7,311 matches
-
noastră (sau dacă dorim săl imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la un nivel al limbii poate să fie limpede și relevant la un alt nivel. De regulă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar nivelul sensului - sau al nonsensului, dacă privim altfel același lucru - cunoaște moduri variate, poetic și ludic, moral, me tafizic, religios etc. Trebuie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce intenții se pot suspenda unele norme de coerență în actul de vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a ceva absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care șiar petrece puțin timp cu ea. Observ doar că transgresarea unor norme de coerență duce la apariții imprevizibile ale nonsensului. Iar acest lucru nu se restrânge niciodată la sfera poeziei sau a artelor în genere. Așadar, dorința de a da expresie celor absurde nu a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acest spațiu sacru: loc sfânt, casă de cult, cetate, "Lume". Întâlnim pretutindeni simbolismul Centrului Lumii, care ne ajută să înțelegem, în majoritatea cazurilor, comportamentul tradițional față de "spațiul de viață". Să începem printr-un exemplu care ne dezvăluie încă de la început coerența și complexitatea acestui simbolism: Muntele cosmic. Am văzut mai înainte că muntele se numără printre imaginile care reflectă legătura dintre Cer și Pământ; este așadar socotit ca fiind în Centrul Lumii. Întâlnim în numeroase culturi asemenea munți, mitici sau reali
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un secol de liberalism, să se învețe cu noile rânduiri, să prindă curaj, să-și articuleze dorințele, să-și gospodărească Statul. Vorbind despre revoluția mentală și morală a contemporanilor și despre pregătirea generațiilor de mâine, Salazar își mărturisește încă odată coerența sa cu sine. E adevărat că aceste două preocupări - revoluția spirituală și importanța tineretului - se întîlnesc pretutindeni în lumea contemporană, ele alcătuind dominanta momentului istoric. Dar în același timp ele corespundeau vocației de totdeauna a lui Salazar. Totdeauna Salazar a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și un orgoliu pe care puține țări și-l puteau îngădui. Chiar adversarii politici din străinătate, chiar guvernele așa zise antifasciste, erau siliți să recunoască perfecta lui bună-credință și coerența sa spirituală. În ceea ce privește opoziția democratică din Portugalia, ea dispărea încetul cu încetul sau se transforma în nuclee de rezistență comuniste. Creatorii Republicii democratice se risipiseră. Antonio José de Almeida, tribunul poporului, murise în 1929 și fusese înmormîntat cu onoruri. (Revoluția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rol important în cumplitul război pe care Atila l-a dezlănțuit în 451. întâmplările înfățișate în acest roman încep în primăvara acelui an, într-un luminiș din Munții Pădurea Neagră, nu departe de Rin. Notă asupra numelor Pentru a păstra coerența istorică, în roman apar numele latine ale localităților. în lista de mai jos prezentăm numele moderne ale principalelor orașe. Andematunum Langres Arelate Arles Argentoratum Strasbourg Augusta Rauricorum Augst Augustodunum Autun Avaricum Bourges Brixia Brescia Caesarodunum Tours Cenabum Aureliana Orléans Divodorum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moduri fundamentale ale privirii există o coordonare firească. Arta pare să medieze amintitul conflict dintre privire și iubire, coroborîndu-le în actul creației. Obiectivarea unei anume reprezentări asupra lumii unește în produsul nou creat atât privitorul cât și privitul, dîndu-le o coerență expresivă. Este vorba nu numai de o "reproducere a naturii", ci și de o reproducere a actului, a privirii înseși: privirea este întoarsă ca din oglindă, opera de artă te privește, determinîndu-te. Arta, "inoculată", este trăită de spectator (de unde și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amestec de incertitudini care este iubirea, corpul iubitei devine certificatul unei prezențe, garanția unei existențe. Dragostea lui Emil pentru Adela este simultan o apropiere fizică treptată, o micșorare a spațiului despărțitor, și o îndepărtare imaginară, necesară "purității" iubirii, dar și coerenței discursului fictiv, imaginar. Astfel încît relația erotică, prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aminti "totul", poate doar să-și refacă o unitate imaginară din secvențe disparate. Se și spune, de aceea, cu o expresie curentă, "ce mai roman și viața asta a mea!", subliniindu-se, cu auto-admirație, existența unor episoade excepționale a căror coerență o asigură personajul "autentic", și posibilitatea transcrierii lor într-un tot semnificativ (realitatea "depășind" ficțiunea pe chiar terenul acesteia, în Imaginar). Faptul se datorează calității esențiale a amintirii, care o deosebește de imaginea obișnuită și care constă în imposibilitatea comunicării
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
efortul inteligenței de a descoperi argumente pentru demonstrație. Aprofundarea, ca în orice eseu, se desfășoară în amploare, nu în adâncime. Profunzimea eseului constă în varietate și ingeniozitate, în strângerea sub aceeași tutelă emblematică a situațiilor celor mai diverse. Unificarea disparatului, coerența arbitrarului recomandă o structură de gânditor, de ideolog. Și Ibrăileanu gândește iubirea, nu o trăiește direct. Dar inventează o formulă atractivă pentru a o comunica, și anume jurnalul epicizat al iubirii. Scenele pot fi înțelese și ca pretext al gândirii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dura și el, literalul prost, lumina galbenă a arșiței poloneze din spatele ușii mausoleului. Era totodată lumina camerei cu vitrine de porțelanuri din apartamentul unde suferise Întemnițarea Împreună cu Shula-Slawa. Nesfârșite ore literale În care ești mâncat pe dinăuntru. Mâncat pentru că lipsește coerența. Poate ca pedeapsă pentru că nu ai reușit să găsești coerența. Sau mâncat de dorul de sacralitate. Da, du-te și găsește-o când toată lumea ucide pe toată lumea. Când a fost ucisă Antonina. Când el Însuși a fost supus la omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din spatele ușii mausoleului. Era totodată lumina camerei cu vitrine de porțelanuri din apartamentul unde suferise Întemnițarea Împreună cu Shula-Slawa. Nesfârșite ore literale În care ești mâncat pe dinăuntru. Mâncat pentru că lipsește coerența. Poate ca pedeapsă pentru că nu ai reușit să găsești coerența. Sau mâncat de dorul de sacralitate. Da, du-te și găsește-o când toată lumea ucide pe toată lumea. Când a fost ucisă Antonina. Când el Însuși a fost supus la omor lângă ea. Când În el și În alți șaizeci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chiar am fost agitat. Inima chiar mi-a bătut grozav de tare. Mintea e așa ciudată. Obiectiv vorbind, nu am nevoie de asemenea experiențe, dar există un dor așa de absurd de acțiuni care se Întrepătrund cu alte acțiuni, de coerență, de forme, de mistere sau fabule. Poate consideram că nu mai am nici o fărâmă din curiozitatea umană obișnuită, dar am greșit surprinzător. Și nu-mi place. Nu-mi place nimic din asta. Când te-a văzut, te-a fugărit? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și G20, fiind un participant activ pe scenă internațională. Beneficiind de o diplomație de înaltă calificare, Brazilia este un partener de dialog și inițiativă important în dezbaterile privind marile probleme ale lumii. Diplomația braziliană prezintă și își apără cu abilitate, coerență, incisivitate și continuitate interesele majore ale țării sale pe plan internațional. Brazilia este deosebit de insistentă în admiterea sa ca membru permanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. Pe plan cultural, între România și Brazilia s-au realizat schimburi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Gordon Russell Marele gladiator Pentru Eva Nume geografice Din rațiuni de coerență istorică, în roman apar numele latine ale localităților. În lista de mai jos sunt menționate numele moderne corespunzătoare. Albalonga: Albalonga Alexandria: Alexandria Altinum: Altino Aquileia: Aquileia Ariminium: Rimini Ateste: Este Athenae: Atena Augusta Rauricorum: Basel Augusta Taurinorum: Torino Bononia: Bologna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită a paranoiei, a furiei și plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai vrea să mi le pot alunga din cap. Aidoma vampirilor, trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
temă religioasă („Ziua Înălțării Sfintei Cruci”, „Zi de Crăciun”), poezii din „interior” („Gânduri” sau „Vis”), versuri de dragoste („Dacă mă cauți”, „Tu să mă ierți”) și poezii dedicate naturii („Farmecul iernii”, „Suspin de toamnă”, „Cântecul frunzei” etc.). În ce rezidă coerența interioară a acestui volum cu abordări atât de diverse? Care este elementul de unitate?... Sunt întrebări legitime și totodată un impuls suplimentar pentru a purcede la o lectură atentă a versurilor. Iar răspunsurile încep să se înfiripe... Astfel, putem observa
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
că materia-sursă a acestui corp de cunoștințe trebuie să fie însăși materia primă a filozofiei. într-un cuvânt, domnule, am realizat armonia supremă: combinația celor mai profunde gânduri ale rasei, testate în timp, și cadențele care le dau acestor gânduri coerență și, lucru și mai important, popularitate. Le redau oamenilor intelectul. Nu prea... începu Vultur-în-Zbor. — Dar nu-ți dai seama, dragul meu? Cadența, structura, stilul: toate există pentru ca noi să le folosim - în poveștile de demult ale gospodinelor bătrâne, în născocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]