2,487 matches
-
-au răspîndit zvonul că s-au abătut peste Florida niște omizi care atacă fructele. Ei, Doamne, nu erau acolo omizi nici cît la polul nord... n-a fost decît o născocire ca să lovească și să distrugă Florida, pentru că le era ciudă că le-am luat-o Înainte, iar Hoover și ai lui le cîntau În strună și-i ațîțau pentru că și el era din California, vezi Doamne... ăsta a fost adevărul, dar Florida o să se pună iar pe picioare În ciuda tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apartament sau o cană (cred că la alegere, că ei fiind foarte secretoși nu spun asta). Și tot citind eu așa în ziar iată că dau peste o știe care l-ar fi făcut pe Boc să se învinețească de ciudă, iar pe ministrul Finanțelor, să facă de invidie cel mai scurt infarct din istorie fiindcă iată că exista totuși o taxă posibilă și au ratat-o. O femeie din Spania, susține că este proprietara soarelui, prezentând și un act de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de informații, care s-au dovedit ca false. Ba că Sorin Ovidiu Vîntu l-ar fi omorât cu zile și cadavrul lui Bin Laden a fost găsit îngropat în dealurile Moldovei. L-a ucis doar așa, ca să-i facă în ciudă lui Băsescu. Ba că de Paști, ar fi fost văzut pentru cinci minute la Vama Veche, apoi s-a dus în Bulgaria, acolo fiind mai ieftin și condițiile mai bune, ba că Bin Laden a fost lovit cu mașina de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Apocalipsă japoneză nu avea timp contribuabilul român. De marți lozinca s-a schimbat: „Aoleo, vecine, ne radiază! Dracul ne-a luat", urla poporul, după ce se împuțise rău de tot treaba la centrala nucleară de la Fukushima, aia de a explodat de ciudă pe motiv că era așa de departe de Capitală. Dar tot are noroc poporul acesta în asemenea momente, fiindcă avem rezerve nebănuite de astrologi, psihologi, futurologi, meterorologi, Monica Tatoiu și alți presupuși experți în fizică nucleară, care au ieșit mintenaș
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit, cu capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nevasta lui, o făcuse pe niznaiul. Degeaba însă. După pătăranie, nevasta înecatului își ieșise din fire. Spunea tuturor că bărbatul ei devenise căpetenia păstrăvilor din lacul de acumulare și că noaptea cobora până la mal, să facă dragoste cu el. De ciudă, inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
căzneam, fără succes, să mă descurc. Nu mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă. Am ieșit pe ușă, ca să nu izbucnesc în plâns în clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-ar simți pângărită! Regreta că nu era mai puternică, să riposteze, să atace, să fie răzbunătoare, să nu se lase dovedită! Ar fi intrat într-o pasă insurmontabilă, asta era soarta femeii! Să tacă și să sufere... o apucă ciuda pe aceste idei induse de o arhimulțime de ani și spuse înviorată, - Gata trebuie să gândesc creativ și optimist! Nu se va întâmpla nimic! Poate șoferul a uitat-o și în definitiv erau numai impresile ei! Spera agitată încercând să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în ruși și, cu puști automate, cu măști pe obraz, am început să tragem focuri de armă și să atacăm pe gospodarii din sat, pe aceia care-i știam că au ceva bani și pe aceia pe care aveam eu ciudă. Așa am luat bani lui Pleșu și l-am scrijelit cu cuțitul și l-am legat de capra podului în pielea goală. Nu știu cum de mi-a scăpat în timp ce-l jefuiam pe Ion Burdun. Apoi, de aici, am ajuns la Tudose
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mele, iar ea spre surprinderea mea mi-a spus că știa. Părinții știu tot. Au intuiția lor care nu dă greș. De atunci n-am mai vorbit niciodată. Te stimează, vorbește foarte frumos de tine. În clipele acelea mi-e ciudă. Pe tine. Nu știu exact de ce. Acum ninge. Se Împlinește sub zăpadă grîul. La primăvară va răsări În lumină. Tu ești departe. Poate vei veni la mormintele lor să te Închini. Te aștept. Odată cu primăvara! Ana”. • A doua zi pusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Skorpius, încă n-ai aflat că Antonius Primus e legatul flavienilor și dușmanul împăratului? Nu știi că flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus, dacă nu pentru altceva, măcar să-i facă în ciudă legatului care, după câte se spune, atrage de partea lui toate legiunile. — Și-atunci? întrebă Skorpius dezorientat, privindu-i pe ceilalți cu gura căscată. Atunci de ce nu mă lasă să-i iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
73, martie 2 008). De atunci 90 de ani “Să trăiască România pe veci unită” Prezente în Salonul internațional de carte românească - 2008 volumele “Bucovina pământ românesc” reeditate și închinate românilor din Cernăuți, Herța, Lunc a, F ântâna Albă, Mahala, Ciudei și nu numai, acum la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918 Consiliul Național al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, n asc rememorări. Septembrie 1918. La Viena se aflau: I.P.S.S patriahul Miron Cristea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș, să Înfulec o friptură, să pipăi o conductă de apă caldă, să mă plimb printre blocuri, să fac genuflexiuni. Recunosc că-n ciuda rezervelor mele, a fost destul de interesant. Era Într-adevăr un grup de literați ca-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat cu trăsături estetice ori temperamentale comune ci cu un același, debordant entuziasm, aproape virginal, erau sincer tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi, prezența d-tale cred că nu mai e nevoie să-ți spun... Își încheie vorba cu același zâmbet umed și lung de broască. Maitreyi mă privi drept în ochi, fără să-mi spună ceva, fără să întrebe, așteptând. Ce ciudă mi-e acum că n-am notat îndată după plecarea lor foarte turburătoarea stare de suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și mulțumirile mele. ― Vă rămân atât de îndatorat, mr. Sen. Dar mi-e teamă să nu vă deranjez, îngînai eu cu ochii la fete, care savurau cu ciudă prizonieratul meu (inginerul și cu Maitreyi erau chiar Iîngă pat, Harold și fetele aproape de fereastră). ― Nu vorbi prostii, râse Narendra Sen. Sunt atâtea odăi iibere, jos, lângă bibliotecă. Și apoi, prezența d-tale va fi încă un ferment în opera
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
antipatică. Toate fetele scriu versuri, și toți copiii-minune. Înțelegeam că inginerul vrea să-și scoată fata un soi de copil-minune, și aceasta mă dezgusta. De câte ori mai înainte îmi spusese: "Maitreyi are geniu!", și în acele zile o priveam cu oarecare ciudă. Poate de aceea e atât de încrezută, reflectam eu. ― Scrie poeme filozofice, care îi plac foarte mult lui Tagore, adaogă, observîndu-mă. ― Da? (Mă prefăcui cât mai indiferent.) Când coboram scările, o întîlnii pe Maitreyi ieșind din bibliotecă. ― Nu știam că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai putea ajuta cu nimic, ba chiar putea periclita succesul urmăririi, la fel cum se Întîmplase cu Kibo, atunci cînd fusese nevoit să se apropie de elefant, În noaptea aia - și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea normală, elefantul fusese hăituit pentru ei, iar acum cei trei o să-l ucidă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ți s-o stins hornoaica! Nu mai pufăi degeaba - l-a făcut atent moș Dumitru. Cu aceeași figură indiferentă, Pâcu a scos luleaua dintre dinți, a cotrobăit în chimir după punga cu tutun și a pornit s-o îndese cu ciudă. Când a fost gata, a ridicat ochii către Mitruță. Flăcăul tatii! Fă bine de adă un cărbune din cuptiorul Măriuței și spune-i să aducă odată plăcintele celea, că leșin de poftă. Si nu uita să-i zici lui Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se oprea și începea să dea cu mătoriul de pământ, ocărând în gura mare: „Să vezi ce îi fac eu când vine de la gârlă! Ei lasă că îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu. Sigur că o plecat. Numai că drăcoaica nu s-o lăsat până nu l-o luat și pe Georgel. Cei de la chefere se minunau: „Georgele, tu și cu Dinuța ta o țineți numai în distracții!” „Da’ ce, vi-i ciudă că și nevestele voastre nu au patroni ca Dinuța?” Si bărbați așa de tăntălăi ca Georgel aista? a completat moș Dumitru. Cărăușii au izbucnit într-un nou hohot de râs. Numai Mitruță - roșu ca un rac - privea în jur pe sub
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-vă; Umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândește, are simțuri, mentalități („o pocitanie de om”). Stăpânind văzduhurile, el este “ciuma zburătoarelor”, căci, situate tot în sfera grotescului si primitivului monstrous, “le prindea cu mana din zbor, le răsucea gâtul cu ciudă și apoi le mânca așa crude, cu pene cu tot”. Harap-Alb numește și desemnează prin descrieri și formulări sintetice și fulgurante entitățile din ambianță de care are nevoie și prin aceasta le actualizează, după cum Adam în Rai “numește” ființele create
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
nici eu nu m-am purtat ca un bun reporter. Cine se încaieră arată că n-are sânge rece și cine n-are sânge rece, care să-l ferească de încăierări, nu e jurnalist. Ca să nu se vadă că, de ciudă, n-aveam somn după isprava asta, că nu-mi mai ardea să mă joc, am intrat cât am putut de repede sub masa din sufragerie, care are pe ea o față de masă lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]