33,474 matches
-
între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un fel sau altul legături cu versul premeditat. Registrul naturalist este neechivoc, strofa nu devine încă o pastă verbală omogenă, ci rămâne o țesătură atent realizată
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu grație teoretică în ochii credulilor. Și de aceea, e mai bine să învățăm cum să facem uz de acele tertipuri logice cărora logicienii le spun petitio principii (te învîrți în cerc lăsînd impresia că descoperi un lucru pe care de fapt îl știai de la bun început), argumentum ad hominem (nu ataci ideea adversarului, ci persoana lui), argumentum ad verecundiam (manipulezi adversarul profitînd de respectul pe care îl are față de o autoritate
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
nevralgic rămâne lipsa unor ediții complete și accesibile din scrierile lui Cristian Popescu. Acesta să fie motivul efervescenței din jurul poetului, altminteri valoros? Tendința absolut umană de a valoriza ceea ce ne este refuzat? Un răspuns și - totodată - o ieșire din acest cerc vicios al orizontului de așteptare îl reprezintă volumul apărut la Editura Cartea Românească: Un tramvai numit Popescu (care, întâmplător sau nu, apare la aceeași editură care a publicat debutul editorial a lui Cristian Popescu, Cuvânt înainte, din 1989). împletirea dintre
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
urmează, îi recuperează Crainic. Sigur că imaginea Gândirii este departe de aceea a unui cenaclu, așa cum modernismul l-a impus, însă ceea ce transmit aceste dedicații este adevărul, la fel de valabil de orice parte a spectrului cultural, că o revistă e un cerc de benigne și creatoare influențe, în afara cărora, neexistînd simpatie, nu există literatură. Practica excluderilor, pe care istoria literară le consemnează zgomotos, a amintirilor îndoite cu apă (turnată de-a dreptul în sîngele frățiilor culturale), a numelor cu neputință de legat
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
interesează pe nimeni. Mă așteptam, așadar, la o ediție di granda, nepoată a Eternei și fascinantei Românii, și îmi ajunge în mîini o carte normală, ba chiar cam sărăcuță ca înfățișare, pentru scopul propus. Iar titlul, De la Coroana Regală la Cercul Polar, mi s-a părut chiar interesant. Totuși am început să răsfoiesc cartea cu prudență, ca să nu mă trezesc păcălit de titlu. În cuvîntul înainte, Dan Ceul povestește că Irene și Grigore Arsene i-au propus să se gîndească la
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
mulți comentatori trec fără să o sesizeze, victime ale prejudecății că țăranul român a rezistat în timp prin adaptare umilă. Despre ultima antologată, bucovineanca Anița Nandriș-Cudla, recunosc cu jenă că nu știam mare lucru. Ea a supraviețuit gulagului rusesc de la Cercul Polar și despre amintirile ei a scris Monica Lovinescu: "După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară." Cu același gînd, sînt convins, a pornit și Dan C. Mihăilescu această antologie, pentru care
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
cu perspectivele picturale ale lui Mircea Stănescu, dedublările lui Codrescu și.... La ce să te oprești mai întîi? La poeți (Adela Greceanu), la sociologi (Vintilă Mihăilescu), la Cioran-ul Irinei Mavrodin, la iubirile Martei Petreu (de fapt, ale lui Blaga)? La Cerc? Sau la Faust? La Psalmii lui Doinaș? Detalii ale aceluiași model. Planuri de secțiune ale unei iubiri care se recompune, ca întreg, din unghiuri, din mărturisiri neduse la capăt, dintr-o dorință de normalitate și de fericire. De "liberul popor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
sunt de aceeași părere. Mai mult: eu ași propune guvernului să pună la dispoziția Măriei Tale un tanc, cu care să dai buzna unde e lume mai multă, să sfărâmi toate automobilele și căruțele cu franzele de lux, să dărâmi Cercul Militar și Academia, Ateneul și Universitatea și toate instituțiile particulare și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a tamponat căruța unui cetățean, până când a făcut-o praf. M-am
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
este ireproșabil. Atît în tablourile mari, largi, în scene de grup savuroase, cît și în grupuri de doi, patru, șase. Gianni Schicchi...vi-l amintiți pomenit de Dante în "Divina comedie", la începutul Infernului, în Cîntul XXX? Se găsește pe cercul al optulea din Infern, dezbrăcat - doar s-a lepădat de hainele lui ca să-l "joace" pe mortul Buoso Donati - cu o atitudine războinică, trăgînd hulpav cu dinții din carnea altora, situați în lumile de dedesubt. Un personaj pitoresc, care a
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
și inclusiv operele structurate parabolic integrează dubii și dileme personale, tensiunile moral-existențiale ale eului luat sub observație. O caracteristică a literaturii lui Octavian Paler îmi pare tocmai asumarea, pe cont propriu, a unor probleme care îi angajează pe mulți: în cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, naționalitatea, umanitatea largă. De multe ori singur, însingurat printr-o funciară retractilitate, scriitorul nu este niciodată izolat. Abordând teme esențiale, atât în interiorul unui context socio-istoric opresiv, cât și în afara lui, analizându-le cu o gravitate specifică, el
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
critic, autorul pune în discuție și două produse poetice din vremea realismului socialist pur și dur, de la începutul anilor '50), criticul de circumstanță readuce în actualitate numele unor colegi de generație (prea repede trecute într-un plan secund, accesibil unui cerc tot mai restrâns de specialiști) și mostre relevante, capabile să pună în evidență bogăția universului lor liric. Dan Deșliu, A.E. Baconski, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Cezar Baltag, Virgil Mazilescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Florența Albu
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
folosind totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar. Apar astfel, cu această "filosofie" de reconstituire a atmosferei estetice a unui grup literar, două eseuri minunate prin conturarea liniilor de forță, a legăturilor cu epoca și prin detașarea unor portrete: Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997, cu ediția a doua în 2006) și Efectul "Echinox" sau despre echilibru (2003). Din aceleași intenții s-au născut și primele două volume, consacrate de critic orașului în care trăiește din 1965
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic, fără a atinge pateticul, deoarece întregul discurs este puternic marcat de umor. În Filozofii, Josef Nadj și-a conceput spațiul scenic pe trei cercuri concentrice (inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un cerc cu desene). În primul cerc, cel exterior, spectatorii se plimbau, urmărind pe 24 de ecrane-video imagini preponderent statice, cărora li se alăturau și câteva în care personajele
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
între absurd și dramatic, fără a atinge pateticul, deoarece întregul discurs este puternic marcat de umor. În Filozofii, Josef Nadj și-a conceput spațiul scenic pe trei cercuri concentrice (inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un cerc cu desene). În primul cerc, cel exterior, spectatorii se plimbau, urmărind pe 24 de ecrane-video imagini preponderent statice, cărora li se alăturau și câteva în care personajele se mișcau ușor - spre exemplu, trei corpuri împletindu-și în așa fel mișcările
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
a atinge pateticul, deoarece întregul discurs este puternic marcat de umor. În Filozofii, Josef Nadj și-a conceput spațiul scenic pe trei cercuri concentrice (inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un cerc cu desene). În primul cerc, cel exterior, spectatorii se plimbau, urmărind pe 24 de ecrane-video imagini preponderent statice, cărora li se alăturau și câteva în care personajele se mișcau ușor - spre exemplu, trei corpuri împletindu-și în așa fel mișcările încât păreau o singură ființă
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
corpuri împletindu-și în așa fel mișcările încât păreau o singură ființă, cu mai multe mâini, picioare și capete, evoluând lent în spațiu. Postúrile, expresiile și veșmintele stranii ale personajelor; pregăteau spectatorii pentru atmosfera spectacolului. În cel de-al doilea cerc, spectatorii așezați pe gradene, în jurul scenei, urmăreau pe patru ecrane, care mărgineau circumferința acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
cel de-al doilea cerc, spectatorii așezați pe gradene, în jurul scenei, urmăreau pe patru ecrane, care mărgineau circumferința acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă pe care i-am văzut-o la București, Comedia Tempio cu Filozofii , coșmarului uneori grotesc al celei dintâi i-a luat locul, de astă dată, o atmosferă mai puțin apăsătoare, mai încărcată de poezie
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
dintre cei patru fii, plastica sa corporală rafinată dând mărturie despre o mai îndelungată cizelare, datorată diferitelor discipline ale dansului, și nu numai ale acestuia, cărora s-a supus, de-a lungul timpului, corpul său. În cel de-al treilea cerc, al scenei, și muzica, creată odată cu mișcarea, a fost interpretată tot pe viu, de Szilárd Mezei (vioară și contrabas), Albert Márkos (violoncel) și Tomas Geroly (percuție). După ce în anii '60 ai secolului trecut dansul francez a cunoscut o primă deschidere
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
căscată. Dar știam prea puțin despre Jacques Lecoq sau Marcel Marceau. Implicit, înțelegeam prea puțin din performanța lui, din circuitul spiritual căreia îi aparținea. După douzeci de ani, Mihai Mălaimare a acceptat să revină pe aceeași scenă. Să închidă un cerc. Și să deschidă altul. După douăzeci de ani, după alte și alte experiențe umane și profesionale, după transformări firești ale trupului, ale minții, după trasee cu împliniri și dezamăgiri, Mihai Mălaimare a jucat, pentru o seară, "Actorul" la Amfiteatru. Am
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
le-a fost băgată pe gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt băieții care "rumegă canoane" și brutele adulate "de-un cerc de cvasicretini"; Scarbo și scribii "astupați"; junii "superrrrb" adaptați, parveniții perverși, cu "anchetele lor de sticleți"; vina este a cultrurarului și handărgraundului, ori a tânărului "poet" expresionist de gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
totale, al stîncilor crescînd din asfalt, al copacilor păduroși, al triumfului ierbii". E înregistrat și reversul situației. în absența unei "eternități" încorporate care să-l legitimeze, spațiul geografic sau producțiile omului ce-l populează se desemnifică, se pierd în derizoriu. Cercul înaripat, simbolul solar care se ivește în întreaga artă a vechiului Egipt, stîrnește stupefacția vigilenței noastre călătoare. Cum a fost cu putință, se întreabă d-sa, să fie sanctificat cu atîta fervoare soarele pe un meleag unde el e ostil
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
-lea, o poetică minuțioasă care consimte să demonteze cu acribie, într-un pe-cale-de-a-se-face (facerea căii), poematica poeticului la nivelul prim al acelei technę a sa. [...] Poetul contemporan este de bunăvoie și poetician. Îi place să se rotească în (și cu) cercul care rostogolește gândirea-poeticii și poetica-gândirii." Michel Deguy, Réouverture aprčs travaux, Întreaga operă a lui Michel Deguy stă sub semnul poeticului - lucru care nu are, într-o primă instanță, nimic neobișnuit, tulburător sau revoluționar. Noutatea intervine în clipa în care pătrunzi
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
a ne păstra integre facultățile mentale. Cum s-ar spune, dacă tot ești trecut pe margine, măcar să nu înnebunești de-a binelea. Căile pe care le ai în față nu sunt decît două: crearea unui univers interior sau formarea unui cerc de prieteni. Cum prima presupune o faptă a singurătății, mă voi opri asupra celei de-a doua căi. Grupul de colegi ca eschivă din fața morții sociale. Un fel de enclavă alcătuită după regula afinității selective: cine se aseamănă se adună
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
observațiile de acasă. Apoi, în cadrul dezbaterii propriu-zise, obiecțiile, confruntările și polemicile au ca rezultat îmbogățirea, corectarea și amplificarea textului inițial. Cartea apărută anul acesta la Polirom (Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma) surprinde prima serie de întruniri ale cercului Phantasma. Cum temele atinse în cadrul întrunirilor sunt de o varietate cu neputință de cuprins într-o recenzie de carte, m-am oprit asupra unui singur text: eseul lui Cornel Vâlcu, intitulat Hum-boldt, triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]