3,124 matches
-
cu nasturii ei prea mult Înșiruiți, de fusta cu copcile ei prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai poți ocoli violența și brutalitatea impuse cu necesitate de Însăși tehnica cea mai elementară a amorului, așa cum o experimentară Daphnis și Chloe, eroii ro ma nului pastoral, numai grație și naivitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei pline de izmenele, ciorapii și cămășile de noapte ale bărbaților care și-au părăsit femeile pentru altele tot atât, dacă nu și mai rele? Gelozia nu este, cum se pretinde, sinonimă, anexă sau complement necesar al dragostei femeilor noastre, dovadă că apare când dragostea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un școlar prost (cum sunt și voi mai rămâne Încă) Înaintea femeii iubite, confidenta și depozitara entuziasmelor mele prea naive. Simpla ei prezență feminină (chiar când nu era cazul să-și scoată, cum știa ea să-și scoată, furoul și ciorapii) mărturisesc că mă intimida, chiar după mai mulți ani Împreună, și chiar astăzi [mă intimidează] amintirea ei mult plivită de buruienile care nu scutesc nici cea mai mândră grădină. Un școlar prost, ca Iosif din Biblie, fiul lui Iacov și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întrebat: Cum, mă, ai spus tu asta? Da, e grozavă, de antologie! Lisette Verea nu s-a măritat cu Stroe Lupescu. A emigrat În SUA și acolo s-a măritat cu fiul lui Chesterfield, mare fabri cant de țigări și ciorapi de mătase. N-a mai avut nevoie de Stroe Lupescu!“ Ecourile unei lumi de altădată, În care Constantin Beldie aprecia o vorbă de duh... Leon Kalustian era În acei ani, după mărturia profesorului Eugen St. Nițu, un arbitru al modei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi apărea tatei acum, în razele soarelui, mult mai expresiv decât prima dată, când o privise la cabinet, îi apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a convins că Vlad și mama dorm, s-a strecurat pe ușă ținând în mână geanta sa de elev în care înghesuise ceva de-ale gurii, un prosop, un săpun, două perechi de ciorapi și un schimb de lenjerie de corp. La marginea orașului, lângă spital, s-a întâlnit cu Stan. El avea un rucsac de pânză, mai încăpător și mai bogat: pe lângă pistolul cel grozav, mai deținea briceag, lanternă, o busolă, plus o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mâncare, fără lemne pentru foc, fără bani, cu picioarele goale pe cimentul din camere, pentru că nu avea absolut nimic de încălțat. Doamna șcraba i-a dat o pereche de încălțăminte noi. Măicuța ne-a spus că nu are nici “colțuni” (ciorapi), și nici să cumpere la magazinul din sat nu găsește. Sărăcie mare în toată Basarabia, sărăcie provocată de Moscova și de trădătorii neamului românesc. “SE RĂZBUNĂ PE ILIUȚĂ AL MEU...” Aduc și pe această cale mulțumiri doamnei Elvira Opran, care
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
el mi-o zis să am, să nu mă uit jalnic în grădina altora. Buni, buni, buni oameni! (îmi arată grădina unde vecinul a sădit roșiile). Iaca, mergem la Aneta și văd ce o să zică ea. Iaca așa, îmi trag ciorapii și dacă are să spună Aneta să mă duc la mănăstiri am să mă duc, dacă nu, nu. (aceste cuvinte le-a rostit cu un ton hotărât, grav) șoantele mă dor (picioarele) astea ale mele, tare mi-i greu, sunt bătrână
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de la obraz: „Mă, voi discutați de-ale voastre ca și cum eu aș fi o mobilă. Nu vă dați seama că sunt și eu bărbat, am mândria mea, vreau să admir femeile, nu să ascult tot timpul numai prostii despre rujuri și ciorapi?“. „I-auzi la el - a zis Camelia și toate fetele au râs ca la un fapt de la sine înțeles -, Chiriță e bărbat! Așteaptă să fiți mai mulți, ca să vedem care-i bărbat. Tu, Chiriță, nu contezi.“ Cum asta s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe după genunchi și tălpile ridicate în sus, tras de picioare cu o aț. Am fost bătut de zeci și zeci de ori cu ranga peste tălpile în care aveam bocancii... Apoi, mi s-a poruncit să dau jos bocancii și ciorapii și iarăși am fost bătut peste tălpi cu ranga: zeci și zeci de lovituri... până ce mi s-au umflat tălpile, ca o pâine... Atunci m-au dezlegat și m-au făcut să alerg în jurul camerei cu tălpile goale, până ce s-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zvelt, nu prea înalt, cu picioarele lungi, cizelate, cu mâinile delicate, cu degetele fine, cu chipul... Numai chipul se ștersese, dar fără să poarte amprenta hâdă a morții, ci dimpotrivă, un fel de mască ce atenua accidentele feței, asemenea unui ciorap de mătase tras peste cap, menit să estompeze plinurile și golurile și să ascundă lipsa părului. Pesemne, fusese ras înainte de autopsie, pentru că avea calota craniană retezată, dar la locul ei, vădind doar dunga subțire a despicăturii. A fost scos ușor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să-mpiedice ca el să-și bea și mințile, și căsnicia. Cuvintele însoțeau munca doar atunci când mai mulți lucrau ceva împreună, depinzând unul de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
două restau rante. Elevele de liceu nu aveau voie să se plimbe neînsoțite de părinți. Drept care, în fiecare seară, la aceeași oră, un cârd de colege ca un cârd de ciori, în uniformele noastre negre, posomorâte, cu pălării negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam, exact în aceleași locuri, cu băieții de la Liceul Roman Vodă, și schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
articole de igienă sau cosmetică și a celor mai comune articole vestimentare de calitate afectează și ele mult mai acut populația feminină a țării. În mod normal, o femeie poate să decidă singură dacă dorește sau nu să folosească rujuri, ciorapi de mătase sau pantofi cu toc înalt, adică să-și etaleze sau nu feminitatea. Dar în România simplul drept de a alege le era refuzat. Egalitatea era înlocuită cu uniformitatea. Interzicerea avorturilor a fost o altă problemă care a afectat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
40%. Și așa înghețam în stații și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și ciorapii (nu-i pot înlocui fiindcă nu se găsesc), la suprafață tot îmi pasă cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și ciorapii (nu-i pot înlocui fiindcă nu se găsesc), la suprafață tot îmi pasă cum arăt. Uneori, îmi pun și mărgele. 5 decembrie Și iluminatul public s-a înjumătățit. Când vin noaptea, în miercurile de serviciu la rotativă, strada noastră e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
până la cartela de pe trimestrul următor. Dacă nu consumai punctele, ca să nu le pierzi, erai nevoit să cumperi la sfirșit de trimestru fel și fel de lucruri, uneori inutile... Nu era tocmai ușor cu hainele... De exemplu, atunci nu se găseau ciorapi de nylon sau erau foarte scumpi (80 de lei, comparativ cu 70 de lei, cât costa o pereche de pantofi!), așa că noi umblam în ciorapi albi, adesea tricotați de noi. Visul meu de-atunci era o pereche de cizme, pentru că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lucruri, uneori inutile... Nu era tocmai ușor cu hainele... De exemplu, atunci nu se găseau ciorapi de nylon sau erau foarte scumpi (80 de lei, comparativ cu 70 de lei, cât costa o pereche de pantofi!), așa că noi umblam în ciorapi albi, adesea tricotați de noi. Visul meu de-atunci era o pereche de cizme, pentru că aveam numai pantofi - unele colege umblau chiar cu decupati pe zăpadă mare! Visul cu cizmele mi s-a împlinit mult mai târziu... În general, eram
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de la ruși (adusă de cei care făcuseră excursii acolo) sau cumpărată (subversiv, se-nțelege) de colegi de-ai noștri mai îndrăzneți din trenurile internaționale care opreau noaptea în gara Cluj: cupoane de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru. Se găseau foarte greu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cumpărată (subversiv, se-nțelege) de colegi de-ai noștri mai îndrăzneți din trenurile internaționale care opreau noaptea în gara Cluj: cupoane de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru. Se găseau foarte greu și nu puteau fi duși de prea multe ori și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru. Se găseau foarte greu și nu puteau fi duși de prea multe ori și nu întotdeauna la remaiat. Erau mici cabine (una în parterul magazinului Central) în care, sub lumina unui bec foarte puternic, niște
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să iei aminte! Să nu mai pierdem timpul, tovarășa Rodicuța, să vedem brigăzile muncitoarelor de la Holdingul de curci.“ „Te mai interesează?“, îl întrebă pe tânărul scorțos din fața ei. Gabriel era profesor de muzică, cu vioara după el. Și cu un ciorap roșu, căci îl declaraseră nebun și trebuia să facă, în orice moment al „existenței lui de păduche“, după cum îi spusese tovarășul cu ochi albaștri, secretarul PCR al conducerii școlii, dovada dungii roșii din buletin. Domnul Aur, directorul, totuși îl tolera
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și pe Tanța la cântat? Ce idee năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]