11,711 matches
-
vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine mândra diademă? Dac-ar fi numaidecât Să mă-nduplec a ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin legare directă pe un situs activator, existând și unul inhibitor, probabil situsul de legare a IP3. Pentru PKA există două situsuri de fosforilare, iar fosforilarea de către PKG a fost demonstrată direct, inclusiv în preparat intact, însă fără relevanță funcțională certă. Pompa de calciu reticulară Structura și genetica celor două pompe de calciu (plasmalemală și reticulară), ATP-aze transportoare de ioni de tip P (vezi cap. 5.7.1), sunt relativ bine cunoscute. Ele au în comun caractere fundamentale: afinitatea mare pentru
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
cuminți și mai nepreocupați recunoșteau aceasta și o spuneau în gura mare, dar geaba. Într-o dispută teologică între greci și latini, rânduită de patriarhul Grigorie, marele logofăt Nicefor Gregoras sfătui pe amândouă părțile să se lese cu totul de certe asupra unei teme sterpe și insolubile, pentru că ființa lui Dumnezeu e inaprofundabilă și tot astfel nu se poate afla nici legătura între Tatăl cu Fiul și cu Duhul Sfânt. E drept că împăratul, după ce ajunse autocrat, își dete multe silințe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub o formă triplă, după tăria sa în șir descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o unitate aspru înțelegibilă și o construcțiune care se poate pune în relațiune certă cu toate celelalte sunete care se pot numai cugeta, urmează de-aicea pentru pronunție legea duplă de-a mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare sunet, pentru ca să apară în puterea și (preciziunea) certitudinea sa originală, fără de-a sări în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grămădi și în tehnică momentele acelea cari zac dincolo de celea ce se pot învăța prin silință și studiu. În silabă se unesc elementele sunetale a vocalei și a consonantei într-o singură unitate. Silaba apare așadar totdeuna ca un sunet cert (demarcat) și produs prin o singură operațiune, în care sunet neci că se poate procede la o dispărțire în consonante și vocal[e], cari se prezintă de-aceea și urechei ca un întreg nedestructibil. În fiecare silabă trebuie de-aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părți ale vorbirei [î]i predau și-i reflectă auditorului intuițiunea ei însăși. Pentru că fiecare simbol se bazează pe o înrudire internă a cugetărei pe de-o parte, a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim simbolic accentul acela care, prin tonul ce-i comunică auditorului vorba, ar produce în sufletul ascultătorului și intuițiunea coprinsului ei (vorbei). Aicea ne aflăm deja pe terenul propriu al artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
momentul epic, care se arată în elementul narațiunei. Se-nțelege că acest moment nu se-prezintă niciodată curat, căci declamatorul se arată și el, într-un mod oarecare, că e mișcat de impresiunea celor enarate și reflectă într-un mod cert în vorbirea sa această impresiune. Acest moment epic percurge firește toate gradele, de la o descriere obiectivă a întîmplărei, pe care naratorul o dezvoltă cu o liniște epică ca pe un fapt cu totul discret de personalitatea și simțirea sa, până la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el nu-și va aduce la conștiință intențiunile poetului pentru singuratecele figuri ale dramei. Cu cât actorul va fi mai mult în stare de-a pricepe dintr-una opera poetică și de-a cunoaște din configurațiunea ei organismul unui principiu cert și creatoriu cu-atîta mai precis i se vor prezinta și diferitele caractere ca purtătoare a ideei și cu-atîta mai bine le va cunoaște în absoluta lor însămnătate pe care-o au ele în de ele. Numai pe temeiul acesta poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În acesta sânt determinate sau determinabile figura, mărimea și raporturile lor întreolaltă. Simțul intern prin mijlocul căruia sufletul se privește pe sine sau starea sa interioară nu ni dă o intuițiune despre dânsul, ca obiect; totuși însă este o formă certă, sub care singură numai intuițiunea stărei ei dinlăuntru este cu putință, astfel încît tot ce se ține de determinații interioare se reprezintă în proporții de timp. Dinafară timpul nu poate fi intuit, tot așa de puțin spațiul, ci numai în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub principie raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale lor izvoare empirice numa și nu pot servi niciodată la constituirea unor certe legi apriorice după cari judecata gustului nostru să se îndrepteze, din contra, aceasta din urmă este piatra de probă a adevărului celor dentăi. De aceea am sfătui ca sau să ne dispensăm de această numire și s-o păstrăm acelei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
necesarii ale cugetărei, fără cari nu-și are locul nici o întrebuințare a inteligenței, și merge conform lor, oricât de diverse ar fi obiectele asupra cărora sânt aplicate. Logica întrebuințării speciale a inteligenței conține regulele de-a cugeta corect asupra unei certe speții de obiecte. Aceea se poate numi logica elementară, aceasta însă organon al cutărei sau cutărei științe. Cea din urmă se premite în genere în școli ca propedeutică a științelor, deși, după mersul rațiunei omenești, este cea din urmă, la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
influența simțurilor, de la jocul imaginației, de la legile memoriei, de la puterea obicinuinței s. a., prin urmare chiar de la izvoarele prejudițielor, ba de la toate cauzele prin mediul cărora ne-ar răsări sau ni s-ar substitui cutări cunoștințe, pentru că privesc inteligența numai în certe cazuri ale întrebuințărei sale și la cari, pentru a le cunoaște, se cere experiență. O logică generală însă pură nu are a face decât cu principii apriori numai, și e un canon al inteligenței și rațiunei, dar numai în privirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra tuturor reflecțiilor următoare și care trebuie s-o păstrăm bine în vedere; ea sună: că nu putem numi transcendentale toate cunoștințele apriori, ci numai acelea vor fi numite astfel prin care cunoaștem cum că și modul în care reprezentațiuni certe (intuițiuni sau noțiuni) se aplică sau sânt cu putință apriorice. De aceea nici spațiul nici vro determinare geometrică a lui nu sânt o reprezentație aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmă se referă imediat la obiect. Așa bunăoară în județul " Toate corpurile sânt divizibile" noțiunea "divizibil" se referă la diferite alte noțiuni; dintre acestea însă ea în cazul de față e îndeosebi referită la noțiunea "corp", acesta iar la arătări certe cari ni se prezintă. Așadar aceste obiecte mijlocit ni le reprezentăm prin noțiunea divizibilității. Toate județele sânt deci funcțiuni ale unității (implicite? ) dintre reprezentațiile noastre, de vreme ce se-ntrebuințează la cunoștința obiectului, în locul unei reprezentații nemijlocite, una superioară, care cuprinde sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constituiesc terenul sau mai binezis obiectul deplin a experienței posibile. O noțiune apriorică care nu s-ar referi la ea ar fi numai forma logică pentru o noțiune eventuală, iar nu o noțiune însăși, prin care să se cugete ceva cert. Deci, daca există noțiuni apriorice pure, ele drept că nu pot conținea nimic empiric; totuși însă trebuie să fie tot numai (lauter) condiții apriorice a unei experiențe posibile, pe care singură se poate baza realitatea lor obiectivă. De voim a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diverse ale fenomenelor, întru cât această diversitate este să devie cunoștință empirică, de aceea fenomenele sunt supuse unor condiții apriorice, cărora trebuie să se conformeze peste tot sinteza lor (a aprehensiunei). Acuma reprezentația unei condiții generale după care o varietate certă se poate fixa (în unul ș-același mod) se numește regulă, iar dacă trebuie să se fixeze în acel mod se numește lege. Așadar toate fenomenele stau într-o legătură pertraversantă după legi necesarii, stau prin urmare într-o afinitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rangea șiruri întregi ale lor, dacă n-ar fi o facultate reproductivă a imaginației, care și este numai empirică. Fiindcă însă reprezentațiile s-ar reproduce după cum s-ar nimeri și fără osebire, încît nu s-ar putea [ivi] un conex cert, ci o aglomerare regulară, drept care nici ar putea să fie cunoștință; de aceea reproducția lor trebuie să s-întîmple după o regulă după care reprezentația cutare să intre în legătură în imaginație ca reprezentația cutare, iar nu cu orișicare i-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îi lipsește. Acuma deși logica generală nu-i poate prescrie nimic puterei de judecată, totuși cu cea transcendentală cazul e cu desăvârșire altul; așa încît se pare că cea din urmă are drept țel al ocupațiunei ei ca prin reguli certe să supuie unei corecturi și [să] asigurea puterea de judecată în uzul ce face inteligența de ea. Căci, pentru a-i da inteligenței o întindere mai mare pe câmpul cunoștinței apriorice pure și în calitate de doctrină, filozofia nu numai că nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar cugetîndu-mi un număr în genere, care poate fi și cinci și suta, atunci această cugetare e mai mult reprezentația unei metode de a-mi închipui o mulțime (d. es. mia) într-o icoană în conformitate însă cu o noțiune certă, iar nu numai o icoană pe care în cazul din urmă cu greu aș putea-o supraspecta și compara cu o noțiune. Acuma această reprezentație despre o procedură generală a imaginației întru a căpăta pentru o noțiune icoana ei eu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spațiu. Și mai puțin ajunge vrodată un obiect al experienței sau icoana unui asemenea noțiunea empirică, ci o asemenea noțiune se referă întotdeauna nemijlocit la schema imaginației ca [la] o regulă a determinărei intuițiunei noastre conform cu o noțiune generală și certă. Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma unui animal patruped, fără de a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe care o pot reprezenta in concreto. Acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unor reprezentații deosebite cu condițiile timpului în genere (d. es. fiindcă determinații opozite nu pot fi într-un obiect deodată, ci numai dupăolaltă), așadar determinația reprezentărei unui obiect într-un timp oarecare. 7. Schema realității este esistența într-un timp cert. 8. Schema necesității este esistența unui lucru în toți timpii. Se vede dintr-acestea toate cum că schema fiecărei categorii conține și închipuiește următoarele: schema mărimei = producerea (sinteza) timpului însuși în aprehensiunea succesivă a unui obiect, schema calității == sinteza senzației
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aparent, adică ceea [ce] cuprinde întreagă întinderea sa și a fost numit de noi noțiunea rațională a totalității necondiționate. De-a ajunge acest orizont pe cale empirică e cu neputință și toate încercările de a-l determina apriori după un princip cert a fost în zădar. Cu toate acestea toate întrebările rațiunei noastre pure țintează spre celea ce se află dindărătul acelui orizont sau (în orice caz), de nu, înăuntrul liniei sale hotarnice. Celebrul David Hume a fost și el unul din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a minții și a însăși rațiunei. Ajuns acolo, el nu mai are să se teamă de nici un atac, căci, distingând proprietatea sa de ceea ce [stă] cu totul afară de hotarăle ei și asupra cărora nu face pretenții, nici poate fi încurcat în certe pentru aceasta. În sfârșit procedura sceptică adevărat că nu este mulțămitoare pentru întrebările rațiunei, dar e totuși o (preexercitare ) un exercițiu pregătitor, pentru a deștepta precauțiunea ei și a arăta mijloacele temeinice care o pot asigura în proprietățile ei legitime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reciprocă de cercuri concentrice mai mari or mai mici, din care câte unul s-ar arăta nu ca un cerc simplu, ci ca un cerc de cercuri. Așa, d. es., dacă istoria în genere ar forma un cerc de o certă apropiere cătră interes, acest cerc va consta din diferitele cercuri a istoriei politice, de cultură, literară, religioasă, ș. a. m. d. După asta se lasă stabilită o măsurătoare ideală și generală pentru înălțimea cât și pentru modul corect a progresului în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea puțin de centrul de interes și scop cari-i aparțin lui, fiindcă pentru cercetarea științifică nu e nici un teren prea depărtat îndată ce în genere numai poate fi ajuns; pentru cultură însă ca atare există un început și un progres cert dacă nu e s-o confundăm cu diletantismul. De această lege fundamentală a culturei se înlățuiesc acuma mai multe consecvențe. - Mai-nainte de toate trebuie dezvoltată deosebirea atinsă dintre știință și cultură. Fiecare om al științei sau al praxei (căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]