3,215 matches
-
la micul dejun doar cu constatarea amară că am fost fraieriți. Tot ce mai speram era ca șoferul-toreador să primească ce merită, adică, În cazul În care asta nu era Încă una din minciunile lui, să Își găsească sfîrșitul În coarnele unuia dintre taurii lui... În adîncul stomacului meu, știam că ceva nu e În regulă, Însă părea așa o persoană de treabă Încît am crezut totul... chiar și treaba cu schimbul de vehicule.) Cu puțin Înainte de răsărit am dat peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
grație∗. Ca urmare, taurul suferea, Întins la pămînt, În timp ce toreadorul Încerca să Îl dea gata, iar publicul ovaționa. CÎnd a apărut al treilea taur, mulțimea se afla Într-o stare de exaltare, mai ales cînd taurul l-a luat În coarne pe toreador și l-a aruncat prin aer, Însă asta a fost tot. Fiesta s-a Încheiat cu moartea aproape trecută cu vederea a celui de-al șaselea taur. Artă nu am văzut; un oarecare nivel de curaj; măiestrie, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
propozițiile se transformau în labirinturi. Cândva, în decursul întortocherilor basmului nostru, iată că gura vânătorului ajungea să alerge goală-goluță, fragedă și roză, pe pământul tare de pădure, să dea peste un cerb, să crească și să-i crească blană și coarne de cerb, sfârșind prin a semăna ca două picături de apă cu un cerb și fiind împușcată din greșeală de posesorul ei. Basmul mergea așa mai departe: „Gura și cerbul semănau precum o pădure cu alta, precum un pom și-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc,acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată, Ca rămășița unui fum." (Duiliu Zamfirescu) Pe miriștea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Numai el, Serioja, rusnacul ăsta frumos și talentat din Riazani cu sufletul nobil și pur, imaculat ca roua virgină a dimineții, se gândea cu tristețe și adâncă durere la sfârșitul iminent al celei care din fericire nu-și cunoștea sfârșitul: "Coarnele-n țărână or să-i cază, Jalnic se vor stinge ochii buni... Mergând, vaca albe lunci visează Și pășuni mănoase... și pășuni..." (Serghei Esenin) Acum ne-am apucat de cules. Căutam "plăcintele" mai întregi, mai consistente și cât mai uscate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
își rumegau inerte și insensibile, într-o netulburată nepăsare animalică și într-un ciclu repetabil la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea tari până ne dureau și ne amorțeau și dinții, și fălcile, încât zăpăceam de oboseală inclusiv pe marele sternocleidomastoidian, înghițeam, în sfârșit, compoziția rezultată care era de fapt un fel de terci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întreg ritualul botezului a fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în pământ, vrând în acest chip să-mi atragă atenția că are copita despicată, negând hotărât și categoric posibilitatea îndeplinirii unei asemenea cerințe. Te lepezi de Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș, iar patrupeda simțind o mâncărime insuportabilă între coarne, tocmai se scărpina de zor, ceea ce însemna că frumoasa-i podoabă capilară nu-i permitea să dea curs unei atât de creștinești și tentante perspective purificatoare, fiind evident pentru orice om de bună credință că este o încornorată sadea, neputând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un smoc de păr atârnându-i în bătaia vântului, de care se agățaseră niște scaieți, stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin urmare era... da, știm noi bine, ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amigdalelor - se ajunge la ideea că „nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva virușilor cancerigeni!...” Nenorocitele mele amigdale! Ele au ajuns să aibă un destin omenesc... Poveste: „Doi cerbi s-au bătut în Caucaz; coarnele li s-au încurcat atât de cumplit, încât nu s-au mai putut separa. Animalele n-au acordat nici o atenție oamenilor apăruți din întâmplare la locul luptei. Ochii le erau injectați de sânge, amândoi horcăiau, pentru a-i despărți a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au mai putut separa. Animalele n-au acordat nici o atenție oamenilor apăruți din întâmplare la locul luptei. Ochii le erau injectați de sânge, amândoi horcăiau, pentru a-i despărți a fost necesar ca unuia dintre ei să i se taie coarnele. Eliberați, au dispărut repede în pădure” (ziarul Trud). FEBRUARIE ’69 Zece zile închisoare pentru Chr. Laheurte, cel care și-a omorât pisica, aruncând-o pe fereastră, de la etajul patru. „Dar de 50 de ani medicii n-au găsit mijlocul de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trecut. 78 a trecut. 50 a trecut. 20 a trecut. Fii gata, Tom. E frumos. E frumos. E frumos. HOUSTON (către Snoopy): Ați reușit aprinderea... Consilierul Cattier (din cantonul Verzy, raportor în aceeași problemă a melcilor): Aceste mici animale cu coarne n-au nici o apărare, cele mai mici - și chiar cele mijlocii - n-au viteza necesară care să le permită a scăpa de urmăritori. Nimeni nu le apără, nici măcar Societatea pentru protecția animalelor. Doar la Tahure melcii pot dormi liniștiți, pentru că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dus la serioase dezechilibre ecologice, el fiind în fapt, un bun sanitar al pădurilor noastre. Cerbul (Cervus elaphus), mamifer rumegător de talie mare, una din cele mai frumoase podoabe cinegetice ale munților și pădurilor țării noastre. Ținuta sa majestuoasă, coroana coarnelor sale impunătoare îl recomandă ca pe un rege al pădurilor. Este ocrotit de legile țării, se vânează numai în anumite perioade ale anului și numai cu permise speciale acordate numai unor granguri din conducerea statului sau parveniților ce învârt finanțele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
îl cărau oamenii noaptea și tot nutreț din cel mai bun, știu și io când era grajduri cu boi unde-i casa lui George lui Șari, ne duceam și ne uitam prin fereastră la ei, erau boi mari, vineți cu coarnele mari, nu ca cei din regat mărunți și cu coarnele mici. Dacă a văzut groful că nu mai merge cu agricultura, lucră tot în pagubă, s-a hotărât s-o dea Erarului. Eraru era o casă a Ungariei cari avea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bun, știu și io când era grajduri cu boi unde-i casa lui George lui Șari, ne duceam și ne uitam prin fereastră la ei, erau boi mari, vineți cu coarnele mari, nu ca cei din regat mărunți și cu coarnele mici. Dacă a văzut groful că nu mai merge cu agricultura, lucră tot în pagubă, s-a hotărât s-o dea Erarului. Eraru era o casă a Ungariei cari avea multe păduri și munți. După ce o dat grofu, nu s-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mulțumire când vedea că vlăstarele se dezvoltau frumos, în atmosfera unei vieți de familie așezate, unite. Mai tolerant și mai îngăduitor cu cei mici, el primea uneori avertizări din partea soției, rostite cu blândețe în glas: - Caută-le tu mult în coarne și ai să ajungi să nu te mai înțelegi cu ei! Nu, nu s-a întâmplat, din fericire, așa ceva. Părinții și-au îndrumat în continuare, cu autoritate și dragoste, copiii, care erau porniți pe un drum bun. Viața familiei lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cât se poate de relativă) beneficiau doar ecranizările, în care, în anumite limite, regizorii își puteau permite să citeze formule cinematografice la zi. Incidența subiectivității în filmul românesc punea probleme la fel de spinoase, iar regizorii se fereau să ia taurul de coarne. Cum partidul (care controla totul) nu obosea să repete că filmul este o artă pentru mase ba chiar, arta fanion din acest punct de vedere ! , dorința unor regizori la curent cu ce se întâmpla în cinematograful mondial de a-și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mutat în ea. Dacă ar fi să mai scriu, despre unul ca Amariei ar trebui să scriu, dar nu! Nici măcar despre așa ceva nu mai pot scrie. Ghinionul meu de-a mă fi apucat să fac literatură contemporană, să iau de coarne tauri vii, nu morți, cînd meseria mea de bază e Fizica, regina tuturor științelor. Ce poftă nebună am să mă îngrop din nou între paginile cu formule, să găsesc justificarea științifică pentru atîtea fenomene cotidiene!... Cum de-am putut oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aud zgomote dinspre bucătărie. Cine știe, poate-mi pregătește micul dejun. Mi-ar prinde foarte bine niște cafea, și poate niște pâine prăjită. Și pe urmă... Simt un junghi în stomac. N-am ce face, trebuie să iau taurul de coarne. Trebuie să-i spun despre cele două nunți. Aseară a fost aseară. Normal că n-am avut cum să aduc vorba despre ele. Dar acum e dimineață și problema nu mai suportă amânare. Știu că e un moment extrem de prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cercetărilor lor, aplicându-le pe cazul concret al imagologiei etnice și, În mod special, al imaginii evreului În cultura tradițională din răsăritul și centrul Europei. Există clișee mentale indiscutabile - care se referă la situații evident neadevărate (de genul „evreii au coarne”) - și care supraviețuiesc mai ales În zonele unde nu trăiesc evrei sau unde aceștia sunt foarte puțini. În astfel de cazuri, portretul „evreului imaginar” se poate dezvolta În voie, căpătând dimensiuni de ființă fabuloasă, deoarece nu există posibilitatea ca „evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se Îmbrăcau În negru, aveau bărbi lungi și purtau saci În spinare” <endnote id="(70, p. 120)"/>. Un vechi proverb polonez și german completează această imagine : „Crezuse că-l apucase pe evreu de barbă, dar Îl prinsese pe Diavol de coarne” <endnote id="(70, p. 176, și 3, pp. 62-63)"/>. Mai mult decât atât, dacă evreul este - așa cum vom vedea - hărăzit Diavolului, atunci barba și perciunii săi rituali sunt și ei destinați acestuia din urmă. Nu Întâmplător, „lucruri drăcești” sunt considerate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca dracul de tămâie”, „De omul roș, spân și Însămnat să fugi cât Îi trăi”), ci chiar și demonizat : „De omul roș să fugi, că e omul dracului”, „Să te păzești mai bine de omul roșu decât de dracul cu coarne”, „Dracul se preface În omul roșu”, care sălășluiește pe Dealul roșu, la Mărul roșu, În Marea Roșie etc. <endnote id="(137, p. 249 ; 32, pp. 501-502 și 528 ; 34, pp. 24-26 ; 312, p. 401 ; pentru Înțelesul de „lume de dincolo” al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nici jidov bețiv ; ceartă și bătăi În casa lor nu este și stau câte 3-4 familii la un loc În cea mai bună armonie, pre când la români nu pot sta la un loc doi fără să se Împungă cu coarnele ca două vaci Într-un ocol. La 16 ani fata [jidancă] e măritată, este gospodină, cu copilul În brațe ; o frumusețe de privit pe copilă cu copilul la pept, ca pe o floare Îmbobocită. Și ori cât de mulți copii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Cetatea Albă, apar câțiva evrei purtând un tip deosebit de pălărie (bicorn). Istoricul Andrei Pippidi crede că, „precum În alte colonii genoveze, evreii [din Cetatea Albă] trebuiau să poarte veșminte galbene și o pălărie de o formă curioasă, cu două coarne”. „Acest fapt poate dovedi - continuă Andrei Pippidi - că aceeași discriminare vestimentară exista Încă În Moldova secolului al XVI-lea ; altfel, acest indiciu n-ar fi putut fi Înțeles de către privitori” <endnote id="(507, p. 75)"/>. Atât premisa, cât și concluzia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]