3,254 matches
-
patru, avea să fie vândută. Și cumpărată de un cuplu cu ochi sclipitori, entuziasmat și nerăbdător să evadeze în provincia pitorească, care urma să se apuce să renoveze casa cu ajutorul vopselelor antichizante și al cataloagelor de arhitectură clasică. Cât ai clipi, cuplul respectiv avea să transforme locul într-un cămin plin de gust. Hugo spera ca acei oameni, indiferent cine aveau să fie ei, să-și găsească fericirea acolo. Bărbatul a încuiat ușa de la intrare și s-a urcat în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a văzut pe Hugo, pe chipul lui Alice a trecut un val de încântare. Apoi, în mod evident în urma unui efort, tânăra și-a rearanjat trăsăturile ca să nu mai exprime nimic. Nu pot să vorbesc cu tine, a șuierat ea, clipind des ca să-și alunge picăturile de ploaie din gene. Haide, Alice, a îmboldit-o el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau ceremonii de decernare a unor premii din industria televiziunii, Fergus arăta ca o versiune demolată a lui Michael Douglas, acompaniind o sosie a lui Catherine Zeta Jones cu strungăreață. —Yogi! a spus cineva cu accent străin. Yogi! Hugo a clipit, amintindu-și unde era. Înapoi la cursul prenatal, cu Lotti zâmbind în direcția lui. —Scuze, a zis Hugo tresărind. Eram cu gândul departe. Ce-ai spus? Am întrebat pe toată lumea cum se simte la gândul că va avea un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Înapoi la cursul prenatal, cu Lotti zâmbind în direcția lui. —Scuze, a zis Hugo tresărind. Eram cu gândul departe. Ce-ai spus? Am întrebat pe toată lumea cum se simte la gândul că va avea un copil, i-a explicat Lotti, clipind plină de seriozitate în spatele ochelarilor. E o ocazie ca oamenii să-și exprime temerile, înțelegi? E bine s-o facă în situația asta, când suntem cu toții în același vapor. —Barcă, a zâmbit Hugo. —A, da, a spus Lotti. Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a podului, adoptând o poziție plictisită, la doar doi metri de Scriitorul care își trăgea răsuflarea și tocmai își spunea că o tărie va fi cea mai bună dintre toate soluțiile posibile atunci când va ajunge acasă. Pe birou, laptopul Scriitorului clipi de câteva ori, ca și cum un program de mentenanță ar fi verificat, conform programării, regiștrii, apoi cursorul se îndreptă către partea din stânga-jos a ecranului, deschise meniul de start și se poziționă deasupra butonului shut-down. După câteva secunde, displayul se stinse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Își zise el. De-aș putea dormi... unu, doi, trei... cinci zece... cincizeci... dar, degeaba. Întunericul îl învăluia... O imensă greutate îi apăsa pieptul, făcându-l să lupte pentru fiecare gură de aer... Gâfâia... S-a ridicat în capul oaselor. Clipind des, încercă să- și învețe ochii cu întunericul. Încăperea toată se scufunda în tăcere. Prin minte îi trecu niște imagini încețoșate. Ochii începură a se învăța cu lumina slabă din cameră. Și-a recăpătat respirația, dar inima încă îi bătea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu tine, de ce nu vorbești? Cu ochii în pământ, ea îi răspunse: - Te rog să nu mai faci glume cu mine! George făcu doi pași înainte și i se așeză în cale. Ea se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prinț rama fărĂ un Înțelept Vasistha alături. Deși ne Întâlneam săptămânal În vechiul cerc de prieteni și discutam diverse texte orientale, adevărata mea filosofie la vremea aceea era vântul care Îmi sufla prin păr și noaptea de vară cu cerul clipind de stele. Și, deși mai exersam diminețile și serile din cărțulia cu exerciții de hatha yoga scrisă de Titi Tudorancea, decisesem că nu puteam fi Încorsetată În nici o formulă fixă. Pur și simplu un model al lumii mi-ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă urcasem iarăși În acel tren. Stăteam acolo paralizată, fărĂ să mă pot hotărÎ nici măcar să-mi deschid cartea ori să mă mișc, deși cineva mă rugase să-i fac loc ca să aranjeze mai bine bagajul. Nu puteam nici măcar să clipesc și Încetasem să mai respir și chiar să exist. Cumpărasem un bilet. E foarte simplu : cumperi bilet, te urci În tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată În existența
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vesel decât mine, Într-una din serile când mă Întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus În mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat BĂtrân, am spus eu, clipind În cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de obicei, În ultimul moment. Am ieșit Împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e nou ? Întrebă el. — Nimic nou. De când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spui tu, s-ar putea Șaman 63 naște un nou Einstein ? Știai că tatăl lui Beethoven a fost un bețiv notoriu ? — Până să ajungem la Beethoven ne-ar trebui niște tombe- roane de gunoi, niște hingheri... — mizerie ? se minună GĂlățanu, clipind des din ochiul drept, semn că Începea să se Încingă. Du-te Într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te Într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile. Abia atunci o să-ți dai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mama Bestiilor. Și probabil că Nuliajuk nu era prea departe, pentru că din senin au apărut pe cer niște nori negri din care au Început să cadă fulgere și trăsnete și a Început o ploaie atât de mare Încât, cât ai clipi, corturile din sat s-au scufundat pe jumătate În apă. În toată agitația care se crease Șaman 127 am reușit să prind un cal și să fug, fărĂ să mai privesc Înapoi. După puțin timp de mers am observat că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din copilărie, se cheamă că n-am trece prin viață. Problema nu este că greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată În fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai Întunecate, care palpita În jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufle- tului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prinț rama fără un înțelept Vasistha alături. Deși ne întâlneam săptămânal în vechiul cerc de prieteni și discutam diverse texte orientale, adevărata mea filosofie la vremea aceea era vântul care îmi sufla prin păr și noaptea de vară cu cerul clipind de stele. Și, deși mai exersam diminețile și serile din cărțulia cu exerciții de hatha yoga scrisă de Titi Tudorancea, decisesem că nu puteam fi încorsetată în nici o formulă fixă. Pur și simplu un model al lumii mi-ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mă urcasem iarăși în acel tren. Stăteam acolo paralizată, fără să mă pot hotărî nici măcar să-mi deschid cartea ori să mă mișc, deși cineva mă rugase să-i fac loc ca să aranjeze mai bine bagajul. Nu puteam nici măcar să clipesc și încetasem să mai respir și chiar să exist. Cumpărasem un bilet. E foarte simplu : cumperi bilet, te urci în tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată în existența
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vesel decât mine, într-una din serile când mă întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus în mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat Bătrân, am spus eu, clipind în cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui Gălățanu. Ajunsese, ca de obicei, în ultimul moment. Am ieșit împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e nou ? întrebă el. — Nimic nou. De când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
umane, cum le spui tu, s-ar putea naște un nou Einstein ? Știai că tatăl lui Beethoven a fost un bețiv notoriu ? — Până să ajungem la Beethoven ne-ar trebui niște tomberoane de gunoi, niște hingheri... — Mizerie ? se minună Gălățanu, clipind des din ochiul drept, semn că începea să se încingă. Du-te într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile. Abia atunci o să-ți dai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mama Bestiilor. Și probabil că Nuliajuk nu era prea departe, pentru că din senin au apărut pe cer niște nori negri din care au început să cadă fulgere și trăsnete și a început o ploaie atât de mare încât, cât ai clipi, corturile din sat s-au scufundat pe jumătate în apă. În toată agitația care se crease am reușit să prind un cal și să fug, fără să mai privesc înapoi. După puțin timp de mers am observat că cerul era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din copilărie, se cheamă că n-am trece prin viață. Problema nu este că greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată în fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai întunecate, care palpita în jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufletului. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Închiseră ușa, de la intrarea În vestibul, pe dinlăuntru. Câteva minute mai târziu, dacă cineva ar fi avut prilejul să privească, din stradă, la ferestrele de sus, ale vilei, ar fi văzut, cum, dincolo de cele de la dormitor, becurile electrice se sting clipind, ca stelele, care, de-acum Începuseră a-și face cu ochiul, pe cerul, părelnic senin, al nopții și lumii! Viața ca un cult! Deși cutremurul care tocmai se consumase avusese, la epicentru, În zona Vrancei, o magnitudine de aproape cinci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să ne facem de râs, În fața lumii și a istoriei, interveni, Roșia Montană, Împăciuitor și cuminte, hai să mai servim câte o porție de taxă de bară. Șiapoi - fuguța, acasă, cât mai repede, că, noaptea trece mai iute decât ai clipi de două ori dintr-un ochi beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i-o sărută, apoi, o mângâie, pe părul, lovit, prin culoare și desime, de patina vremii și a vieții, Îi mângâie și umerii, o Îmbrățișă de-a binelea, după care, reveni la verticalitatea staturii sale atletice. Ea, la rându-i, clipi, des, emoționată, și-n fața ochilor i se ivi, decupată din istorie, parcă, imaginea de Început a aducerii, copilului, de mânuță, de către mamă, la grădiniță. Îi reveniră În amintire dialogul, dintre mamă și educatoare, durerea mamei, durere ce-i marca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
primele momente ale nunții, totul, Între dânșii, părând să fie de o Întreagă viață. Dincolo de mâncare și de băutură, toate, evident, cu măsură, Întreaga noapte, s-au petrecut, Într-o adevărată nebunie tinerească. Picioarele nu le-au stat cât ai clipi; zbenguiala, cu tot felul de dansuri - de asemenea; glumele, una ținându-se de alta, ca verigile, Într-un lanț continu - la fel. Destul de târziu, către amiază, s-au despărțit, și s-au dus, fiecare, la casa lui. Pe drum, băieții
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
femeia s-ar fi dus, probabil, cu gîndul la Cryos și la toată povestea, pe care nu avea cum să o uite; oricum, nu l-ar fi chemat pe Juan să stea de vorbă cu străinul. Thomas nici nu a clipit cînd și-a zărit urmașul, Înalt, puternic, cu ochii albaștri, sămînța rodise bine. Juan i-a Întins mîna. „Da, spuneți!“, i-a zis lui Thomas. Aproape toată puștimea lumii vorbea, cît de cît, englezește. Juan părea un avansat, propunea o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de teamă să nu deranjeze, să nu i Tainicele cărări ale iubirii se spună să plece ori să i se interzică pe viitor alte vizite. Nimeni nu a deranjat-o. În graba lor, poate, nici nu o văzuseră cei intrați
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]