2,460 matches
-
Alunița Cofan, Mantaua lui Caragiale, CC, 1998, 1-4; Dan Silviu Boerescu, Un ucenic prea puțin ascultător, „artPanorama”, 1998, 9; Horia Gârbea, Tranziția la români, „artPanorama”, 1998, 9; Ion Roșioru, „Anotimpuri de trecere”, TMS, 1998, 12; Glodeanu, Dimensiuni, 238-240; Emil Iordache, Cinismul ca formă de ascetism, CL, 1999, 2; Marin Mincu, „Revizuirea” criticii, de ce nu?, CNT, 1999, 10; Alunița Cofan, O cronică postdecembristă, CC, 2000, 9-12; Dimisianu, Lumea, 488-492; Ion Simuț, Arena actualității, Iași, 2000, 227-232; Tudorel Urian, Proza românească a anilor
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
septembrie 1926, p. 1. 33. C. Bacalbașa, „Naționalism și democrație. Să fim fasciști?“, loc. cit. 34. Constantin Bacalbașa, „Vorbiți pe față, domnilor, vorbiți cinstit popo rului român“, Universul, an. L, nr. 346, 19 decembrie 1933, p. 1. 35. Constantin Bacalbașa, „Cinismul e prea mare“, Universul, an. L, nr. 349, 21 de cembrie 1933, p. 1. Constantin Bacalbașa a încetat din viață la Spitalul Colțea din București, ca urmare a unei operații (se internase pentru „exemă“ la șoldul stâng, agravată printr-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un sentiment contradictoriu: de compătimire pentru inima sa îndărătnică, opacă, de admirație pentru cinstea sa sufletească, rară și în rîndurile cinului căruia îi aparține. *Am terminat de citit Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Céline. E un roman uluitor prin cinismul și cruzimea constatărilor: amar, dur, pe alocuri insuportabil. Sensul lui e coborîtor: de la entuziasm la indiferență. Bardamu, personajul narator, face, finalmente, constatarea teribilă că a atins pragul de la care Robinson, figură de escroc și criminal, îi apare superior prin persistența
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uneori două figuri desprinse din cărțile prozatorilor scandinavi: singuratici, autarhici, secreți. Cînd trec pe lîngă blocul în care locuiesc, mă izbește faptul că, aproape de fiecare dată, au storurile trase. Firea lor ciudată are nevoie de umbră! *Iată o probă de cinism: „Poate să moară (din cauza poluării - n.m.) jumătate din Bacău, producția (Combinatului Chimic - n.m.) să iasă!” Ea aparține unuia dintre cei mai odioși ciocoi de partid, Vasile Popa, secretarul cu probleme organizatorice de la județ, așadar numărul 2 în conducerea locală. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușă, am exclamat într-un fel care m-a surprins pe mine însumi: „A venit limbiotul!” Am vrut să sune a glumă, dar a ieșit un sarcasm. Porecla mi-a sugerat-o el însuși, vorbind cu o încîntare suspectă de cinism despre „trasul limbilor”, treabă scîrboasă și cînd se referă strict la literatură. A-ți recomanda propriul poem, propria recenzie etc., cum face, prin a spune „Să vezi ce limbă i-am tras!” înseamnă fie că-ți place acest gen de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Încât, când a cerut broșura „Jean Grințescu”, eu n o aveam și i-am răspuns În acest sens. Eram depășit de suferințele fizice ale mamei, bolnavă de 2 ani, de propria-mi boală și de sarcinile de serviciu, puse cu cinism pe umerii mei. Scrisoarea de mai sus, a fost precedată de alte două, ale profesorului de la București, cu ton diferit, pentru că nu-i pun imediat la dispoziție broșura cu pricina, când ar fi fost foarte simplu să ia legătura cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
refuzate la export, să acceptăm o literatură falsificată de ideologie, pierdută în haosul demagogic și obsedată de inventarea unei noi istorii; să acceptăm kilometri de filme politizate și să ascultăm până la intoxicare propaganda cenaclului Flacăra. Adăugăm lipsa cronică a medicamentelor, cinismul cu care suntem izgoniți din hotelurile de pe Litoral când vine valuta sau câte-o legumă de partid. În sfârșit, nu există domeniu al vieții noastre materiale și spirituale în România de azi care să nu fie degradat, de care să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
române . Ideea apăruse în august ’89, odată cu înființarea Frontului Popular Român” ... C.M. Spiridon 258“Revolta ieșeană împotriva orânduirii socialiste își are începutul în august ’89, odată cu înființarea Frontului Popular Român . Casian Maria Spiridon N.n. - Iată un loc unde se amestecă cinismul cu farsa . Numai jocul uzanțelor referitoare la ”operația prin chiuretaj politic a păcăliturii” este deajuns să se pună capăt pentru totdeauna succesiunii de minciuni, insolenței . Oricărei nașteri, chiar a copilului mort, i se declară cauzalitatea civilă, prin extensie și a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
crescută într-un institut catolic din Franța, pare aici o rătăcită, mai ales că-i lipsește, ca dintotdeauna, afecțiunea maternă. Elena Rodan, mama austerei și sfioasei făpturi, este o mondenă, frivolitatea-i de femeie dedată plăcerii simțurilor atingând cote de cinism. Îl seduce pe Mihai Lavin, îndrăgit de Sanda încă din copilărie, și nu pare zguduită atunci când nefericitul, răvășit de capriciile și de intenția ei de a-l părăsi, se sinucide. Cu inima pustiită, fata se rupe definitiv de casa care
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
Om dur, fără scrupule, posedă cu violență pe Cleopatra, pe o altă femeie din înalta societate (Doamna Ascherliu) o repede cu vorbe mahalagești („hai sictir, putoare”), în fine, se lansează în politică și ajunge deputat. Este rapace și de un cinism primitiv. O lume care se epuizează, fără perspectivă istorică și morală. Romancierul îngroașă această idee și, în ultima parte, intervine cu neinspirate reflecții politice despre decăderea neamurilor (veche temă din literatura nuveliștilor de la 1900, tratată acolo cu duioșie și resemnare
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de adăugat aici Tahar Ben Jelloun, amintit deja ca scriitor francofon. “Noii cinici” - Amélie Nothomb, de exemplu - numesc o altă diferență specifică a “impasibililor”. Rămîne de văzut dacă Michel Houellebecq va merge pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Interventions colecționează luările sale de poziție În calitate de „intelectual” francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura franceză să fi cunoscut un personaj mai pregnant ca Bruno, profesorul de franceză ratat din Particulele elementare, un “erou al timpului nostru” În care orice cititor de sex masculin se poate recunoaște În diferite doze. Scris cu ironie, tandrețe, cinism și, În final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
O a doua sînt chiar musulmanii Înșiși: aflat În excursie În Thailanda, pentru a-și Începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq este desigur voluntar. Nu se poate omite Însă o remarcă esențială: atitudinea reprobabilă a autorului este o reacție (a cărei formă de manifestare se află la latitudinea subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității, discursului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Peter Sloterdijk, nu mai poate redeveni colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Depozitară a celor mai scabroase imagini, mintea (dar am spune mai degrabă sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate. Naratorul este dezgustat de omenire. Mizantrop și misogin. Îl vizitează la locul de muncă o anume Sandra Heksjtovoian, o artistă absolventă a Artelor Frumoase din Caen: voia să-i arate ceva și să-i propună, desigur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că spiritul nu s-a născut, că cere să se nască și că nașterea-i va fi grea, că noi n-am avut pînă acum decît o idee vagă și dăunătoare despre chestia asta.” (trad. mea, A.M.) Formula este exagerată, cinismul blasfemiator, Houellebecq cere oprobriul, Michel este un mișel. Dar acest fragment, ca Întreg romanul de altfel, par dictate de disperare. Scriind așa, Houellebecq o face cu conștiința că n-are nimic de pierdut. Miza lui nu este În nici un caz
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
retorica, Însă, Îl va subjuga. În culisele acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu condiția să fie pusă În scenă. știe cît de simpatic este publicului un nemernic care-și afișează cu nonșalanță nemernicia. What you see is what you get: stupiditate pură, autoreferențială, intenționată. Beigbeder scrie cu aceeași franchețe și cu același cinism - gratuite dar sincere - care cuceresc publicul amator de senzații fără implicații. Memoriile unui tînăr țicnit este o carte de care tu, profesor de română, student silitor sau venerabil intelectual care iubești spiritul, n-ai nevoie. N-ai voie, aș adăuga
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat de televiziune și entertainment, cu vocea publică sugrumată de cea a specialiștilor sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu urmări importante asupra eticii și praxisului comunității homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui Simone de Beauvoir: homosexualul provoacă dintr-o reacție defensivă, știindu-se mereu În centrul atenției. El nu se poate pretinde normal atîta vreme cît nimeni nu-l percepe ca atare, ceea ce-i rămîne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca singură experiență individuală - mai rar colectivă - marcantă. Interesant este că maniera aceasta atît de americană de a face literatură, dacă ne gîndim doar la generația beat din care descinde trash-ul, a fost preluată În Franța de scriitoare. Limbajul crud, cinismul, experiențele liminare, drogurile, violența, prostituția, muzica disco (preferată la apariție, spun studiile culturale, de homosexuali) și muzica house - tot ceea ce structurează atît de fluid viața eroilor din Trainspotting - sînt datele unui mediu social vînat, În Franța, de o parte Însemnată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]