2,486 matches
-
omorâți? Întrebă George. — Pentru un prieten. Doar ca să-i facem o favoare unui prieten, istețule. — Mai taci, spuse Al din bucătărie. Prea vorbești mult al dracu’. — Păi tre’ să-l distrez pe isteț. Nu-i așa, istețule? — Vorbești prea mult. Cioara și deșteptul meu se distrează singuri. I-am legat ca pe două turturele dintr-o mânăstire. — Să-nțeleg că și tu ai fost la mânăstire? — Poți să știi? — Poate Într-o sinagogă. Pe-acolo ai fost. George se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
George Îi spuse că bucătarul e bolnav. Și de ce dracu’nu vă luați alt bucătar? spuse bărbatul. Ce-i aici, restaurant sau ce? Apoi bărbatul ieși. — Hai, Al, să mergem, spuse Max. — Păi și cu șmecherii ăștia doi și cu cioara ce facem? Lasă-i, e În regulă. — Zici? — Da, sigur. Asta-a fost. — Nu-mi place treaba asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Walcott veni și el, zâmbind. Se-ntâlniră la mijloc și arbitrul Își puse brațele pe umerii fiecăruia. — Sal, băi Popularitate, zice Jack. — Așa ești tu. — De ce-ți spui așa, „Walcott“? Întreabă Jack. Nu știi că ăsta-a fost o cioară? — Fiți atenți...âncepe arbitrul și le servește același discurs de când lumea. Walcott Îl Întrerupe brusc. Apucă brațul lui Jack și Întrebă: — Pot să-l lovesc când mă ține așa? Ia-ți laba de pe mine. Nu filmează nimeni aici. Se-ntoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
drum era un câmp verde și un râu. Malul era presărat cu copaci și mai era și o moară de apă. În fața morii vedeam un buștean lung În care tăia un ferăstrău. Părea că taie de unul singur, nesupravegheat. Patru ciori mergeau pe câmpul Înverzit. Alta le privea din copac. Uitându-mă afară, pe verandă, Îl văzui pe bucătar ridicându-se de pe scaun și traversând holul care ducea În bucătărie. Înăuntru, lumina soarelui se răsfrângea În paharele goale de pe masă. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse blonda oxigenată. L-aș fi tras În jos. El n-avea nevoie de o soție. Of, Doamne, ce bărbat. — Ai fost foarte atentă cu el. Auzi, da’ Jack Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-a luat prin surprindere. Tocmai Îl pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la ghișeu se deschise și cei trei indieni se-ndreptară spre ea. — Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbat. — Ai fost foarte atentă cu el. Auzi, da’ Jack Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-a luat prin surprindere. Tocmai Îl pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la ghișeu se deschise și cei trei indieni se-ndreptară spre ea. — Întâi l-a pus Steve la podea, spuse blonda oxigenată. În momentu’ ăla s-a-ntors spre mine și mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
săptămână, pe ușă te întâmpină un lacăt cât lumea de mare și... Prispă... Cine știe? Legat poate!... Ferească Dumnezeu, bade! Să nu ajungi zilele acelea. Eu le-am trăit și nu le doresc nici dușmanilor mei. Hai să le dăm cioarelor pe aiestea, Toadere. Mai bine spune mi de ce ai venit așa târziu astăzi? Apoi am avut și eu treburi pe acasă... Cum îți merge la slujbă? Bine, bade! Mulțămesc lui Dumnezeu. Îi bine când îi bine. Îți pun un țoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
deșirată aʹnceput, de aseară, peste mahala să bată vânt de primăvară. Cerul vânăt își gonește peste dealuri norii; și-o băbuță se jelește cʹa văzut cocorii, Însă alta oʹnvenină căci susține tare: - „Ce-ai văzut mata, vecină, era stol de cioare! Despre vreme, ce o să fie să citești matale și să vezi, mă rog, ce scrie domnii la jurnale... Când mʹam dus să iau tutunul aflai de la Veta: - că-i prietenă cu unul de vinde gazeta. Cică spune cʹo să fie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
iată mă la ghișeul de bilete al gării, gata să mă daupe mâna feroviarilor, când, uitându-mă întâmplător în jur, am rămas stupefiat: toți, dar aproape toți cetățenii se aflau în aer! în aerul pur și mioritic al Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate primăriile, ziua lacătelor deschise, sau mai exact, la nivelul primăriei noastre, ziua zăvorului deschis fiindcă lacătele au fost
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în general, și mai ales cele turnate în bronz cu cai cu tot când e cazul de cai. Le-au albit păsările și în general porumbeii. Să punem o taxă pe porumbei? Ar fi o idee. Dar ce facem cu ciorile, cu vrăbiile, cu... Punem și pe ele o taxă, o amendă! Și cine plătește? Mitropolia! Sunt animalele astea cu aripi, păsările ălui de Sus?...Să plătească ăl de Sus. Dumnezeu? Nu, domnule, nu te lega de cel mai de sus
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori. Ori de cîte ori, mai Întîi rar apoi tot mai frecvent, trecea mortul, mă repezeam la fereastră privind cu ochi inocenți. La doisprezece ani săream gardul de beton ciobit, și mîncam cireșe mîngîind lemnul funerar, care nu făcea cireșe, apreciindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la panta bancului și la alegele trase după noi de elice, iar apoi am trecut și de promontoriu, iar cînd m-am uitat Înapoi nu se mai vedeau docul și adăpostul pentru bărci - nu se mai vedeau decît promontoriul, trei ciori care mergeau pe nisip, un buștean putrezit și acoperit pe jumătate cu nisip, iar În față se desfășura lacul. Întîi am auzit trenul și avia apoi l-am văzut sosind - la Început era curbat și părea foarte mic, grăbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
călugărițe: “Adecă eu, Ilisafta călugărița,... am vîndut trei fălci de vie , care sîntu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare”. Pe când se întâmpla asta? La 13 octombrie 1662 (7171). Acuma aș vrea să mai ai răbdare măcar cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru ultima oară de Gheorghe Duca vistiernicul. Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe, băiete! Iaca eu n-aș putea să stau liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îi din partea voastră? i-a întâmpinat Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri la șuguit, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al XVIII-lea, a unor bejenari veniți din Galiția, care au format cătunul Ruși<footnote Gh.Enache, Belcești.Studiu monografic, I, Iași, 2007, p. 140. footnote>, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni<footnote Ibidem, p. 138, 154. footnote>. Potrivit Condicii liuzilor, din anul 1803, în satul Belcești se aflau 95 birnici, 6 scutelnici și 11 bejenari, însumând 112 nume
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe bine cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut, mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca, Grigore zise deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu mă scoateți pe mine din țâțâni, că pe urmă vă împușc pe toți ca ciorile, mama voastră de țopîrlani! Boiangiu își făcea curaj în afară, dar în sineși era pierit rău. Deocamdată socotea să se mai odihnească puțin, fiindcă azi-noapte de-abia apucase a ațipi când I-au sculat și acum se simțea frânt de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și zburau jos, la înălțimea hornurilor. Aproape că nu lăsau fumurile să se ridice. Și asta ce mai înseamnă ? C-o să ningă iarăși. Sau măcar o să vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache înțelese că nu văzuse. — Eu am văzut, rămase Petrache cu ochii în gol. Acolo sus, la castel. Dar nu umblă în stoluri, ca ciorile. Vine doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]