se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de acest gând meschin. Camilla avea dreptate. Era întru totul egoistă. — Uite ce e, se auzi spunând, mașina mea e după colț. Te conduc acasă. Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și o conduse, prin traficul agitat, la căsuța ei cochetă din apropierea orașului. Când ajunseră acolo, trebui până și să caute cheile în geanta Camillei. Imediat ce o instală pe Camilla lângă șemineu, Fran încercă să-l sune pe Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la discuții cu tine. La bal, așa sunt țăranii. În Broscăuți e la fel, jale, de intri. Așa e, ieși cu hainele rupte, cu capul umflat. De la băutură. Nu am luat bătaie niciodată. Am avut un văr de-al meu, centura neagră la karate, și era vecin cu mine, și cu ăla mă trânteam. Mă antrenam. Se vorbește despre faimă În pușcărie, tot cu pumnul am supraviețuit, n-am avut probleme și nu mă bag în toate. Dacă te știe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un statut al lor. Nu ăștia, cu babele. Te uiți acum, cu copii.... Ce-i asta? Violatorii, mulți dintre ei o făceau ca să răzbune... o chestie d-asta. Dar acuma, ăștia, fac necesitate. Nu sunt în stare... Sunt atâtea pe „centură“, atâtea la Văcărești, în toate orașele sunt. Și ei nu sunt în stare nici măcar atâta... „Ia, băi, fato, fă-mi și mie treaba!“ Să-i dea banul și... nici măcar asta! Înainte nu puteai să vorbești nici cu părinții despre sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de schimbare. Ce tânăr frumos era acum. — O, Endō-san! exclamă Gaston. Beau garçon, n’est-ce pas? — Bineînțeles... Dă-mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat elegant. A dispărut imediat în mulțimea care începuse deja să mișune prin Ginza. Soarele îl orbea. Era ora zece, oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
hainele lăsate după un tufiș. S-a încins cu cingătoarea de piele, pe sub care și-a înfășurat brâul până peste pântece. A scuturat de praf o tunică scurtă, albă, pe care a îmbrăcat-o mulând-o pe talie cu o centură cu margini de bronz. Apoi mi-a poruncit: - Vino după mine! Cu greu țineam pasul cu el. Nu pentru că aș fi fost obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei. Nu purta bogata tunică longobardă de in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față până la degetul mare, cu șireturi de piele împletite în jurul pulpei. Probabil că de-abia se-ntorsese dintr-o cavalcadă, căci peste izmenele de in purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care trecusem revenise la cum era înainte, lins și drept, așa că am încercat să fac inele șuvițele încă ude. Mi-am pus un brâu de in, încălțările cele bune, singura tunică de mătase ce-mi mai rămăsese, puțin tocită, și centura cu margini și găici de aramă pe care niciun cămătar nu voise s-o ia. Soarele coborând în asfințit atingea zăpezile eterne de pe muntele Cavallo, ce se înălța pe neașteptate din câmpie. Cât cuprindeai cu privirea ți se înfățișa lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]